Editii:   Moldova - Transilvania - Vest Abonamente Publicitate Contact Cauta
 
Eveniment
Stiri
EVZ Special
Opinii
Politica
Economie
Pensii private
International
Sport
Premiile I. Chirila
Bucuresti
Din tara
Sanatate
Cultura
Media
Lifestyle
Dosar EVZ
Ghid TV
Moldova
Vest
Transilvania

Interactiv

Multimedia

Newsletter:


Servicii

JOBURI/IT
VIATA/STIL
CASA/FAMILIA
AUTO/VACANTE

wwwoteaza

Credeti ca decizia lui Alexandru Sassu de a opri difuzarea partii a doua a filmului Spaga pentru Remes este:
O masura corecta
Un caz de cenzura
Nu ma pot pronunta

Rezultate
Evenimentul Zilei Nr. 4960 Sambata, 13 Octombrie 2007, 20:08
In 1969, locuitorii de pe Ada-Kaleh au salvat de pe insula ce se mai putea salva: caramizi, pomi exotici, dar si fotografii foarte vechi
Galerie de Imagini
 1  1 
 
EVZ Special
  • Promisiuni uitate: taxe si justitie
  • Supravietuitorii de pe insula scufundata de Ceausescu
    21 Octombrie 2006
    Tatiana Dabija

    Ada Kaleh. Din "oaza" orientala de pe Dunare au ramas doar povestile.

     


    Un submarin care sa-i duca, dupa zeci de ani, acasa. Nu se stie cati dintre supravietuitorii de pe Ada-Kaleh au avut acest vis, insa primarul din Orsova a plecat deja in aceasta calatorie imaginara.

    La trei kilometri de localitatea edilului, apele Dunarii ascund ce a mai ramas din insula turcilor, Ada-Kaleh, inecata de comunisti pentru a ridica barajul Portile de Fier.

    Invatatoarea turcilor

    Daca stai pe faleza din Orsova si intrebi orice persoana in varsta unde a fost Ada-Kaleh - insula-cetate locuita de 600 de turci si de romani doar cat numeri pe degete -, iti va arata imediat locsorul de pe Dunare, unde, inainte de 1970, se vedea vegetatie luxurianta, minaretul moscheii, dar mai ales zidurile cetatii, groase de-un metru jumatate, construite acolo de austrieci, pe cand insula era in administrarea lor.

    Odata ce calcai pamantul oazei, intelegeai de ce toata lumea il compara cu Paradisul. O romanca de 78 de ani, care a fost invatatoare pe Ada-Kaleh, Ana Vlad, isi aminteste prima vizita. Avea 19 ani.

    "Datorita lui Dumnezeu am ajuns pe Ada-Kaleh. Cand am pasit acolo, m-a izbit curatenia nemaipomenita, strazile erau iluminate, am vazut pomi exotici, batranii purtau salvari si fes, iar batranele aveau feregea (val pe fata)".

    Pe strazile de numai doi metri latime, marginite de case mici, din caramida, acoperite cu tigla rotunda, turcii tineau cafenele si baruri, faceau cafea la ibric, dulceata de trandafiri, baclavale, halvita "si cel mai bun rahat din tara - "Lochum" cu alune, fistic, lamaie, cacao, nuci...", povesteste un batran profesor din Orsova, Jean Constantin, pasionat de istoria tumultuoasa a insulei.

    Secretul citronadei si al cafelei la nisip

    Turcii care nu faceau bani din dulceturi si delicatese lucrau la fabrica de confectii si la cea de tutun. "Tigarile Ada-Kaleh erau foarte apreciate, dar comunistii i-au obligat, pana la urma, sa faca doar tigari Marasesti...", a aflat profesorul.

    Pe insula erau si o uzina electrica, posta, o scoala, o moschee mare si o bisericuta ortodoxa cat o bucatarie. Aveau turcii si un pasa, trimis de la Istanbul.

    Fiul unui cafegiu de pe Ada-Kaleh, Durgut Husref, are 63 de ani, traieste in Severin si povesteste cu placere primii 25 de ani din viata lui, petrecuti pe insula. Vedere dinspre Orsova dupa scufundarea insulei Ada-Kaleh

    "Faceam cea mai buna citronada de lamaie din tara. Veneau romani, militieni, securisti... Ne-au vizitat si vreo 20 de sefi de restaurante si ne-au cerut reteta. Le-am dat-o, dar nu le-am spus cate zile trebuie sa stea lamaile la macerat, he-he, si nu le-a iesit citronada bine".

    Nici secretul cafelei la nisip nu l-au dat. "O faceam din boabe verzi prajite acolo, pe loc. Trebuia sa stii exact cum sa faci caimacul de-un deget si cat de calda sa fie apa. Ca nu se face cu apa fiarta!"

    Comunismul si Securitatea, printre insulari

    Viata era dulce. Primavara, turcii plecau prin tara cu carucioarele de inghetata, iar toamna se intorceau cu buzunarele pline de gologani. Copiii mergeau la scoala, unde, la inceput, s-a predat si in limba turca, barbatii jucau table sau fotbal si aveau echipa recunoscuta in zona.

    Cand comunismul si-a intrat bine in drepturi, au fost desfiintate clasele gimnaziale de la scoala de pe insula, peticul de pamant si-a pierdut rangul de comuna, au fost confiscate proprietati, au fost deportari in Baragan si expatrieri conditionate de cedarea averii catre stat, spune prof. Ileana Roman, de la Centrul Cultural Mehedinti.

    Au fost si alte restrictii, adauga Durgut. "Nu aveai voie sa mai intri pe insula dupa 8.00 seara, iar comunistii pusesera un gard de nuiele pe marginea soselei, incat nu se mai vedea Iugoslavia, dar nici Ada-Kalehul". Era si un securist pe insula, "unul, Barbut".

    Stramutarea

    Armonia a luat sfarsit in 1964, cand Gheorghe Gheorghiu-Dej a hotarat, impreuna cu presedintele Iugoslaviei, Iosip Tito, sa construiasca barajul Portile de Fier. Dupa moartea lui Dej, in martie ‘65, Ceausescu i-a desavarsit "opera". Barajul ar fi adus Dunarea peste nivelul insulei, asa ca ea a fost pregatita pentru a fi abandonata in calea apelor.

    Turcii, o parte, s-au mutat in Constanta, in Orsova sau in Turnu-Severin. Moscheea - cea mai mare din tara - a fost daramata, iar covorul din ea, lung de 16 metri - daruit de sultanul Abdul al II-lea - a fost dus sul la Constanta.

    Multi dintre cei care au ales Turcia - unde au primit cate 400 de lire, salariul unui om pe o luna -, s-au intors, nemultumiti de traiul de acolo. Durgut a plecat si el la Istanbul si s-a intors dupa numai 20 de luni.

    Ultima primavara

    Primavara lui 1969 a fost cel mai tragic moment. Prima lovitura: defrisarea. "Toata vegetatia era la pamant, si cei doi chiparosi inalti de 15 metri, din cimitir, si zavoiul de plopi...", povesteste prof. Jean Constantin.

    Genistii dinamitau ramasitele cladirilor, detunaturile se auzeau in toata valea, pana la sarbi. Si a inceput inundarea, in iunie-iulie. Pasarile s-au rotit zile in sir deasupra locului. Puii lor fusesera prea mici ca sa zboare.

    Turcii care au ramas in zona si-au luat caramizile din demolare si si-au construit alte case, in Severin. "Nu ne-au dat toate despagubirile promise. Noua, pentru trei case si o pravalie, ne-au dat atunci 18.000 de lei. Putin", se amaraste inca Durgut.

    Cand a inceput stramutarea, comunistii au incercat sa pastreze cetatea construita de austrieci. Au numerotat fiecare piatra de la portile cetatii si le-au mutat pe insula Simian, unde au refacut zidurile exterioare, care pot fi vazute si azi. N-au reusit sa atraga si populatia acolo. Dezradacinati, turcii au plecat care-ncotro, iar Simian e acum sub imperiul buruienilor.

    "Era un vis"

    Desi e la 30 de metri sub apa, Ada-Kaleh continua sa-si imprastie izul de baclavale si cafea la nisip. Aromele dulcege razbat si din povestirile fostilor locuitori.

    Au luat cu ei, de acolo, fotografii si ceva pomi exotici. In curtea primitoare a lui Durgut Husref, amintiri la tot pasul: "Aici e smochinul luat de acolo, aici am un maslin, aici kiwi, iar in spatele casei, un pom care face niste fructe - musmoale", ne conduce el.

    Pentru cei care n-au trait pe insula, doar numele unei cafenele din Drobeta-Turnu-Severin, "Ada-Kaleh", mai aminteste de micul paradis oriental. Aici, dupa ce plaiurile copilariei i-au fost inundate, Durgut a lucrat 20 de ani, "cafegiu si, de multe ori, si bucatar".

    Apoi si-a deschis el o cafenea, tot cu numele insulei, in Orsova, insa are probleme cu asociatul lui, un roman cu care este in proces de trei ani. "Era un vis Ada-Kaleh... Turcii nu fura si nu mint, pe insula nu erau talhari..."

    Daca proiectul Simian a esuat, turistii mai pot fi atrasi doar cu reinvierea legendelor si a povestii Ada-Kalehului. Primarul Orsovei, Constantin Negulescu, face un plan: "Am refacut faleza catre Dunare, ca sa poata fi privit peisajul, inclusiv locul unde a fost Ada-Kaleh".

    O incursiune in istoria insulei ar porni chiar de aici si ar continua, invaluita in aburii unei cafele la nisip, "cu excursii in minisubmarine, din care turistii vor putea vedea, sub apa, ramasitele Ada-Kalehului".

    De fapt, din Ada-Kaleh nu au ramas decat fanteziile. Insula doarme de zeci de ani sub Dunare, iar proiectele cu iz de utopie nu le dau inapoi supravietuitorilor ceea ce e iremediabil pierdut.

    Vedere dinspre Orsova inainte de scufundarea insulei Ada-Kaleh

    Cititi si Vizitati de pasaoptisti, regi, Antonescu si Gheorghiu-Dej

    Comentarii
    Spune-ti parereaInapoi la articol
    click pe titlurile de mai jos pentru a putea citi comentariile cititorilor
    #Titlu / Autor / Data/oraCitiri
    1   1503
    2   1523
    3   488
    4   390
    5   1050
    6   577
    7   411
    8   749
    9   458
    10   422
    11   215
    12   557
    13   308
    14   368
    15   644
    16   455
    17   438
    18   238
    19   263
    20   240
    21   174
    22   154
    23   131
     

    Arhiva

    Vremea

    Schimb valutar

    EUR 3,3366
    USD 2,3539

    Divertisment

    Sudoku

    Acasa | Copyright | Termeni si conditii | Contact | Publicitate | Regulament Forum