Extinderea Uniunii Europene
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Politică - Portal politică
|
Instituţii politice Justiţie Organe consultative Organe financiare Organe decentralizate |
Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană.
Cuprins |
[modifică] Istoricul procesului de extindere
În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care şase membri fondatori din 1952:
Alte nouă state au aderat succesiv:
Prima extindere a Uniunii Europene în est a fost plănuită pentru 1 mai 2004. Negocierile de aderare au fost închise definitiv pentru toate statele. Au aderat:
- Polonia ,
- Slovenia ,
- Ungaria ,
- Malta ,
- Cipru ,
- Letonia ,
- Estonia ,
- Lituania ,
- Republica Cehă ,
- Slovacia .
La 1 ianuarie 2007, au aderat alte două state la Uniunea Europeană:
Bulgaria şi România au încheiat negocierile de aderare la UE şi au aderat împreună la Uniunea Europeană în ianuarie 2007. Într-o ceremonie desfăşurată la 25 aprilie în Luxemburg, România şi Bulgaria, împreună cu ţările membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevăzuse însă clauze de salvgardare ce ar fi putut întârzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost Justiţia şi Afacerile Interne şi Politica în Domeniul Concurenţei.
Vezi şi: Integrarea României în Uniunea Europeană, Integrarea Bulgariei în Uniunea Europeană
[modifică] Extinderi viitoare
Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde, şi a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în relaţie cu Europa, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia, Cipru şi Slovenia.
Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI). La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câştigă acest statut.
Vezi şi: Integrarea Croaţiei în Uniunea Europeană, Integrarea Turciei în Uniunea Europeană, Integrarea Macedoniei în Uniunea Europeană
[modifică] Vezi şi
- Uniunea Europeană
- Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura Universităţii din Oradea, 2007
[modifică] Legături externe
- Situl oficial al extinderii Uniunii Europene
- Centrul de informare al Comisiei europene în România
- Ministerul Integrării Europene
- Buletin săptămânal asupra extinderii UE
- Europedia
|
||
---|---|---|
Membri | Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria | |
State cu statutul de candidat |
Croaţia • Republica Macedonia • Turcia |