INTRODUCERE

 

 

 

 

 

 

 

����� In lucrarea de faţă prezentăm un studiu �n scopul �ntregirii cunoştinţelor despre zona Cugirului care se afirmă ca o unitate cu trăsături specifice faţă de zonele limitrofe.

 

����� Tratarea elementelor fizico-geografice s-a efectuat at�t pe baza cercetări fenomenelor �n natură c�t şi pe a studiului bibliografic.

 

����� Am prezentat aşezarea geografică a Văii Cugirului �n funcţie de unităţile fizico-geografice ale ţării noastre Si de relaţiile economice a principalelor centre urbane de pe Valea Mureşului.

 

����� S-a prezentat �n amănunt limitele bazinului, �ntruc�t delimitarea estică altădată a fost graniţa veche dintre judeţele Alba şi Hunedoara şi delimitarea vestică este actuala limită �ntre judeţele Alba şi Hunedoara.

 

����� Delimitările pot fi folosite de asemenea ca trasee turistice pentru drumeţii c�t şi ca informaţii directe pentru predarea geografiei localităţii şi a judeţului petru casa a III-a la şcolile de pe această vale.

 

����� Cadrul natural, peisaj de mare varietate şi de un pitoresc autentic l-am prezentat comparativ, prin descrieri mobilizatoare şi cu material ilustrativ[1] atrăgător.

 

����� Din zona de munte p�nă �n lunca unduită de holde, acest r�u-ştafetă a locurilor, parcurge �ntregul amfiteatru natural format din munte, deal c�mpie spre a-şi dărui valorile sale omului.

 

����� C�mpul P�inii, aşezat pe rodnicia văii mijlocii a Mureşului şi a cursului inferior al Cugirului este vestit pentru recoltele sale.

 

����� La fenomenul topoclimatic am urmărit ce schimbări suferă elementele climei zonei studiate c�nd au ajuns �n contact cu condiţiile locale de relief, ape, vegetaţie, aşezări umane şi am făcut aserţii asupra condiţiilor de turism.

 

����� Ţinutul nostru are condiţii prielnice de viaţă şi de activitate diversă.

����� Studiul regional dă posibilitatea unei priviri de sinteză asupra modalităţilor de valorificare a condiţiilor naturale, asupra gradului de utilizare a mediului geografic, a posibilităţilor şi rezervelor pe care omul nu le-a introdus �ncă �n circuitul economic regional.

 

����� Cunoaşterea regiunii permite aprecieri asupra �ntregului ei potenţial şi a depistării arealelor cu calamităţi şi aspecte de poluare.

 

����� Cunoaşterea potenţialului turistic al fiecărei zone şi �ncadrarea ei �n contextul turistic naţional este un aspect nou al studiului, pentru o zonă a cărei populaţie creşte vertiginos; am dat astfel atenţie tuturor factorilor care influenţează turismul(factori naturali, cultural-istorici, de artă şi folclor, reţeaua căilor de comunicaţie, capacitatea de cazare, fluctuaţia turistică).

 

����� Concluzia este că Valea Cugirului şi jurul ei dispun de valori turistice absolut remarcabile care �ndreptăţesc şi fac necesare eforturi susţinute pe plan local şi judeţean pentru crearea condiţiilor de participare turistică.

 

����� Zona este apreciată ca un fond etnografic specific şi de valoare deosebită; ea �mprumută unele elemente de ansamblu regional dar, �n acelaşi timp, �şi păstrează pe un fond general, elemente tipice originale cu valoare unică.

 

����� Regiunea prezintă interes şi din punct de vedere istoric. O continuitate aproape ne�ntreruptă a populaţiei �ncep�nd cu comuna primitivă, ne face să presupunem că deja la vremea aceea se �ncepuse valorificarea mediului geografic dăruit din plin de natură şi frăm�ntat asiduu de truda şi lupta �naintaşilor şi a contemporanilor de a-l �mbunătăţi.

 

����� In lucrare lăsăm să se �ntrevadă ademenitoare frumuseţi peisagistice şi mai ales importante realizări industriale, de transporturi, social - culturale, re�nnoiri datorită av�ntului creator caracteristic epocii �n care trăim.

 

����� Lucrarea nu spune totul despre zonă, dar �ncearcă să-şi �mplinească menirea �n o primă fază. Frumuseţile ce le evidenţiază �n peisaj, datele ce le pune la �ndem�nă vor putea fi folosite �n economie, construcţii, aplicaţii şcolare şi, eventual vor �ndemna pe turişti să pornească la drum şi pe aceste meleaguri.

 

����� Aduc mulţumiri �nv. Simedru Sabina, coautoare la lucrare, pentru perseverenţa �n str�ngerea şi sistematizarea materialului, tovarăşilor de colaborare �n marcarea şi cunoaşterea turistică �n traseele montane, tuturor elevilor care m-au �nsoţit �n cercetarea şi culegerea de date.


 

Chapter 1����������������������������������������������������������������� AŞEZAREA GEOGRAFICĂ����� 4

I����������� A ş e z a r e a������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 4

II���������� LIMITELE BAZINULUI����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 6

A��������� Limita sudic������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 7

B���������� Limita spre bazinele Strei şi Grădişte.��������������������������������������������������������������������������������������������������� 8

C���������� Limita spre bazinul Sibişel���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 8

D��������� Limita spre bazinele r�uşorului Romosului şi vălişoarei Vaideiului.������������������������������������������������ 9

E���������� In zona teraselor Mureşului������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 9

F���������� Limita la Nord������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 9

Chapter 2 CARACTERISTICILEGEOLOGICE ŞI MORFOLOGICEALERELIEFULUI������� 10

I����������� Geologia bazinului r�ului Cugir����������������������������������������������������������������������������������������������������������� 10

A��������� Istoricul cercetărilor geologice in regiune����������������������������������������������������������������������������������������� 10

II���������� Caracterizare General������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 12

A��������� Descrierea geologică şi petrografică.������������������������������������������������������������������������������������������������� 12

1 Cristalinul����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 12

i����������� Seria şisturilor cristaline de tip epizonal (epimetamorfice) este dezvoltată pe o f�şie �ngustă �n partea nordică a unităţii muntoase de la Romoşel p�nă la Poplaca (nord - estul munţilor Cibinului).������������������������������������� 12

ii���������� Seria şisturilor cristaline de tip mezozonal (mezomorfice), este dezvoltată �n sudul seriei epizonale depăşind limita meridională a munţilor. In compoziţia mineralogică a ei se disting următoarele faciesuri:�������������������������������������� 12

a Faciesul Micenian- se găseşte �n Valea Cugirului pe linia munţilor Tomnatec, Păltinei V�rful lui Pătru, Comărnicel, Steaua, Sc�rna, Bătr�na. Cea mai mare pondere au micaşisturile cu diverse varietăţi (diferenţele mineralogice dintre ele sunt foarte sensibile:���� 13

iii��������� Seria şisturilor cu silicaţi de magneziu şi fier se găseşte intercalată printre şisturile cristaline mezozonale, av�nd culoarea brună - roşietică (�n masivul Bătr�nei - fig. 11) şi Dealul Negru, unde se văd minele din exploatări mai vechi. Formaţiuni purtătoare de fier şi mangan �ncep din Steaua Mare spre est.����������������������������������������������������������������������������������������������� 13

iv��������� Concluzii asupra zonei cristaline������������������������������������������������������������������������������������������������ 13

2 Rocile eruptive��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 14

i����������� Rocile ultrabazice se găsesc rar răsp�ndite sub formă de corpuri mai mari care formează masive şi sub formă de iviri de mărimi variabile.������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 14

ii���������� Porfire cuarţifere se găsesc �n zonă prin o serie de filoane sau chiar de mici masive de porfire cuarţifere.������������ 14

3 Tectonica zonei cristaline din cadrul Munţilor Sebeş.�������������������������������������������������������������������������� 14

B���������� SEDIMENTARUL��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 15

a Tortonianul������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 18

b Tortonianul superior�������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 19

c Sarmaţianul inferior���������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 20

d Cuaternarul������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 20

ii���������� Evoluţia paleogeografică a sedimentarului������������������������������������������������������������������������������� 21

iii��������� Tectonica cuverturii sedimentare����������������������������������������������������������������������������������������������� 21

 

 

 

 

 

 

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

 

 

 

A ş e z a r e a

 

 

Regiunea studiată cuprinde bazinul r�ului Cugir situat intre

450 33' 10" la sud şi 450 57' 48" la nord şi meridianul 230 longitudine estică de la 230 17' 30" la vest p�nă la 230 32' 40"[2], Fig. 1

 

����� Aria regiunii se �ntinde de la V�rful lui Pătru (sud) şi p�nă la albia Mureşului (nord), de la cumpăna apelor �ntre bazinele r�urilor: Strei, Orăştie Romos, din vest, p�nă la cumpăna ce orientează apele spre r�urile Sebeş, Pian şi Valea Cioarei.

 

����� Valea Cugirului(afluent pe partea st�ngă al Mureşului �n culoarul Orăştiei) se deschide larg prin terasele "C�mpului P�inii" după ce a străbătut masivele �nalte ale Şurianului (denumirea locală "Munţii Cugirului") şi apoi dealurile piemontale lipite muntelui.

Dincolo de Mureş, spre nord, se �nşiruie ultimele ramificaţii ale Munţilor Apuseni, " Munceii Vinţului", cu �nălţimi ce se ridică brusc la 900 - 100m. şi se situează la o depărtare de abia 6 km. de albia minoră a Mureşului. Consistenţi, aceşti munţi au opus rezistenţă eroziunii, silind Mureşul să ocolească (Fig. 2) şi pe de altă parte să-şi lărgească lunca spre sud.

 

����� Regiunea culoarului de pe partea dreaptă a Mureşului poartă urmele eroziunii arăt�nd terase şi văi suspendate p�nă sub munte.

Regiunea continuă cu lunca şi terasele din Valea Cugirului av�nd �nfăţişarea unei depresiuni �nsoţite la est şi la vest de două coame ale piemontului colinar.

 

Valea Cugirului este armonios �ncadrată �ntr-un relief de luncă, terase cu bordură deluroasă �n zona Culoarului Mureşului; relief muntos cu culmile sub forma unor prispe etajate �n Masivul Şureanului; �n cununa bogată de lanuri, livezi şi vii, păşuni şi păduri �nc�ntătoare.

 

Regiunea studiată are forma unei limbi (Fig. 2) cu baza �n malul Mureşului şi v�rful �nspre zona de munte, ocupă partea de sud-vest a judeţului Alba (Fig. 1) �ntr-o zonă solicitată de traficul comercial intens, cu porţi largi de trecere pe valea Mureşului, leg�nd Podişul Transilvaniei cu Banatul şi Crişana, unind ca o punte �nsemnată munţii de o parte şi alta a Mureşului.

 

Valea Cugirului este traversată de-a latul de calea ferată Alba Iulia, Vinţ, Orăştie, Deva, Arad, şi de şoseaua naţională, paralelă cu Mureşul, ce �-şi trimite ramificaţii longitudinale spre sud din dreptul localităţii Şibot p�nă la poalele munţilor, paralel cu r�ul Cugir, prin Vinerea spre oraşul constructorilor de maşini CUGIR.

 

Valea Cugirului are o poziţie geografică deosebită prin uşoara accesibilitate de transport dinspre lunca Mureşului, apropiere de noduri principale de legătură �ntre centrele comerciale, industriale, şi culturale; �nspre vest oraşul Orăştie ( 25 km), Simeria, Haţeg, Călan, Hunedoara, Deva ( 53km ), Ilia, Dobra, Băiţa, Geoagiu, Balşa[3], �nspre est către Vinţul de Jos, Sebeş ( 35km ), Săsciori, Sibiu, Alba-Iulia, Teiuş. Este aproape şi de staţiunile balneare Geoagiu-Băi şi Miercurea-Băi, şi are posibilităţi de tren direct la Alba-Iulia, Teiuş şi pe alt traseu - direct la Sibiu.

 

Ea se află pe "drumul oilor"[4] dinspre "Munţii Mărginimii"[5] spre lunca Mureşului, C�mpia Banatului şi C�mpia Tisei; �nspre nord, peste " Piatra Tomii " se ajunge la Zlatna (7 ore ) iar �nspre sud are drumul peste munţi după vite[6] la T�rgu-Jiu şi Novaci.

 

Aşezarea �n imediata vecinătate a sistemului de cetăţi dacice din munţii Orăştiei �i asigură legături active pe cursul Mureşului şi legături suspendate prin �nşeuări şi culmi prelungite ( cum sunt şeaua cabanei turistice "Prislopul Cugirului" - altitudinea 1.800m., Curmătura Lupşii, etc.) spre Grădiştea de Munte ( carstul platformei Luncani).

 

In spre sud şi spre est prin �nşeuarea din "Poarta Raiului" prin drumul forestier Cugir - Şureanul ( Fig. 3) are largi posibilităţi de legătură cu şoseaua transalpină Sebeş - Novaci, cu depresiunea turistică alpină de la Oaşa şi de aici la Tărtărău şi Ob�rşia Lotrului şi spre Munţii Cindrelului.

 

Prin popasul de la Cabana Şurianu se poate aborda curmătura suspendată Şurian, V�rful lui Pătru ( 2.131m. ) Munţii Par�ng prin �nşeuarea Gura Potecului şi Poiana Muierii şi �n special se poate stabili contactul cu Depresiunea Petroşani precum şi cu Binţ�nţul marelui aviator Aurel Vlaicu, C�mpul P�inii, meleag de legendă şi mărturii istorice �mpotriva cotropitorilor străini. Vatră cu tradiţie social - politică şi revoluţionară �n anii noştri s-a dezvoltat aici un centru puternic de cultură şi de �nvăţăm�nt, cu primul institut universitar de subingineri din judeţul Alba.

 

Zona oferă călătorului o varietate de forme de relief: dealuri cu ruine de cetate, văi cu drumuri ce şerpuiesc prin codri p�nă-n ad�ncul munţilor, cu plaiuri ( Fig. 4 )- cărări şi poteci pe culmi �nsorite şi poieni atrăgătoare.

 

Din toate părţile zonei se dezvăluie privirilor mai ales spre Soare - Apune colţii Munţilor Metaliferi spre Săcăr�mb, �n spre Sud oul V�rfului Lupşii, buboiul V�rfului Godeanu - 1.950 m. - negurile deasupra Măguurii şi Neagovanului, iar către est sculpturile R�pei Roşii de la Sebeş şi Cetatea Bălgradului.

 

De pe creste şi platouri se văd �nşiraţi �n zare spre sud-vest culmile albastre şi �ncărunţite ale Munţilor Retezat; �n linie dreaptă spre sud, la 23 km. distanţă este Par�ngul Mare ( 2.518 m.) şi p�nă la V�rful M�ndra ( 2.360m.) sunt circa 27 km.

De pe munţi, �mbrăţiş�nd totul �ntr-o amplă perspectivă ai sentimentul unui larg de mare agitată şi �ncremenită, al unui zbucium de valuri �mpietrite.

 

De pe V�rful Şurianu vii cale lungă pe firul r�ului la vale p�nă la impresionantul han turistic Şurianul la despărţirea r�ului �n Lunca Mureşului şi bifurcaţia şoselei către Cugir �ntr-un decor natural desăv�rşit, pe locul unde se schimbau caii la poştă de la "Străiţa", popas al t�rgoveţilor şi cărăuşilor, t�njit loc de odihnă cu drept de imaş pentru moţii ce cutreieră ţara, fredon�nd apăsat aleanul lor ....

..........

..........

Di la deal şi di la vale

Că n-am ce-ţi da de m�ncare

DI, di, di, murgule di,

P�n-la "Apa Vinerii"[7]

C-acolo te-oi adăpa,

De m�ncare eu ţi-oi da.

 

Pentru dezvoltarea economică a zonei se folosesc din plin avantajele care derivă din aşezarea ei geografică, apropierea de resursele miniere din Munţii Poiana Ruscă, Munţii Metaliferi, faţă de bazinele energetice, al bazinului carbonifer al Văii Jiului şi Tebei, a gazului metan din Podişul Transilvaniei precum şi faţă de resursele silvice şi hidroenergetice ale Munţilor Şurianu, cu posibilitate de exploatare forestieră şi legătură directă cu combinatele şi �ntreprinderile forestiere noi de la Sebeş, Blaj, Orăştie.

 

Este un ţinut populat din vremuri străvechi, cu urme de continuitate ce atestă valorificarea lui intensă.

 

�ncă din vremea cristalizării feudalismului aşezările s-au dezvoltat vădit pe baza schimbului de produse dintre c�mpie, deal şi munte.

 

O zonă de minerit şi meşteşuguri �n prelucrarea fierului şi lemnului, �n lucrarea ogoarelor şi creşterea vitelor, de angajare diversă şi ne�ntreruptă ce a permis �n zona de contact, zonă de relief cu posibilităţi de camuflare şi adăpostire naturală, cursuri de ape repezi şi de folosire multilaterală, cu lemnul necesar pentru cărbune şi construcţii dintr-un bazin forestier şi cuprinzător şi apropiat, cu produse agricole satisfăcătoare şi m�nă de lucru �n �mprejurimi, toate acestea au condiţionat �nfiriparea nucleului industrial al Cugirului, care �n anii de după eliberare devine o importantă citadelă a mecanicii fine rom�neşti, un oraş cu construcţii noi şi o răsfr�ngere economică socială şi culturală ce �ncadrează şi prezintă �n chip corespunzător aceste locuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LIMITELE BAZINULUI

 

 

Limita spre bazinele văilor Archiş, Pian şi Sebeş urmează

cumpăna apelor şi culmile sunt aliniate di albia Mureşului - estul hotarului localităţii Balomirul de C�mp, cu direcţia spre sud, limit�nd estic, peste traseele Mureşului, Sărata, la Cornul Chiverii şi Gruia. Continuă pe Deluţ pe calea de car, de culme pe l�ngă viile Vinerii, Bercul Ciorei ( hotărnicie veche �ntre fostele comitate şi judeţe Hunedoara şi Alba ). Culmile acoperite de vii ajung la �ntrepătrunderea vegetaţiei arborescente continu�ndu-se pe dealul Ciorii ( 409 m. ) spre calea ce desparte Pochea Cioarei de Pochea Vinerii, pe calea de pe muchie din Poiana Dealul Glodului ( 689 m. ), peste culmile dealurilor �nalte Gruşerii ( 775 m. ), H�lmul ( 898m. ), p�nă la dealul Codiţii ( 970 m. )

����� De aici părăseşte cumpăna apelor către r�ul Cugir şi Valea Archişului, urm�nd cumpăna �ntre Răul Mare al Cugirului şi r�uşorul Pianului - culmea Băbuia, V�rful Rădăcinii, Colţul Mărului ( 1054 m. ), pe cotele 1.171 m, 1.191 m., din v�rful de est al Mugeştilor ( 1.214 m. ), pe culmea lungă a dealului Recea - 1.420 m. la făgădăul " Dintre Cărări ", răscruce de drumuri spre toate plaiurile: Pianului, Lomanului, Răchitei Şugagului, etc.

����� Limita trece peste păşunile golului Mujeştilor ( 1357 m.) şi Dealul Teţul ( 1.427 m. ); st�na Pianului de Sus, st�na de la Curmătură, Dealul Tomnatecului ( 1.404 m. ), peste Măgura Pienarilor ( 1.427 m. ), �n altă etajare V�rful Comanului ( 1620 m. ) şi Dealul Plătinei ( 1.715 m. )[8], st�na Prisaca din Dealul Prisaca ( 1.768 m. ), �n vestul v�rfului Canciu ( 1.768 m. ) spre şi peste şaua de la Poarta Raiului prin apropierea Iezerului Şurianu şi a cabanei turistice Şurianu, pe culmea �n spre st�na Purului, peste Muntele Purul p�nă la �nşeuarea di vestul V�rfului lui Pătru. Aici sunt două v�rfuri: �n est V�rful Auşelul ( 2.005 m. ) şi �n vest V�rful lui Pătru ( 2.130 m. ). Din �nşeuarea dintre ele �şi are ob�rşia �nt�ia R�ul Cugirului.

����� Tot �n acest nod orografic �şi au ob�rşia o parte din afluenţii de st�nga ai bazinului R�ului Sebeş şi de dreapta ai bazinului Jiului de est.

 

Limita sudică

 

Din �nşeuarea dintre cele două v�rfuri ( V�rful lui Pătru �n est ) marcarea trec�nd prin nordul V�rfului Auşelul cam la aceiaşi distanţă �n direcţia vestică p�nă la culmea ia un unghi de 250 peste curmătura Şurianul p�nă "la răscrucea drumurilor" de unde se pleacă spre sud către Auşel - V�rful lui Pătru, �n spre est către cabana Iezerul Şurianu, �n vest spre Faţa Bratcoşului şi Dosul Bratcoşului, �n spre nord-vest spre platoul Şurianu.

 

De restul munţilor Sebeşului spre est şi �n continuare culmile orientate spre sud, limita �nconjoară izvoarele r�ului Cugir ( Valea Mare ) spre vest pe versantul nordic al v�rfului Auşelul şi apoi �ndrept�ndu-se spre nord ( N-NV ) cuprinz�nd izvoarele ca �ntr-o pungă, ocolind golul de munte al versanţilor nordici ai V�rfului lui Pătru şi ai V�rfului Auşel.

Spre bazinul Jiului cumpăna apelor trece p�nă la denivelarea Gropşoarei 1.794 m., �ntre V�rful Gropşoara 1.910 m. şi dealul Negru 1.868 m. şi continuă peste culmea Şurianului �n partea de sud a V�rfului Şurianu 2.061 m., peste Dobroaia, V�rful P�rva 1.905 m., ce răm�ne �n nord şi pe sub versantul nordic al V�rfului Comărnicel 1.893 m. Aceasta este o limită de platou �ntins. Din loc �n loc este c�te un adăpost de pietre clădite, cărarea de-abia văz�ndu-se �n peria deasă a ierbii dominante - ţepşoaia ( Nardus stricta ). In acest gol �nalt de munte nu vezi lumini, nu sunt arbori, �nt�mplător turme de oi. Această uniformitate, acest nivel enorm, te face să te găseşti �n acest gol şi să nu ştii �ncotro să apuci.

Limita spre bazinele Strei şi Grădişte.

In partea vestică urmează cumpăna apelor �ntre R�ul Streiul şi R�ul Cugirului, respectiv bazinul unui afluent al R�ului Mare al Cugirului - Boşorogul - �n "platforma Mlăcile"

 

Prin versantul vestic al originalului munte Dealul Negru 1.868 m., limită vizibilă, cale de car, platou plăcut, unic, la fel şi muntele Mlăcile 1.798 m., p�nă la cota 1.738 m.

 

De aici delimitarea se orientează est-vest 900 prin apropierea st�nii Şinca, V�rful Şincăi 1.728 m., pe l�ngă V�rful Steaua Mare - 1.734 m., �n apropierea st�nei Steaua Mică 1.660 m.

 

Culmile ce au o orientare aproape sudică de pe muntele Steaua Mică şi porţiunea �ntinsă a golului de munte Sc�rna sunt cumpăna apelor pe o porţiune nu prea mare �ntre R�ul Mic al Cugirului şi bazinul Grădiştei ( prin cele două văi: Valea Şesului şi Valea Godeanului).

Limita spre bazinul Sibişel

După ce depăşeşte spre nord golul Sc�rna cu V�rful Sc�rna 1.650 m., urmează cumpăna apelor �ntre bazinul R�ului Mic şi bazinul Sibişelului respectiv r�ul Alunului p�nă sub golul Tomnatecului de unde-şi are ob�rşia r�uşorul Romoşelului.

 

De la Sc�rna delimitarea se orientează spre nord pe culmea Certejului cotind ca o sugrumătură cu �naintări de captare mult spre est �n bazinul R�ului Cugir p�nă la curmătura Lupşii, forte aproape de Tăul Lupşii ( cca. 100 m. ). Interfluviul dacă are 1 km. Aici roca de la barajul Tăului Lupşii este mai tare, altfel r�ul Alunului capta R�ul Mic al Cugirului, �nsă R�ul Mic al Cugirului şi-a tăiat chei cu direcţia nordică.

 

De la Curmătura Lupşii (loc propriu pentru o cabană turistică - Fig. 5. ) şaua de trecere din Munţii Cugirului �n Munţii Orăştiei, limita trece pe culme peste T�fla ( Cioanca ) Lupşii 1.510 m., peste poiana V�rfului Lupşa 1.489 m., peste V�rful Tisa ( munte umblat, loc de schi ) lăs�nd �n spre est muchea Tisa cu st�na Tisa, lu�nd o direcţie NV la vale spre şeaua Prislopului, un alt loc de trecere.

 

Alături de delimitarea �n complexul turistic Prislop sunt la est şi la vest cele două cantoane silvice şi pe linia de demarcaţie este cabana turistică Prislop ( 1.100 m., 70 locuri ) urc�nd pe l�ngă pădurea de brazi plantaţi, �nşiruiţi ( Fig. 6 ) In V�rful Prislopului 1.259 m. spre nord şi apoi pe calea de car peste Plevoaia 1.253 m., pe muche prin pădure de fag prin poieni deosebit de atrăgătoare ( cu scaune pentru odihnă sub copaci de zadă uriaşi, Fig. 7 ), către culmea golului de munte cu iarbă brună, Tomnatecul (1.050 m. Fig. 8).

 

Limita spre bazinele r�uşorului Romosului şi vălişoarei Vaideiului.

 

Din Tomnatec urmează cumpăna apelor �ntre bazinul Cugirului şi al r�uleţului Romosului, cobor�nd butoiul Tomnatec 900 m., culmea Prihodiştei ce coteşte spre nord-vest, pe la Balia, Frăsinei, muchia şi aşezarea continu�nd culmea de trecere prin f�naţele aşezării de munte " Feţe " cu v�rful ultim din cristalin ( cel mai �nalt ) Feţe 697 m. Ajung�nd in piemontul de eroziune de pe l�ngă originea Văii Dăii, ocolind izvoarele Văii Viilor către Piscul ( Dealul �nalt ) 502 m. din nord-vestul oraşului Cugir şi nord-estul localităţii Romoşel, şaua de trecere pe sub munte către aşezările cetăţilor dacice. Urmează o bună parte pe d�mbul tăiat de calea de car "Intre Buci" şi platou " Intre Hotare " pe muchia lungă a " Călugărului " ce ne desparte de Vaidei, peste V�rful Vinerea, pădurea Bercu şi v�rful Pişchinţi, pe l�ngă " Tăietura Vinerea ". Aici este limita pădurii de foioase cu a păşunilor naturale, peste V�lceaua Largă, pe la " Brazdă " p�nă se termină dealurile, dealul Munceiului 333 m., unde este limita de interferare a păşunilor cu zona cerealieră din C�mpul P�inii.

 

De la muchea Călugărului cumpăna apelor desparte bazinul Cugirului de bazinul văişoarei Vaideiului şi p�r�ul Pişchinţi.

 

In zona teraselor Mureşului

 

Limita trece peste hotarul din Şoprul, F�nt�na �naltă Drumul Mare, către Godovana şi Lungile, lăs�nd la vest p�r�iaşul S�rba ce trece pe l�ngă punctul turistic " Izvorul S�rbu " din şoseaua naţională aproape de Aurel Vlaicu peste o cotă de 218 m.

 

Pe şosea, �n vestul caselor " Drăgăneşti Vlaicu " Casele din drumul Tării, este tabla şi poarta de triumf care marchează intrarea �n judeţul Hunedoara.

 

Se traversează calea ferată, cobor�nd dealul Obreja 219,88 m. In şesul Obreja 205 m., intră �n lunca propriu zisă a Mureşului spre nord peste terasa Lunca de Sus 205 m., şi terasa Lunca de Jos 204m., p�nă �n albia Mureşului la vest de Prundul Drimocului către vadul Păsăroi pe unde se poate trece Mureşul c�nd este secetă.

 

Delimitarea prezentată �ncep�nd de la V�rful lui Pătru p�nă la Mureş , dinspre sud, nord-vest, este de fapt actuala linie de demarcaţie ( Fig., 2 ) �ntre judeţul Alba şi judeţul Hunedoara, bazinul Cugirului fiind �n limita sud-vestică a judeţului Alba.

 

Limita la Nord

este naturală, marcată de cursul Mureşului[9] de la hotarul de vest cu Aurel Vlaicu �n amonte �n dreptul localităţii Băcăinţi, Sărăcsău şi Acmar p�nă la hotarul Acmarului cu Blandiana dincolo de Mureş şi dincoace la hotarul satului Tărtăria �n bazinul Ciorei.

 

 

 

 

 

CARACTERISTICILEGEOLOGICE ŞI MORFOLOGICEALERELIEFULUI

Geologia bazinului r�ului Cugir

Istoricul cercetărilor geologice in regiune

 

O serie de cercetători au căutat să studieze structura de ansamblu a Munţilor Sebeşului, Valea Cugirului şi sedimentarul din Culoarul Mureşului

 

���� Amintim pe Dionisie Stur care �n 1863 pe l�ngă studiul cretacicului superior de pe Valea Sebeşului, face referiri la cristalinul acestor munţi.

�����

����� De asemenea Hauer şi Stache tot �n 1863 studiind cretacicul superior de pe Valea Sebeşului afirmă că acestea se sprijină pe şisturile cristaline.

 

����� Studii mai amănunţite referitoare la Munţii Sebeşului şi �n special studii ce privesc cristalinul se fac cu un sfert de secol mai t�rziu, adică �ntre 1884-1894 c�nd Bela Inchey separă şisturile cristaline �n trei grupe.

 

����� In 1899 Blanckenhorn arată că sedimentarul cretacic dezvoltat �n facies de Gossau ocupă suprafeţe reduse ce vin p�nă la Pianul de Sus, iar spre vest spre Valea Cugirului nu se mai �ntinde.

 

����� In 1899-1902 apare lucrarea lui Moritz V. Palfy care prezintă studiul geologic al Văii Mureşului �ntre P�clişa şi Balomir - Şibot la sud-vest, lucrare care are un caracter pregnant de paleontologie. In 1903-1904 Gh. Halevate se ocupă cu sedimentarul regiunii cuprinse Valea Sebeşului şi Valea Cugirului, prezent�nd doar o simplă trecere �n revistă a datelor cunoscute anterior, făc�nd �nsă primele cartări (scara 1: 25.000 ).

 

����� Puţin mai t�rziu 1901-1906 Ferentz Nopsca studiind depozitele sedimentare cretacice de pe Valea Sebeş, face o descriere �n mare a petrografiei cristalinului din grupa a II-a din partea de nord şi cel din grupa I din partea de sud.

 

����� In 1912-1914 A. Vendl studiind sedimentarul de pe bordura de nord a Munţilor Sebeş trasează o linie de falie NE-SV �ntre cristalin şi sedimentar.

 

����� In 1934 A. Streckeisen �n sinteza pe care a �ntocmit-o trasează de asemenea o linie de contact din partea de nord a Munţilor Sebeş şi cele mezomorfice de la sud. Calcarele cristaline care se găsesc din loc �n loc de-a lungul acestei linii Streckeisen le consideră de v�rstă mezozoică, iar şisturile cristaline epimetamorfice le consideră �n p�nză, făc�nd parte din unităţile superioare ale p�nzei getice.

 

����� Stefan Contuniari face studii geologice �n Valea Mureşului arăt�nd şi unele bogăţii legate de şisturile cristaline de aici.

 

����� Un studiu mai amplu privind la cristalinul Munţilor Sebeş a fost efectuat de Lazăr Pavelescu ( 1954, 1955, 1958 ) şi redat prin harta geologică a Munţilor Sebeş la scara 1: 25.000[10] .

����� Lazăr Pavelescu deosebeşte:

         şisturi cristaline epimetamorfice

         şisturi cristaline mezometamorfice

         roci eruptive

         roci sedimentare

 

Mircea Ilie �n lucrarea " Cercetări geologice �n bazinul Transilvan" ( 1955 ) se ocupă de depozitele din culoarul Mureşului şi stabileşte printre altele v�rsta depozitelor roşii de aici ca fiind aquitaniene

 

����� Studii importante privitoare la sedimentar din zona de bordură a Munţilor Sebeş a efectuat Valerie Marincaş �n 1951, 1952, 1965, care stabileşte succesiunea cretacicului superior şi al miocenului. Referitor la miocen arată că Tortonianul de bază e reprezentat de un facies continental fluviatil, urmat de o transgresiune �n Tortonianul propriu zis. Sarmaţianul superior urmează Tortonianului după care regiunea se exondează. Lucrările abordează probleme de stratigrafie, paleontologie, tectonică, aduc�nd contribuţii deosebite �n descrierea geologică a regiunii.

 

����� In 1957 C. Gheorghiu, A. Zberea, T. Tudor, au cercetat şi reexaminat conţinutul paleontologic şi succesiunea stratigrafică a depozitelor din bazinul Mureşului ( regiunea Şibot ).

 

����� In 1957 A. Zberea şi A. Socoleanu �ntocmesc Harta geologică a regiunii Cugir - Şibot.

 

����� Contribuţii �nsemnate pentru studiul regiunii aduce lucrarea lui C. Gheorghiu, C. Calotă, A. Zberea. Aspecte tectonice ale Culoarului Mureşului 1963 şi Harta geologică a Culoarului Mureşului �ntre Alba Iulia şi Zam.

 

����� In 1961 M. D. Codarcea ocup�ndu-se de cristalinul Carpaţilor Meridionali şi baz�ndu-se pe resturile de spori şi polen găsite, deosebeşte �n regiune două serii:

         seria de Măgura şi

         seria de Sibişel.

 

Mai t�rziu C. Chiru reaminteşte relaţiile normale ce există �ntre şisturile cristaline mezometamorfice, relaţii cu caracter de �ncălecare.

 

����� Studii amănunţite complet�nd datele existente, face Maria Pavelescu ( 1966 ) �n zona metamorfică �ntre Valea Cugirului şi Valea Sebeşului pentru lămurirea raporturilor stratigrafice şi tectonice dintre cele două serii cristaline ale domeniului getic, precum şi studiul aluviunilor de către echipa de geologi condusă de Mureşan Victor �n 1969[11]

 

Caracterizare Generală

 

Geologic vorbind regiunea cercetată este constituită din două zone mari care aproximativ sunt paralele �ntre ele.

 

����� La sud se găsesc şisturile cristaline ale Munţilor Sebeş, iar la nord zona sedimentară a Culoarului Mureşului.

 

����� Limita de separaţie dintre aceste două zone se află �n interiorul oraşului Cugir la aproximativ 1. km. de confluenţa R�ului Mare cu R�ul Mic �n aval pe valea Cugirului.

 

����� In perimetru apar şi străpungeri de roci eruptive, dar extinderea acestora este foarte redusă �n comparaţie cu extinderea sedimentarului şi cristalinului.

 

����� Fundamentul este constituit din şisturi cristaline, şisturi care �n perimetrul acestei văi sunt acoperite nu de cretacic( ca pe alte văi paralele ex. Valea Sebeşului ) ci de terţiar.

 

����� Şisturile cristaline intră �n p�nza mare a cristalinului de Sebeş, iar �n privinţa sedimentarului terţiar din culoar se observă asemănări cu bazinul Transilvan �n Est şi cu Depresiunea Panonică �n partea de vest.

 

Descrierea geologică şi petrografică.

Cristalinul

Partea muntoasă este constituită din şisturi cristaline ale p�nzei getice decolate peste autohton. ( fig. 9 ).

 

����� Variatele faciesuri ale cristalinului sunt urmarea unei succesiuni de depozite sedimentare, foarte diferite, care au fost morfozate �n diverse condiţii de metamorfism regional.

 

����� Lazăr Pavelescu ( �n 1955 )distinge două serii de şisturi cristaline şi anume:

Seria şisturilor cristaline de tip epizonal (epimetamorfice) este dezvoltată pe o f�şie �ngustă �n partea nordică a unităţii muntoase de la Romoşel p�nă la Poplaca (nord - estul munţilor Cibinului).

 

Din culmea Feţii, ea trece prin Valea Cugirului şi spre est apare ca intercalări printre şisturile de tip mezozonal, pe o f�şie �ntre Dealul Bucuru ( bazinul Cugirului ) şi Dealul Tomii ( Bazinul Pianului ) şi �ntre V�rful Hodinilor ( Cugir ) şi Dealul Tomii.

 

Seria şisturilor cristaline de tip mezozonal (mezomorfice), este dezvoltată �n sudul seriei epizonale depăşind limita meridională a munţilor. In compoziţia mineralogică a ei se disting următoarele faciesuri:

 

 

 

Faciesul Micenian- se găseşte �n Valea Cugirului pe linia munţilor Tomnatec, Păltinei V�rful lui Pătru, Comărnicel, Steaua, Sc�rna, Bătr�na. Cea mai mare pondere au micaşisturile cu diverse varietăţi (diferenţele mineralogice dintre ele sunt foarte sensibile:

         micaşist cu biotint,

         micaşist cu piroxen şi granaţi ( pe Valea Pleşii, pe Muntele Bătr�na),

         micaşist cu disten ( culmea P�rva, Valea Tomnatecului, V�rful lui Pătru )

         micaşist cu turmalină ( pe părăul Dăianului şi pe Valea Prihodiştei)

         micaşist cu staurolit localizat �n partea nordică aproape de contactul zonei cristaline cu sedimentarul miocen din Culoarul Mureşului,

         micaşist cu amfiboli se găseşte �ntre R�ul Mare şi R�ul Mic.

         cuarţite micacee ( �ntre Valea Pleşii şi Valea Ciorei;

cuarţite se găsesc ca intercalaţii �ntre micaşisturi �nt�lnite �n vecinătatea Dealului Negru. Culoarea cenuşie a rocei devine uneori complet neagră. Acest caracter, �mpreună cu duritatea excesivă pe care o are o deosebeşte uşor de cealaltă rocă[12].

 

����� Cuarţite, uneori �n volum masiv sunt răsp�ndite chiar la vedere �n regiune �n culmea Munţilor Comarnic ( Munţii Vinerii ), �n creasta Poiana la Piatră (impresionantele şi atractivele pietre albe din Comarnic Fig. 11 )

Seria şisturilor cu silicaţi de magneziu şi fier se găseşte intercalată printre şisturile cristaline mezozonale, av�nd culoarea brună - roşietică (�n masivul Bătr�nei - fig. 11) şi Dealul Negru, unde se văd minele din exploatări mai vechi. Formaţiuni purtătoare de fier şi mangan �ncep din Steaua Mare spre est.
Concluzii asupra zonei cristaline

Intre seriile de şisturi cristaline sunt mari deosebiri �n ceea ce priveşte alcătuirea minerală şi intensitatea agenţilor metamorfici. In nord predomină faciesul gresos marnos, �n sud faciesul argilos cu intercalaţii de marne.

����� Sedimentarea �n aceste două sectoare s-a făcut de o parte şi alta a unui recif coraligen ( cordilieră calcaroasă care a jucat un rol de barieră (din care a mai rămas o f�şie de calcare cristaline ).

����� Sedimentarea s-a făcut �n mare ad�ncă depun�ndu-se diferite tipuri de argile şi marne. In regiunea Cugirului relieful a prezentat o serie de culoare prin care s-au strecurat apele din sud, �nc�t �nt�lnim �n acest sector �ndinţări �ntr-un facies argilos calcaros şi unul gresos.

����� Acest domeniu de sedimentare a fost prins �n orogeneza hercinică şi metamorfozat, �nc�t astăzi sunt şisturi cristaline slab metamorfozate de tip epizonal �n nord şi puternic metamorfozate de tip mezozonal �n sud.

����� In timp ce �n nord recristalizarea s-a petrecut �n stare solidă prin difuziune cristalină, �n sud ea a fost ajutată de o serie de fluide care au circulat din cauza presiunii, unele �n timpul sedimentării iar altele au impregnat rocile � timpul mişcărilor orogenice sau chiar după această fază.

 

Rocile eruptive

Rocile ultrabazice se găsesc rar răsp�ndite sub formă de corpuri mai mari care formează masive şi sub formă de iviri de mărimi variabile.

 

Apar �ntr-o zonă aproape paralelă cu zona şisturilor cu silicaţi de magneziu şi fier. Ele ies �n evidenţă datorită rezistenţei lor mai mare la eroziune dec�t a rocilor �nconjurătoare ( �n partea de nord est a muntelui Dealul Negru, c�teva corpuri de pe culmea Mlăcile; la nord de muntele Mlăcile, pe Valea Mare a Cugirului apare un corp ce taie Valea Boşorogului �n apropiere de Cujere. Pe valea Cugirului sunt intercalate printre pegmatite, iar pe culmea Şureanului sunt �nconjurate de micaşisturi.

Porfire cuarţifere se găsesc �n zonă prin o serie de filoane sau chiar de mici masive de porfire cuarţifere.

Sunt localizate pe direcţia E - V de-a lungul unor crăpături, cam la limita dintre şisturile cristaline epizonale şi cele mezozonale cu iviri importante. Pe un afluent de dreapta a R�ului Mare situat la 6 km. aproape pe �ntreg traseul lui aplozează filoane de porfire cuarţifere ( grosimea filoanelor variază de la c�ţiva milimetri la 5 m. şi mai mult).

In regiunea de la C�rpa şi pe valea Prihodiştei sunt roci de mică ce au fost exploatate.

Tectonica zonei cristaline din cadrul Munţilor Sebeş.

 

Geneza acestor munţi este legată de geneza Carpaţilor Meridionali. Carpaţii Meridionali au fost afectaţi de două mişcări:

         mişcări austrice - sf�rşitul cretacicului inferior care schiţează o p�nză de �ncălecare ( p�nza getică ) ce �mpreună cu sedimentarul său mezozoic �ncalecă peste autohton şi peste sedimentarul acestuia;

         mişcări larmatice ( senonian superior paleogen ) care duc la desăv�rşirea ca unitate structurală şi morfotectonică a Carpaţilor Meridionali.

 

In ceea ce priveşte liniile de dislocaţie se deosebesc:

         O linie �n direcţia SV - NE, care �ncepe de la Sibişelul Vechi, Romoşel şi taie Valea Cugirului

         o fractură spre sud sub forma unui arc de cerc care trece prin Dealul Negru de unde se desface o altă fractură ce trece prin culmea Cujerele, �ndrept�ndu-se spre Valea Sebeşului

Intre seria epimetamorfică şi cea mezometamorfică există un contact anormal după Nopcsa, Streckeisen, Ghika - Budeşti, Lazăr Pavelescu şi confirmat de Maria Pavelescu �n 1966.

 

După C. Gheorghiu 1963, �n zona văii Cugirului nu ar fi fost deranjamente tectonice ale subasmentului, autorul consider�nd că subasmentul cristalin �naintează ca o lamă ne deranjată spre nord, spre Culoarul Mureşului( acest sector e comparat cu lama cristalinului făgărăşan, care �naintează spre nord �n bazinul Transilvan).

 

 

 

 

SEDIMENTARUL

 

Formaţiunile sedimentare din bazinul Cugirului aparţin neogenului şi cuaternarului ( Fig. 12 ). Din neogen apare doar tortonianul şi sarmaţianul inferior peste care se suprapun depozitele cuaternarului.

 

Aceste depozite le �nt�lnim menţionate �n lucrarea lui Palfy (1903)�n care prezintă studiul geologic al Văii Mureşului �ntre P�clişa la nord-est şi Balomir - Şibot lla nord-vest. Susţin�nd v�rsta lor cretacic superioare dă lista de fosile senoniene:

         Pecten laevis

         Vola quadricostale d'orb

         Leda supracretacee Palfy

         Leda complanata Reuss

         Glauconia obovata Schloth

         Cuculea transilvanica Palfy

         Cerithium munsteri

         CCerithium millegranum, etc.

 

In 1905 Nopcsa arată că �n zona punctului fosilier " La Sărături " figurează un senonian superior.

 

In 1931 G. Macovei şi I. Atanasiu fac o descriere a depozitelor de la Şibot consider�ndu-le (pe baza fosilelor descoperite de Palfy ) de v�rstă Maestrichttiană.

 

Valeria Marincaş ( 1952 ) consideră că depozitele cretacicului superior se continuă de la Pianul de Sus la vest de Săliştea ( Cioara ) �nfund�ndu-se sub depozitele tortoniene.

 

Formaţiunile cretacicului superior au fost găsite şi la " Sărături " �n C�mpul Balomirului sub cota 264 �n vecinătatea imediată a podului peste care trece şoseaua Sebeş - Deva.

 

De sub terasa largă a Mureşului apar formaţiunile cretacicului superior de un facies asemănător cu cel din dreapta mureşului. In acest punct a fost determinată următoarea faună:

         Cyrena dacica Pall

         Cardimdowcloxi Vidal

         Leda companata

         Cerithium sp.

         Pachidiscus neubergicus

 

In flancul drept al Văii Vinerii sub cota 264 s-a putut urmări succesiunea:

 

         marne dure groase de cca. 2 m.

         conglomerate alterate ce alternează cu pachete de marne �n plăci groase de cca. 4 m.

         partea superioară cuprinde un banc conglomeratic gros şi el de aproape 2 m. care este mai fosilier dec�t regiunea inferioară

         Formaţiuni terţiare

 

Se găsesc din primul etaj mediteranian �n valea Cugirului, formaţiuni Aquitaniene, pe valea Vinerii cele mai bune deschideri �n două puncte:

         �n flancul drept al văii la hotarul din jos �n nordul cotei 259

         şi tot �n flancul drept al văii �n dreptul Morii de jos �n două puncte

 

Sberea şi Socoleanu �n Raportul asupra prospecţiunilor geologice pentru rocile utile �n regiunea Cugir - Orăştie - Simeria ( 1957 ) şi Sberea, Socoleanu ( Harta geologică a regiunii Cugir - Şibot ) arată un complex reprezentat printr-o alternanţă frecventă şi variată de roci.

��

�ncep�nd de la bază, există nisipuri cuarţitice roşii cu fulgi de mică şi intercalaţii de argile roşii cu pete verzi. Grosimea orizonturilor nisipoase variază �ntre 0,50 -20 m. şi a argilelor �ntre 0,5 - 5 m.

�� La partea inferioară imediat stratul de nisip gros de4 - 8 m. prezintă structură �ncrucişată.

�� Deasupra urmează un orizont de cca. 100 m. constituit numai din cuarţitic şi mică albă de culoare gălbuie deschisă, cu lentile de nisip grosier şi pietriş mărunt.

��

La partea superioară a aşa zisului acvitanian urmează un orizont grezos conglomeratic constituit din alternanţe de gresii cuarţitice slab cimentate şi conglomerate cu elemente de cuarţ, şisturi cristaline, roci eruptive, av�nd dimensiuni �ntre 0,15 - 15 m. Acest orizont are o grosime de cca. 150 - 200 m. Deasupra complexului grezos conglomeratic urmează alternanţe de argile roşii şi nisipuri fine de culoare roşie. Grosimea totală a acestor depozite acvitaniene este de cca. 500 m. Depozitele roşii se observă şi mai la est la Cioara şi �n vest la Romos, Romoşel şi mai aproape de zona studiată la 500 m. Est de gara Aurel Vlaicu �ntre cale ferată şi şoseaua naţională şi deosebit de vizibile 1 km. NE de oraşul Cugir, unde apare un petec de argile roşii, pietrişuri mărunte verzui situate pe cristalin. V�rsta complexului dendritic roşu �n lipsă de fosile s-a stabilit numai după raporturile stratigrafice. Părerile asupra v�rstei sunt diferite.

 

�� Nopcea, Iacob le-a considerat Danian, alţii ( Palfy ) Oligocen iar Halavate, Mircea Ilie le-a atribuit Acvitanianului.

 

�� In urma cercetărilor făcute de C Gheorghiu, A. Zberea, T. Tudor �n vara anului 1957 şi din colecţiile de Lamellibranchiate Gasteropode, Amoniţi, Corali, v�rsta c�torva depozite considerate anterior din cretacicul superior a fost determinată ca fiind din miocen.

 

�� LaSărături " se �nt�lneşte un complex conglomeratic grezos - argilos, care �n partea superioară suportă o serie de argile vinete cenuşii. At�t �n complexul grezos - conglomeratic precum şi �n argilele vinete se �nt�lnesc numeroase resturi organice.

 

�� Peste argilele vinete cenuşii urmează un complex nisipos conglomeratic de culoare slab roşcată cu pete verzui. El poate fi urmărit pe Valea Cugirului la sud de şoseaua naţională din imediata vecinătate a podului din Vinerea " La Capre " �n coasta lui Jianu bine vizibilă. Acest complex se observă pe malul drept al r�ului pe o distanţă de cca. 4 km.

 

�� �nclinarea generală a stratelor este conformă cu a celor din bază, adică de la 100 p�nă la 250 Sud şi o direcţie N 600 E.

 

�� La cca. 80 m. amonte de podul Vinerea apare un orizont conglomeratic bine dezvoltat care suportă o serie marnoasă cenuşie albicioasă. Pe măsură ce ne apropiem de localitatea Cugir, stratele devin orientate pentru ca apoi ele să se �ncline către Nord cu 5 - 150

�� Pe teritoriul oraşului Cugir, st�nd de-a dreptul pe fundamentul cristalin apare din nou complexul nisipos conglomeratic roşu cu variaţii de marne cenuşii albicioase cu Glogigerine.[13]

 

�� In general se poate spune că depozitele sedimentare de la sud de Mureş, de-a lungul Văii Cugirului descriu un sinclinal cu flancurile �nclinate.

( Fig 13, Fig 14)

 

�� In bază se �nt�lneşte un complex gros de cca. 15 m. format din conglomerate poligene rulate cu dimensiuni cuprinse �ntre 2 şi 20 cm. Elementele conglomeratice sunt alcătuite din cuarţite şi şisturi micacee, roci magmatice, gresii, blocuri de marne uneori micacee - grezoase.

 

�� La diferite nivele se �nt�lnesc şi intercalaţii de marne de culoare cenuşie �nchisă sau gresii micacee ruginii cu grosimi ce variază �n jurul lui 15 - 20 cm.

 

�� Unele urmează apoi un complex cu alternanţe nisipoase 2) care la partea superioară trece la nisipuri grezoase 3).

 

�� Peste nisipuri se aşterne un orizont marnos argilos, fin micaceu de culoare v�nătă cenuşie din care s-a recoltat o interesantă asociaţie de faună.

 

�� Urmează apoi un complex de nisipuri şi pietrişuri alternante de argile verzi - roşcate.

 

�� Microfauna prezintă caractere similare la care se adaugă abundenţa formelor şi modul de conservare.

 

�� Această faună recoltată din punctul amintit şi din alte puncte din zona Văii Cugirului reprezintă asociaţie de forme dintre care unele de v�rstă cretacică medie şi superioară, cu altele de v�rstă net tortoniana. Cum p�nă �n prezent depozitele respective erau considerate de v�rstă cretacic superioară, asociaţiile cu fauna miocenă implică o nouă interpretare a v�rstei.

 

�� Concluzia stratigrafică la care a ajuns colectivul constă �n aceea că o parte din depozitele de pe Valea Mureşului, care erau considerate cretacic superioare, iar altele aquitaniene trebuie atribuite Tortonianului.

 

�� Prin efectuarea unor lucrări de recunoaştere geologică �n vara anului 1957 şi ulterior C. Gheorghiu, Zberia T. Tudor au �nt�lnit faună tartoniană, astfel �nc�t pe baza acestor date succesiunea stratigrafică a depozitelor de la sud de Mureş suferă o nouă distribuţie.

         Orizontul conglomeratic de la podul de pe şoseaua naţională peste apa Cugirului trebuie atribuit transgresiunii tortoniene şi nu cretacicului superior

         Orizontul argilelor vinete reprezintă o fază de sedimentare �n Tortonian, datorită unor curenţi de fund.

         Orizontul roşu nu prezintă Aqvitanianul ci Tortonianul.

Tortonianul

Apele masive �n regiune se re�ntorc cu Tortonianul a cărei existenţă poate fi dovedită pe baza unor urme de viaţă.

 

����� Unii autori vechi ca : Helevata şi Mircea Ilie cosideră că exist�nd şi aquitanianul printr-un complex continental lacustru Tortonianul ocupă o zonă ce poate fi urmărită de-a lungul Văii Ciorei, Văii Cugirului �n hotarul Vinerii, la vest de Cugir �n fundamentul cristalin la sud ( Valea Pleşii ).

�����

����� La baza Tortonianului se găsesc depozite ale faciesului continental fluviatil lacustru.

 

����� După depunerea acestor sedimente de natură continentală urmează transgresiunea marină care va duce la instalarea unei mări ce va dura �n tot timpul Tortoianului.

 

����� Marea instalată �n ţortoian este de un regim neritic �n care are loc un proces de sedimentare cu litografie foarte variată ( marne , argile, marne argiloase, argile nisipoase şi nisipuri ).

 

����� In 1963 Valeria Marincaş a separat cinci orizonturi:

         Orizontul roşu bazal

         Orizontul gresiilor calcaroase şi Lithotamnium

         Orizontul marnelor cu globigerină şi radiolari

         Orizontul nisipurilor cu macro şi micro faună şi al marnelor cu spiriales

         Orizontul marnelor cu ervili.

 

Tortonianul inferior reprezentat prin orizontul marnelor roşii ce apare �n nordul satului Săliştea ( Cioara ) şi mai ales este uşor de urmărit �n albia r�ului Cugir, �n centrul oraşului la podul principal ce traversează r�ul.

 

����� Litografia acestui orizont este foarte variată �n ce priveşte alcătuirea lui constituită din petrişuri, marne, nisipuri, argile roşii cu interstiţii de argile cenuşii verzui; apar �n relief �n albia r�ului.

 

����� Pe acest drum nu s-a putut �ntocmi o coloană a Tortonianului datorită apariţiei lui doar �n albie şi foarte puţin �n maluri.

 

����� Din orizontul de argile vinete din tortonianul inferior s-au determinat o asociaţie microfaunistică reprezentată din microforaminifere din 15 genuri şi 25 specii aparţin�nd familiilor Miliolidae, Nodosaridee, Duliminidae, Nonioidae, Amomalinidae, Glosborotaliide şi Chilosteoniellidee.

 

����� Mai jos specii existente:

         Quinqueloculuina Aff. haurenia d'Orbigni

         Quinqueloculuina sp.

         Robulus sp.

         Dentalina Aff. communia d'Orb.

         Dentalina pauperata d'Orb.

         Nodosaria longiscata d'Orb.

         Uvigerina acuminata Hosius.

         Uvigerina asperule Czjzek.

         Uvigerina nodosa d'Orb.

         Uvigerina stricata Costa.

         Stilostomella adolphina d'Orb.

         Bulimina aculeata d'Orb.

         Bulimina inflata Sequenz.

         Bulimina macinata d'Orb

         Bulimina sp.

         Nonion soldari d'Orb.

         Cibicides sp.

         Valvalineria complanata d'Orb.

         Globigerina sulloides d'Orb.

         Globigerina sp.

         Globigeri quadrilabatus Banner.

         Globigerina trilobus.

         Globigerina sp.

şi unii spiculi de echinide.

 

 

����� Prin predominarea unor specii plantonice cum sunt Orbulinidele şi a unor Nodosarii această asociaţie microfaunistică pledează pentru situarea depozitelor argiloase nisipoase �n cuprinsul tortonianului inferior nu la baza lui, ci undeva mai de sus.

 

Tortonianul superior

 

O dată cu tortonianul superior �n partea inferioară a lui are loc transgresiunea marină cu instalarea unui regim neritic litoral. Această transgresiune ce a avut loc pe �ntinsul �ntregului culoar al Mureşului, datorită extinderii sale mari, a ajuns uneori ca depozitele sale să acopere direct cristalinl.

 

����� In regiunea �n care se �ncadrează şi o parte din Bazinul Cugirului a făcut studii Valeria Marincaş care stabileşte existenţa a două orizonturi, din totalul de cinci de pe �ntinsul �ntregului culoar:

         orizontul marnelor cu globigerine şi radiolari

         orizontul nisipurilor cu microfaună şi al marnelor cu spiralis.

Primul orizont apare doar sporadic pe malul Văii Cugir.

 

Litografia orizontului marnelor cu globigeri şi radiolari este

constituit din marne cenuşii care uscate devin destul de compacte. In constituţia acestor marne intră şi granule fine de cuarţ şi lamele de mică. Intre aceste marne apar şi gresii fine, argile bentonizate, precum şi argile nisipoase.

 

����� In acest orizont Valeria Marincaş a găsit specii de uvigenirinidae şi unele nodozaridae.

 

����� Orizontul nisipurilor şi marnelor cu spiriales are extinderea cea mai mare şi se �ntinde �ntre Valea Cioarei şi p�nă dincolo spre vest de Valea Cugirului. Aflorează �n dealuri mai �nalte sau �n malul drept al albiei Cugirului ( �n dreptul localităţii Vinerea ).

 

����� Litologia acestui orizont este �n cea mai mare parte nisipoasă, nisip cuarţitic de culoare albă gălbuie ce dau un aspect caolinos pe alocuri cu lentile de de material de natură argiloasă.

 

����� Intercalat �n acest orizont sunt şi bancurile de micro conglomerate sau gresii cuarţoase cu ciment calcaros. Uneori aceste nisipuri sunt exploatate, ca spre exemplu �n dreptul localităţii Vinerea pe malul Văii din st�nga.

 

����� Aceste nisipuri au o culoare variată, galbenă - roşcată sau albă, găsindu-se �n carieră la zi pe grosimi de zeci de metri, ex. la " Calea Neicului " (Vinerea) şi pe malul drept al albiei �n " Coasta Luncii lui Mihu ", �n terasa spre " Chioşcuri " mină deschisă cu gura surpată.

 

����� In " Coasta Neicului " la bază se găseşte marnă nisipoasă de culoare cenuşie, apoi un banc de gresii micacee slab cimentate de culoare gălbuie la partea superioară cu nisipul gălbui peste care e un banc mai dezvoltat de gresii puternic cimentate, urmat la partea superioară de nisipul gălbui fin micaceu. Din partea inferioară marnoasă a acestui orizont s-au determinat forme de globigerine bulboides d'Orb.,lagena cf. laevia şi esterigene sp. Depozitele nisipoase cu acel aspect caolinos sunt sterile, fără urmă de microfaună.

 

����� Grosimea orizontului nisipos este de cca. 100 m. după Sberea şi Socoleanu.

 

Sarmaţianul inferior

După tortonian sedimentarea a continuat şi �n sarmaţianul inferior, In această parte a sarmaţianului marea din tortonian evoluează spre �ndulcire, iar condiţiile de viaţă nu au fost prielnice. Astfel formele paleontologice faunistice lipsesc. Valeria Marincaş �n 1965 arată că depozitele sarmaţianului inferior sunt plaste peste cele ale tortonianului fiind bine păstrate pe �nălţimile mai mari ale dealurilor: Dealul Bercul Ciorei - cumpăna dintre Valea Ciorei şi Valea Cugirului.

 

����� Litografia sarmaţianului inferior este �n general argiloasă - mărnoasă �n alternanţă cu nisipurile. Grosimea depozitelor poate ajunge p�nă la 50 m. După sarmaţianul inferior marea se retrage astfel că �n regiune nu sunt cunoscute depozitele sarmaţianului negru, sarmaţianului superior şi ale pliocenului.

 

Cuaternarul

 

Depozitele cuaternare sunt prezentate �n regiune prin grohotişuri, conuri de dejecţie, depozite de terase şi depozite de natură aluvionară.

 

����� In regiunea muntoasă aceste depozite sunt de natură grosieră şi colţuroasă, adică din grohotişuri. Cele mai vechi pleistocene sunt formate din elemente fixate, A doua generaţie este constituită din grohotişurile actuale nefixate.

 

����� In general �n zona cristalină apar grohotişuri de pantă constituite din sfăr�mături de mărimi �ntre 2 cm. şi 10 cm. In zona Hanului Şurianu s-au format turbării.

 

����� Conurile de dejecţie la gura p�raielor sunt reprezentate prin material rulat şi colţuros.

 

����� Terasele, ocup�nd suprafeţe importante, sunt bine dezvoltate de-a lungul văii. Pe Valea Cugirului se disting unele depozite de terasă:

         un nivel de 10 metri;

         al doilea de 15 metri;

         al treilea de 45 metri, dezvoltat deasupra albiei r�ului şi acest al treilea dezvoltat pe ambele maluri ale Cugirului.

 

Aluviunile sunt depozitate cele mai noi răsp�ndite sub formă de bolovănişuri, pietrişurişi nisipuri de toate categoriile, fixate şi nefixate, răsp�ndite �n lunca R�ului Cugir, lunca Mureşului şi �n albiile lor meandrate.

 

Evoluţia paleogeografică a sedimentarului

 

Ca urmare a mişcărilor orogenetice de la sf�rşitul laramicului, a avut loc şi exondarea continuă a acestei zone ce aţinut p�nă �n tortonian. Insă in tortonianul inferior survine şi o sedimentare cu caracter continental fluviatil şi lacustru.

 

����� Subsidenţa ce a urmat a dus la o invadare cu ape vente dinspre Depresiunea Transilvaniei, fie dinspre Depresiunea Panonică. Subsidenţa nu a fost continuă, ci a avut loc intermitent şi variaţii de mişcări oscilatorii.

 

����� Numai aşa se pot explica variaţiile �nt�lnite �n litografie. La sf�rşitul tortonianului are loco regresiune urmată de o revenire a apelor �n sarmaţianul inferior. Această revenire a fost de scurtă durată fiindcă �n volhinian se costată o �ndulcire a apelor urmată de o exondare totală cu sf�rşitul sarmaţianului inferior. In neogen a avut loc şi un vulcanism puternic pe dreapta Mureşului ce a dus �n zona de vest de Valea Cugirului la intercalarea unor sedimente ale miocenului şi mici orizonturi cu tufe vulcanice.

 

����� In cuaternar s-au definitivat formele de rlief şi reţeaua hidrografică, regiunea lu�nd aspectul pe care-l cunoaştem noi la ora actuală.

 

 

���� Tectonica cuverturii sedimentare

Tectonica regiunii studiate este un efect al presiunilor exercitate at�t din sud de către Munţii Sebeş c�t şi din nord de către Metaliferi.

 

����� Referitor la tectonica sedimentarului după părerea lui Mircea Ilie regiunea se aseamănă cu Bazinul Transilvan la marginea cărei zone o şi �ncadrează. Cute cu direcţii generale sud - vest cu o serie de anticlinale şi sinclinale. Ca urmare a unor prospecţiuni geofizice şi cercetări efectuate de C. Gheorghiu a dus la constatarea asupra cuaternarului dintre cristalin şi sedimentarul culoarului există o linie de fractură şi mai mult că formele tectonice de suprafaţă sunt o consecinţă a structurii fundamentului, care este foarte faliat şi transformat �n o serie de horsturi şi grabene. Gheorghiu arată că fundamentul a fost cutat �n orogeneza larmică, cărui fapt i se datoreşte naşterea unor linii tectonice majore orientate NE - SV .

 

����� Referitor la formele tectonice desjunctive fracturi, praguricaracteristice fundamentului din această zonă sedimentară, putem conclude că ele există, dar sunt acoperite de către sedimentar.

 

����� Probabil că aceste fracturi păstrează cele două direcţii generale existente şi �n zona cristalină, adică NV -SV, NV - SE.

 

����� Dintre formele tectonice plicative, sinclinalele şi anticlinale după ultimele cercetări interesează cele ale miocenului, fiindcă cretacicul nu apare �n zonă.

 

����� După Valeria Marincaş, miocenul suferă active mişcări pe verticală care au dus la aceea variaţie litografică amintită In capitolul " geologia sedimentului ".

 

����� Depozitele tortonianului şi ale sarmaţianului inferior prezintă o serie de anticlinale şi sinclinale orientate cu direcţia generală SV - SE, cu căderi foarte puţin perceptibile a stratelor. Este un sinclinal mare, ce plecă �ncep�nd de la Dealul Răzoare (st�nga şoselei Cugirului la Dealul Ciorei, Dealul Copacilor, Dealul Mare ce iese la sud de Sebeş). La sud de acesta este un anticlinal ce pleacă de la Sebeş la Pian spre Valea Ciorei şi de aici p�nă spre Valea Cugirului. In bolta acestui anticlinal apare seria roşie a tortonianului inferior.

 

 

 

 

��


 

 



[1] Victor Tufescu, Rom�nia - natură, om, economie,- Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1974.

[2] Harta geologică: Foia Orăştiei, scara 1:200.000, Institutul Geologic, Bucureşti, 1967.

[3] Spre vestitele t�rguri de animale, prăştilă şi alte materiale lemnoase.

[4] Oancea Constantin, Manuscris, Cioara, 1948.

[5] Vintilă Mihăilescu, Carpaţii sud-estici, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1963.

[6] Gornicu Ghorghe, Umbra lui Horia, 1971.

[7] R�ul Cugirului curg�nd prin Vinerea, are local denumirea de Apa Vinerii.

[8] Coteţ Petre şi Trufaş Valer, Munţii Sebeşului ( Harta morfologică )

[9] Administrativ, comuna Şibot �nglobează şi teritoriul localităţilor Băcăinţi şi Sărăcsău din nordul Mureşului.

[10] Harta Geologică a Munţilor Sebeşului, Lazăr Pavelescu, Cercetări geologice şi petrografice �n Munţii Sebeşului, Anuarul Comitetului Geologic, vol. XXVIII, Bucureşti 1955, pag. 367.

[11] Preocupări monografice au avut ing. silvic Augustin Berian ( Cugir ), notar Gh. Văleanu ( Vinerea ) /1930-1940/ din care nu ştim foarte precis ce s-a păstrat. Prezentări monografice diferite au fost făcute de V. Jeleriu, avocat Gh. Cetean, prof. Const. Georgescu, Silviu Oltean, ( Cugir ), prof. Vasile Herlea (istoric Vinerea), prof. Liviu Bonţa ( Şibot )

[12] Cercetări geologice �n regiune. Valea Streiului - Dealul Negru (Munţii Sebeşului) 1952 -Arhivele Comitetului Geologic Bucureşti.

[13] Mureşan Victor, Studiu petrografic al formaţiunilor cristaline din regiunea Cugirului, 1969.

1