Liga 1

De la Sportpedia

(Redirecţionat de la Liga I)
Salt la: Navigare, căutare

Liga 1 (numită anterior Divizia A) este principalul eşalon fotbalistic din România. Este o competiţie în care sunt angrenate 18 formaţii de fotbal masculin. În cadrul competiţiei, fiecare echipă dispută două meciuri (unul pe teren propriu, iar altul în deplasare, pe terenul formaţiei adverse) cu fiecare din celelalte echipe. Meciurile Ligii 1, la fel ca meciurile din alte competiţii interne din Europa, se dispută în etape (34 de etape), în cadrul fiecărei etape una din echipe întâlnind o singură echipă adversă, astfel încât în fiecare etapă au loc 9 meciuri de fotbal. La sfârşitul competiţiei, campioană este desemnată formaţia care acumulează cele mai multe puncte (ocupanta primului loc al clasamentului întocmit), iar formaţiile clasate pe ultimele 4 locuri (respectiv 15, 16, 17 şi 18) retrogradează în eşalonul fotbalistic secund (Liga 2), urmând ca din acest eşalon să promoveze alte 4 echipe care le vor lua locul în campionatul următor. Cele mai bine clasate echipe din Liga 1 se califică în competiţii ale cluburilor din diferite ţări europene (Cupe Europene). Cele două Cupe Europene importante sunt Liga Campionilor şi Cupa UEFA.


Cuprins

[editează] Istorie

Deoarece are o istorie extrem de bogată, istoria Ligii 1 se împarte în mai multe etape :

[editează] 1909 - 1916

Fondată în 1909, Liga 1 s-a disputat fără întrerupere până în 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial. În cadrul acestei prime perioade a fotbalului în România, echipele care s-au evidenţiat au fost Olimpia Bucureşti şi Colentina Bucureşti, ambele câştigătoare de două ori ale Competiţiei. În 1909, Campionatul României s-a disputat în Sistem de turneu, turneu la care au luat parte cele două echipe din Bucureşti amintite mai sus şi două echipe din Ploieşti : United şi Româno-Americană. Olimpia avea să devină prima campioană a României, iar celelalte trei echipe aveau să câştige şi ele competiţia în următorii ani. Singura echipă din prima etapă a disputării Ligii 1 care nu a luat parte la turneul din 1909 şi a câştigat la rândul ei Liga 1 în aceşti 7 ani este Prahova Ploieşti, care a triumfat în această competiţie în ediţia 1915-1916.

[editează] 1919 - 1941

După o pauză survenită, cum am amintit mai sus, Primului Război Mondial, fotbalul a devenit mult mai cunoscut şi mai iubit atât pe Mapamond, cât şi în România. Prima campioană din perioada interbelică a fost Venus Bucureşti, echipa-fanion a acestei perioade. Din 1919 şi până în 1940, Venus avea să câştige nu mai puţin de 8 titluri de campioană a ţării. Din păcate, echipa avea să se desfiinţeze în anul 1949. O altă echipă care s-a remarcat a fost Chinezul Timişoara. Aceasta deţine recordul (record egalat însă de Steaua Bucureşti în anii '90) de ediţii ale Campionatului câştigate consecutiv - 6. În anul 1923, în care Chinezul triumfa pentru a doua oară, lua fiinţă formaţia Rapid Bucureşti, o altă echipă care avea să îşi pună amprenta asupra fotbalului din România în perioada interbelică, însă în a doua parte a ei, începând cu anul 1932, an în care Rapid s-a mutat în Giuleşti şi a evoluat în Liga 1, care din acel an avea să nu se mai dispute sub formatul uni turneu tip play-off. Echipa "alb-vişinie" nu a avut însă satisfacţia de a deveni campioana ţării în această perioadă. O altă echipă care s-a evidenţiat în aceşti 22 de ani a fost Ripensia Timisoara, câştigătoare a patru titluri de Campioană a ţării. Din păcate, în anul 1941, Campionatul avea să ia o a doua pauză, din cauza celui de-al doilea război mondial.

[editează] 1946-1970

Numită de unii "Evul Mediu al fotbalului românesc", datorită faptului că echipa naţională nu se califica la niciun turneu final, iar fotbalul în România era aproape rupt de restul lumii fotbalistice, această perioadă a fost marcată de evoluţia a patru echipe : CCA - Steaua, înfiinţată în anul 1947, Dinamo Bucureşti, cea care avea să ia fiinţă un an mai târziu, ITA (mai apoi Flamura Roşie şi UTA) dar şi Petrolul Ploieşti. Primele patru ediţii ale Ligii 1 au ajuns în vestul ţării, UTA de 3 ori şi ICO Oradea devenind Campioanele României. În anul 1950, intervine o nouă schimbare în sistemul competiţional, urmând ca, până în 1957, când s-a renunţat la acest sistem, turul campionatului s-a disputat primăvara iar returul toamna. În anul 1951, Steaua Bucureşti - purtând denumirea de CCA (Casa Centrală a Armatei) avea să cucerească primul titlu de Campioană a ţării. Din acea echipă făceau parte nume importante, cum ar fi Ion Voinescu, Costică Toma, Ion Alecsandrescu, Alexandru Apolzan sau Gheorghe Constantin "Profesorul". Cealaltă echipă bucureşteană înfiinţată la sfârşitul anilor '40, Dinamo, avea să câştige primul ei titlu de Campioana în 1955, iar între 1961 şi 1965 avea să câştige patru ediţii consecutive ale campionatului. După cum am amintit mai sus, o altă echipă care avea să se evidenţieze a fost Petrolul Ploieşti, care a triumfat de 3 ori pe plan intern, de două ori la sfârşitul anilor '50 şi o dată în anul 1966. De menţionat că Rapid Bucureşti reuşeşte să triumfe şi ea pentru prima dată în Campionat, în anul 1967, iar UTA Arad reuşeşte să triufe de două ori, în 1969 şi 1970, din păcate pentru arădeni având să fie ultimele dăţi în care au ridicat deasupra capului trofeul câştigătorilor Ligii 1.

[editează] 1970-1986

Fotbalul românesc, care se evidenţiase pe plan extern foarte puţin în deceniile trecute, reuşeşte să dea lovitura prin calificarea la un turneu final. Desigur, întreg lotul României era alcătuit din jucători ai echipelor din Liga 1. Echipele care au dat lovitura pe parcursul acestor 16 ani, în afară de echipele din Bucureşti, sunt FC Argeş Piteşti, care a avut un reprezentant important la Campionatul Mondial din 1970 în persoana lui Nicolae Dobrin (care, deşi a făcut parte din lotul deplasat de Angelo Niculescu, nu a evoluat niciun minut la Turneul Final), şi Universitatea Craiova, care, deşi nu a avut niciun reprezentant la Mondialul Mexican, a reuşit să triumfe de trei ori pe plan intern. Din echipa alb-albaştrilor făceau parte, în acele vremuri, Ilie Balaci, Zoltan Crişan, Aurică Beldeanu, Costică Ştefănescu Sorin Cârţu, Silviu Lung, Gheorghe Geolgău, Rodion Cămătaru, şi mulţi alţi fotbalişti de prim-plan în România. Este o perioadă mai puţin prolifică pentru două din cele trei formaţii bucureştene de prim-plan (Steaua şi Rapid), dar o perioadă excelentă pentru Dinamo Bucureşti, care avea să devină Campioana României de nu mai puţin de 6 ori în această perioadă. Dinamo Bucureşti avea în lot fotbalişti precum Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Radu Nunweiller sau Cornel Dinu.

[editează] 1986-2000

Urmează o altă perioadă în istoria Ligii 1, odată cu triumful Stelei Bucureşti în Cupa Campionilor Europeni. Echipa de Aur a Stelei reuşeşte să câştige de cinci ori consecutiv Liga 1, cu o echipă din care făceau parte, printre mulţi alţii, Marius Lăcătuş, Tudorel Stoica, Gabi Balint, Ştefan Iovan, Miodrag Belodedici, Dumitru Stângaciu, Ilie Bărbulescu sau Dan Petrescu. Urmează apoi un moment de referinţă pentru fotbalul din provincie : Universitatea Craiova reuşeşte să câştige titlul în 1991, acest titlu fiind, până în zilele noastre, ultimul titlu câştigat de o echipă din provincie. Încadrat de două succese ale lui Dinamo, acest titlu al trupei din Bănie este succedat de o perioadă extraordinară din partea Stelei, militarii reuşind, începând cu anul 1993, să câştige, la rând, nu mai puţin de 6 titluri consecutive de campioni ai României, din această generaţie nelipsind Ilie Dumitrescu, Daniel Prodan, Ioan Vlădoiu, dar şi Marius Lăcătuş, cel care a evoluat la Steaua din 1983 până în 1990 şi apoi din 1993 până în 2000. Această perioadă numărul jucătorilor străini din Liga 1 începe să se mărească, un factor decisiv al creşterii stranierilor fiind înlăturarea regimului comunist din România. În 1999, Rapid Bucureşti a întrerupt seria consecutivă de titluri câştigate de către Steaua, urmând ca anul următor Dinamo să câştige, la rândul ei, fosta Divizie A.


[editează] 2000 - prezent

La intrarea în mileniul III, cuvântul de ordine în fotbalul românesc este imprevizibilitatea. În afară de Steaua, care a câştigat două titluri consecutive în 2005 şi 2006, nicio altă echipă nu a reuşit să câştige două ediţii ale Ligii 1 consecutiv. Mai mult, datorită suportului financiar sporit al conducătorilor de club, s-a ajuns la o competiţie mult mai disputată, datorită valorii foarte apropiate a echipelor de club şi a întăririi loturilor formaţiilor mai slab cotate. Numărul stranierilor din Liga 1 creşte de la an la an, în anul 2007 înregistrânsu-se în jur de 100 de fotbalişti străini pe prima scenă fotbalistică a ţării.


[editează] Campioanele României

  • Steaua Bucureşti (CCA - 23 de titluri) - 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61, 1967-68, 1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 2000-01, 2004-05, 2005-06
  • Dinamo Bucureşti (18 titluri) - 1955, 1961-62, 1962-63, 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77, 1981-82, 1982-83, 1983-84, 1989-90, 1991-92, 1999-00, 2001-02, 2003-04, 2006-07
  • Venus Bucureşti (8 titluri) - 1919-20, 1920-21, 1928-29, 1931-32, 1933-34, 1936-37, 1938-39, 1939-40
  • Chinezul Timişoara (6 titluri) - 1921-22, 1922-23, 1923-24, 1924-25, 1925-26, 1926-27
  • UTA Arad (ITA, Flamura Roşie- 6 titluri) - 1946-47, 1947-1948, 1950, 1954, 1968-69, 1969-70
  • Ripensia Timişoara (4 titluri) - 1932-33, 1934-35, 1935-36, 1937-38
  • Universitatea Craiova (4 titluri) - 1973-74, 1979-80, 1980-81, 1990-91
  • Petrolul Ploieşti (3 titluri) - 1957-58, 1958-59, 1965-66
  • Rapid Bucureşti (3 titluri) - 1966-67, 1998-99, 2002-03
  • FC Argeş Piteşti (2 titluri) - 1971-72, 1978-79
  • Colentina Bucureşti (2 titluri) - 1912-13, 1913-14
  • Olympia Bucureşti (2 titluri) - 1909-10, 1910-11
  • Colţea Braşov (1 titlu) - 1927-28
  • CFR Cluj (1 titlu) - 2007-08
  • ICO Oradea (FC Bihor-Oradea - 1 titlu) - 1948-49
  • Juventus Bucureşti (1 titlu) - 1929-30
  • Prahova Ploieşti (1 titlu) - 1915-16
  • Româno-Americană Ploieşti (1 titlu) - 1914-15
  • UDR Reşiţa (1 titlu) - 1930-31
  • Unirea Tricolor Bucureşti (1 titlu) - 1940-41
  • United Ploieşti (1 titlu) - 1911-12

[editează] Formaţiile din Liga 1

  • FC Argeş (Piteşti, Stadionul Nicolae Dobrin, 16.500 locuri, alb-violet)
  • CFR 1907 Cluj (Cluj-Napoca, Stadionul Dr. Constantin Rădulescu, 14.000 locuri, alb-vişiniu)
  • CS Otopeni (Otopeni, Stadionul Otopeni, 1.200 locuri, alb-albastru)
  • F.C. Braşov (Braşov, Stadionul Silviu Ploieşteanu, 12.670 locuri, galben-negru)
  • Dinamo Bucureşti (Bucureşti, Stadionul Dinamo, 15.300 locuri, alb-roşu)
  • Farul Constanţa (Constanţa, Stadionul Gheorghe Hagi, 15.520 locuri, alb-albastru)
  • Gaz Metan Mediaş (Mediaş, Stadionul Municipal, 5.000 locuri, alb-negru)
  • Gloria Bistriţa (Bistriţa, Stadionul Gloria, 8.100 locuri, alb-albastru)
  • Gloria Buzău (Buzău, Stadionul Crâng, 18.000 locuri, roşu-albastru)
  • Oţelul Galaţi (Galaţi, Stadionul Oţelul, 13.932 locuri, roşu-alb-albastru)
  • Pandurii Târgu-Jiu (Târgu-Jiu, Stadionul Tudor Vladimirescu, 9.200 locuri, alb-albastru)
  • Politehnica Iaşi (Iaşi, Stadionul Emil Alexandrescu, Stadionul Emil Alexandrescu, 12.500 locuri, alb-albastru)
  • Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara (Timişoara, Stadionul Dan Păltinişanu, 32.019 locuri, alb-violet)
  • Rapid Bucureşti (Bucureşti, Stadionul Giuleşti - Valentin Stănescu, 19.100 locuri, alb-vişiniu)
  • Steaua Bucureşti (Bucureşti, Stadionul Ghencea, 27.000 locuri, roşu-albastru)
  • Unirea Urziceni (Urziceni, Stadionul Tineretului, 7.000 locuri, alb-albastru)
  • Universitatea Craiova (Craiova, Stadionul Ion Oblemenco, 27.915 locuri, alb-albastru)
  • FC Vaslui (Vaslui, Stadionul Municipal, 10.000 locuri, galben-verde)

[editează] Fotbaliştii cu cele mai multe prezenţe în Liga 1

  • 490 - Costică Ştefănescu (Steaua Bucureşti, Universitatea Craiova, FC Braşov);
  • 485 - Florea Ispir (ASA Târgu Mureş);
  • 484 - Ladislau Boloni (ASA Târgu Mureş, Steaua Bucureşti);
  • 470 - Costel Câmpeanu (FCM Bacău, Dinamo Bucureşti, Gloria Bistriţa, Progresul Bucureşti, Ceahlăul Piatra-Neamţ);
  • 465 - Paul Cazan (Sportul Studenţesc Bucureşti);
  • 454 - Cornel Dinu (Dinamo Bucureşti);
  • 447 - Constantin Stancu (FC Argeş Piteşti);
  • 442 - Ion Dumitru (Rapid Bucureşti, Steaua Bucureşti, Poli Timişoara, Universitatea Craiova);
  • 442 - Octavian Grigore (Petrolul Ploieşti);
  • 438 - Nicolae Ungureanu (Universitatea Craiova, Steaua Bucureşti, Rapid Bucureşti);
  • 420 - Silviu Lung (Universitatea Craiova, Steaua Bucureşti, Electroputere Craiova);
  • 414 - Marius Lăcătuş (FC Braşov, Steaua Bucureşti, Progresul Bucureşti);
  • 409 - Marcel Coraş (UT Arad, Politehnica Iaşi, Sportul Studenţesc Bucureşti, Victoria Bucureşti, Universitatea Cluj);
  • 408 - Nicolae Dobrin (FC Argeş Piteşti, CS Târgovişte);
  • 408 - Gheorghe Mulţescu (Jiul Petroşani, Dinamo Bucureşti, FC Suceava);
  • 408 - Mircea Sandu (Progresul Bucureşti, Sportul Studenţesc Bucureşti, Gloria Buzău);
  • 407 - Andrei Speriatu (FC Argeş Piteşti, Dinamo Bucureşti, Sportul Studenţesc Bucureşti);
  • 405 - Marin Dragnea (FC Constanţa, Dinamo Bucureşti, Flacăra Moreni, Rapid Bucureşti);
  • 404 - Iosif Vigu (Crişul Oradea, Steaua Bucureşti, Farul Constanţa, ASA Târgu Mureş);
  • 400 - Dumitru Antonescu (Farul Constanţa).


[editează] Golgheterii Ligii 1, an cu an

  • 1932-33 : Ştefan Dobay (Ripensia Timişoara) - 16 goluri ;
  • 1933-34 : Ştefan Dobay (Ripensia Timişoara) - 25 goluri ;
  • 1934-35 : Ştefan Dobay (Ripensia Timişoara) - 24 goluri ;
  • 1935-36 : Ştefan Barbu (CFR Bucureşti) - 23 goluri ;
  • 1936-37 : Ştefan Dobay (Ripensia Timişoara), Traian Iordache (Unirea Tricolor Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 1937-38 : Ludovic Therjung (Chinezul Timişoara) - 22 goluri ;
  • 1938-39 : Adalbert Marksteiner (Ripensia Timişoara) - 21 goluri ;
  • 1939-40 : Ştefan Auer (Rapid Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 1940-41 : Ionică Bogdan (Rapid Bucureşti), Valeriu Nicolae, "Sonny" Niculescu (Unirea Tricolor Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 1946-47 : Ladislau Bonyhadi (ITA Arad) - 26 goluri ;
  • 1947-48: Ladislau Bonyhadi (ITA Arad) - 49 goluri ;
  • 1948-49 : Gheorghe Vaczi (ICO Oradea) - 24 goluri ;
  • 1950 : Andrei Niculescu (Locomotiva Bucureşti) - 18 goluri ;
  • 1951 : Gheorghe Vaczi (Progresul Oradea) - 23 goluri ;
  • 1952 : Titus Ozon (Dinamo Bucureşti) - 17 goluri ;
  • 1953 : Titus Ozon (Dinamo Bucureşti) - 12 goluri ;
  • 1954 : Alexandru Ene I (Dinamo Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1955 : Ion Ciosescu (Ştiinţa Timişoara) - 18 goluri ;
  • 1956 : Ion Alecsandrescu (CCA Bucureşti) - 18 goluri ;
  • 1957-58 : Ion Ciosescu (Ştiinţa Timişoara) - 21 goluri ;
  • 1958-59 : Gheorghe Ene II (Rapid Bucureşti) - 17 goluri ;
  • 1959-60 : Gheorghe Constantin (CCA Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1960-61 : Gheorghe Constantin (CCA Bucureşti) - 22 goluri ;
  • 1961-62 : Gheorghe Constantin (Steaua Bucureşti) - 24 goluri ;
  • 1962-63 : Ion Ionescu (Rapid Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1963-64 : Constantin Frăţilă (Dinamo Bucureşti), Cornel Pavlovici (Steaua Bucureşti) - 19 goluri ;
  • 1964-65 : Mihai Adam (Ştiinţa Cluj) - 18 goluri ;
  • 1965-66 : Ion Ionescu (Rapid Bucureşti) - 24 goluri ;
  • 1966-67 : Ion Oblemenco (Universitatea Craiova) - 17 goluri ;
  • 1967-68 : Mihai Adam (Universitatea Cluj) - 15 goluri ;
  • 1968-69 : Florea Dumitrache (Dinamo Bucureşti) - 22 goluri ;
  • 1969-70 : Ion Oblemenco (Universitatea Craiova) - 19 goluri ;
  • 1970-71 : Florea Dumitrache (Dinamo Bucureşti), Costică Moldoveanu (Politehnica Iaşi), Gheorghe Tătaru (Steaua Bucureşti) - 15 goluri ;
  • 1971-72 : Ion Oblemenco (Universitatea Craiova) - 20 goluri ;
  • 1972-73 : Ion Oblemenco (Universitatea Craiova) - 21 goluri ;
  • 1973-74 : Mihai Adam (CFR Cluj) - 23 goluri ;
  • 1974-75 : Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti) - 33 goluri ;
  • 1975-76 : Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti) - 31 goluri ;
  • 1976-77 : Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti) - 47 goluri ;
  • 1977-78 : Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti) - 24 goluri ;
  • 1978-79 : Marin Radu II (FC Argeş Piteşti) - 22 goluri ;
  • 1979-80 : Septimiu Virgil Câmpeanu II (Universitatea Cluj) - 24 goluri ;
  • 1980-81 : Marin Radu II (FC Argeş Piteşti) - 28 goluri ;
  • 1981-82 : Anghel Iordănescu (Steaua Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1982-83 : Petre Grosu (FC Bihor Oradea) - 20 goluri ;
  • 1983-84 : Marcel Coraş (Sportul Studenţesc Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1984-85 : Gheorghe Hagi (Sportul Studenţesc Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 1985-86 : Gheorghe Hagi (Sportul Studenţesc Bucureşti) - 31 goluri ;
  • 1986-87 : Rodion Cămătaru (Dinamo Bucureşti) - 44 goluri ;
  • 1987-88 : Victor Piţurcă (Steaua Bucureşti) - 34 goluri ;
  • 1988-89 : Dorin Mateuţ (Dinamo Bucureşti) - 43 goluri ;
  • 1989-90 : Gavril Balint (Steaua Bucureşti) - 19 goluri ;
  • 1990-91 : Ovidiu Cornel Hanganu (Corvinul Hunedoara) - 24 goluri ;
  • 1991-92: Gabor Gerstenmajer (Dinamo Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 1992-93 : Ilie Dumitrescu (Steaua Bucureşti) - 24 goluri ;
  • 1993-94 : Gheorghe Craioveanu (Universitatea Craiova) - 21 goluri ;
  • 1994-95 : Gheorghe Craioveanu (Universitatea Craiova) - 27 goluri ;
  • 1995-96 : Ion Vlădoiu (Steaua Bucureşti) - 25 goluri ;
  • 1996-97 : Sabin Ilie (Steaua Bucureşti) - 31 goluri ;
  • 1997-98 : Ioan Vasile Oană (Gloria Bistriţa) - 22 goluri ;
  • 1998-99 : Ionel Ganea (Gloria Bistriţa/Rapid Bucureşti) - 28 goluri ;
  • 1999-00 : Marian Savu (FC Naţional Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 2000-01 : Marius Niculae (Dinamo Bucureşti) - 20 goluri ;
  • 2001-02 : Cătălin Cursaru (FCM Bacău) - 17 goluri ;
  • 2002-03 : Claudiu Răducanu (Steaua Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 2003-04 : Ionel Dănciulescu (Dinamo Bucureşti) - 21 goluri ;
  • 2004-05 : Gheorghe Bucur (Sportul Studenţesc Bucureşti), Claudiu Niculescu (Dinamo Bucureşti) - 21 goluri;
  • 2005-06 : Ionuţ Mazilu (Sportul Studenţesc Bucureşti) - 22 goluri;
  • 2006-07 : Claudiu Niculescu (Dinamo Bucureşti) - 18 goluri;
  • 2007-08 : Ionel Dănciulescu (Dinamo Bucureşti) - 21 goluri.

[editează] Jucătorii cu cele mai multe goluri în Liga 1

[editează] Stranierii Ligii 1

Odată cu căderea regimului comunist în România, au început să apară aşa-zişii straneri : jucătorii străini care au evoluat sau evoluează pentru echipele din Liga 1. Înainte de 1989, foarte puţini străini au evoluat pentru formaţiile româneşti. Unul din singurii străini care au evoluat în Liga 1 înainte de 1989, grecul Ioannis Matzourakis, crescuse în România şi, înainte de a se întoarce în ţara natală, a evoluat pentru CFR Cluj şi Rapid Bucureşti. După Revoluţie, încetul cu încetul, la început mai greu, dar în ultimii ani masiv, jucători de fotbal din afara României să semneze cu echipe din Liga 1, mai nou existând echipe cu un număr mare de străini chiar şi în Liga a III-a. Primii străini care au început să apară în Liga 1 au fost din Albania : Sulejman Demollari sau Agim Canaj - (a nu fi confundat cu tatăl celebrului Lorik Cana, căpitanul formaţiei franceze Olympique Marseille, numit Agim Cana). Probabil că stranierul care s-a evidenţiat cel mai mult în Liga 1 a fost bosniacul Adnan Guso, cel care a fost primul jucător străin care a reuşit să întreacă bariera de 100 de jocuri în Divizia A; Guso a evoluat la mai multe echipe din ţară, respectiv Universitatea Craiova, Dinamo Bucureşti, FC Argeş Piteşti şi Pandurii Târgu-Jiu. Un alt jucător care şi-a pus amprenta a fost ivorianul Mariko Daouda, care deţine recordul de prezenţe pe prima scenă fotbalistică a ţării, când vine vorba de jucătorii străini : 114 meciuri. El a avut un parcurs asemănător cu cel al bosniacului Guso, ajungând în acelaşi timp la Craiova, Dinamo şi Argeş, dar s-au despărţit când africanul a rămas la FC Argeş, înainte de a semna cu Mioveni, iar Guso a plecat la Târgu-Jiu. Printre jucătorii străini, unii au fost foarte iubiţi de fani.Este cazul bielorusului Vasili Hamutovski, fostul portar al Stelei, apreciat pentru reflexele sale extraordinare, dar şi pentru fizicul său impumător (1.92 m). El a evoluat 3 ani pentru Steaua, între 2003 şi 2006. În aceeaşi perioadă, la marea rivală a Stelei, Dinamo, a evoluat un alt portar bielorus, Vladimir Gaev. Deşi inconstant şi având o valoare mai mică decât coechipierul său în naţionala Bielorusiei, Hamutovski, Gaev a fost întotdeauna soluţia de avarie pentru poarta lui Dinamo, până la venirea lui Bogdan Lobonţ. Şi la Rapid Bucureşti au evoluat străini apreciaţi, cum ar fi belgianul Emmanuel Godfroid, adus de Mircea Rednic, cu care fusese coleg în Belgia, la Standard Liege, dar şi Nourredine Ziyati, un controversat mijlocaş marocan.

Pentru că am amintit de infuzia de albanezi din anii '90, trebuie să amintim şi alte infuzii de străini. În primul rând, sârbi, aduşi de aproape toate echipele din Liga 1. Printre cei mai apreciaţi au fost sau sunt Vojislav Vranjkovic, Marko Ljubinkovic, Zoran Milosevic, Sead Bruncevic, Nemanja Jovanovic, dar şi jucători din fosta Yugoslavie, cum ar fi muntenegreanul Milan Jovanovic sau bosniecii Boris Keca sau Slavisa Mitrovic. O altă naţionalitate "favorită" de conducătorii de club din Liga 1 a fost cea australiană, o infuzie de australieni cuprinzând, în anii 2003-2004 formaţia FC Naţional Bucureşti (astăzi, cunoscută sub numele de Progresul Bucureşti). Cel mai apreciat a fost Jonathan McKain, jucător care în prezent evoluează la Politehnica Timişoara, dar şi colegul său de la Poli, John Wayne Srhoj, venit tot de la Progresul. Un alt jucător australian venit la FC Naţional a fost Ryan Griffiths, care ulterior a ajuns la Rapid. Nici Universitatea Craiova nu duce lipsă de australieni : în prezent, nu mai puţin de patru jucători din îndepărtata ţară evoluează în Bănie : Josh Mitchell, Spase Dilevski, Joshua Rose şi Michael Baird. Şi, deoarece a venit vorba de Craiova, putem aminti alţi fotbalişti străini care au evoluat sau evoluează în prezent pentru alb-albaştri : Jeremie Njock, camerunezul adus în România pentru a evolua la UTA, iar apoi transferat de olteni, mai sus-pomeniţii Guso şi Daouda, dar şi micuţul Julius Woobay, din Sierra Leone, care încă evoluează pentru alb-albaştri. Pentru că am vorbit despre sârbi şi australieni, trebuie să amintim şi de sud-americani. În prezent, o mulţime de sud-americani evoluează în Liga 1, cum ar fi argentienii Emmanuel Culio şi Cristian Fabbiani, brazilienii Didy şi Galliassi de Souza, toţi patru de la CFR Cluj, brazilienii Ayza de la Ceahlăul sau Gerlem William de la Farul Constanţa, şi, nu în ultimul rând, portarul columbian Robinson Zapata, de la Steaua.

Din Liga 1 nu au lipsit francezii, cum ar fi Cyril Thereau, fostul jucător al Stelei, Tony da Silva, jucătorul CFR-ului, şi foştii dinamovişti Fabrice Fernandes şi Jean-Philippe Mendy. Şi nu în ultimul rând, trebuie să amintim de portughezi. Aceştia au venit în masă la CFR Cluj, unde evoluează în acest moment nu mai puţin de 10 portughezi. Dintre aceştia, îi amintim pe Antonio Semedo, Pedro Oliveira şi Ricardo Cadu. Portughezii nu lipsesc nici de la alte echipe, cum ar fi UTA, unde evoluează Bruno Simao şi Edson Rolando. În rest, putem aminti cele mai ciudate locuri de unde au sosit în România fotbalişti străini. Am avut irakieni (Salih Jaber), angolezi (Ze Kalanga), jucători din Guineea-Bissau (Mala) sau chiar şi un fotbalist din obscura ţară insulară Sfânta Lucia, de unde provine Eric Fannis, jucătorul care a evoluat pentru Foresta Suceava. La capitolul dezamăgiri, se situează un numpr foarte mare de stranieri. Carlos Alberto Fernandes, fost portar la Steaua, a fost adus cu surle şi trâmbiţe la formaţia din Ghencea, dar a rămas în mintea miilor de fani ai fotbalului din România doar prin gafele sale monumentale. Un alt portar mult-lăudat, brazilianul Andrey, a fost trimis la echipa a doua a clubului Steaua, după câteva evoluţii foarte slabe. Tot la Steaua, Klemi Saban, israelianul pe care s-au dat bani grei (în jur de 1.000.000 de euro) nu a confirmat şi a fost cedat de Steaua. Văzut drept o speranţă, Edel Bete a fost adus de Rapid de la Pyunik Erevan, dar, exact ca în cazul portughezului Carlos, portarul armean de origine cameruneză a gafat decisiv în meciurile importante ale alb-vişiniilor. Şi la Dinamo o mulţime de străini au dezamăgit. Cel mai recent caz se numeşte John Galliquio, peruanul părăsind Dinamo, deşi clubul din Şoseaua Ştefan cel Mare a plătit o sumă importantă pentru a-l aduce. Alţi fotbalişti care au dezamăgit au fost Ivan Gvozdenovic, care a jucat doar 2 meciuri la Dinamo, deşi semnase un contract pe trei ani, dar şi Darwin Caicedo, care nu a evoluat în niciun meci pentru Dinamo. Totusi, "cainii" au dat lovitura prin aducerea lui Julio Cesar, fundasul central ce a castigat Liga Campionilor cu Real Madrid. Jucatorul este singurul fotbalist strain detinator al acestui trofeu care a evoluat vreodata in Romania. El a reusit sa-si demonstreze valoarea, impunandu-se rapid ca titular in apararea dinamovista.


--ukrainianrazvan 3 ianuarie 2008 20:07 (EET)

Made by Ukrainianrazvan