14-01-2006 Sadoveanu din spatele opereiConstantin Coroiu In 1937, la virsta de 57 de ani, Mihail Sadoveanu marturisea: "Am obiceiul sa distrug scrisorile, ciornele si notele, ca sa nu fie bataie de cap mai tirziu pentru oameni curiosi. Dintr-o discretie fireasca, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei decit extrem de putin. N-am alimentat notele biografice din carti, de aceea cele mai multe sint vagi ori cuprind neexactitati. M-am gindit ca unele lamuriri poate tot ar fi necesare acum ca sa se vada de ce viata mea a fost asa de putin oraseneasca si asa de lipsita de viclenie...". De fapt, la acea data, existau deja multe "ciorne si note" ale lui Sadoveanu, pe care scriitorul nu le distrusese. La ele aveau sa se adauge altele, pe parcursul a inca douazeci de ani. Toate formeaza substanta unui volum masiv de pagini de jurnal si documente, aparut recent, care nu numai ca sint inedite, dar, asa cum constata criticul si istoricul literar Constantin Ciopraga, – "proiecteaza lumini intregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut" (s. mea). Asa cum cititorii Evenimentului au putut afla dintr-un interviu cu profesorul Constantin Ciopraga, pe care l-am publicat in spatiul acestei rubrici, mostenitorii lui Sadoveanu – Constantin Mitru, secretarul personal al scriitorului, si Maia Mitru – au arhivat si au dactilografiat manuscrisele – insemnari de jurnal, evocari, note de calatorie in tara si strainatate, reflectii si trimiteri la operele clasice ale literaturii si filosofiei, "observatii, aforisme, ravase", schite de proiecte literare, documentari, impresii de lectura, citate, liste de carti ce trebuiau procurate, cuvinte si expresii specifice graiurilor din diverse regiuni romanesti, toponimice si elemente de onomastica etc. Gratie Editurii Junimea si Muzeului Literaturii Romane din Iasi, le putem citi, iata, dupa o suta de ani de cind dateaza prima notatie (1906) si la aproape 45 de ani de la moartea autorului Crengii de aur. O lectura nesperata, a unui, in fond, insemnat capitol de istorie literara romaneasca. Materialul cuprins in Caietele si Carnetele olografe, pregatit de cei doi mostenitori amintiti, a fost structurat de Olga Rusu, cercetator si muzeograf la M.L.R. Iasi. Profesorului Constantin Ciopraga, unul dintre cei mai reputati biografi si exegeti ai lui Sadoveanu, ii apartin amplul studiu introductiv si notele de subsol. Domnia sa precizeaza ca "autorul Baltagului nu a tinut un jurnal propriu-zis – in genul lui Rebreanu. Insemnarile sale au, mai totdeauna, caracter ocazional (...) Notatiile din perioada ce se intinde de la 1906 pina in 1944 – in creion sau in cerneala, cu stersaturi, corecturi, adaugiri – sint cuprinse in 25 de carnete. Numeroase manuscrise nu sint datate si, de aceea, stabilirea cronologica s-a dovedit a fi dificila". Insemnarile se intind, de fapt, pe o perioada de nu mai putin o jumatate de secol (1906-1956), Olga Rusu ordonindu-le in cinci sectiuni corespunzind tot atitor etape (1906-1913, 1919-1927, 1932-1936, 1937-1944, 1944-1956) si o Addenda. Editorii au inclus si un numar de fotografii, Valoarea de document, de marturie, a multor texte si pagini de jurnal depaseste insa sfera biografiei si operei sadoveniene (desi toate au o legatura directa cu acestea) si priveste aspecte mai generale ce tin de atmosfera unei epoci sau a alteia, de momente importante din istoria tarii ori din cea a unor institutii si organizatii ca, de pilda, Academia Romana sau Francmasoneria romana unita (putem citi in Addenda textul integral al cuvintarii lui Sadoveanu, in calitatea sa de Mare Maestru, rostita la Primul Convent federal ce a avut loc in Bucuresti, la 15 aprilie 1934). In 1907, Sadoveanu ii trimitea ministrului Spiru Haret un raport confidential privind situatia invatatorilor din Moldova din vremea rascoalelor, indeplinindu-si astfel o sarcina de serviciu, ca functionar al Ministerului Instructiunii. El formeaza, intre altele: "Multi mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendasii si proprietarii, fara deosebire de nationalitate, isi bat joc de munca romanului. Toti surtucarii satului, primari, notari, scriitorasi, mulg fara rusine, fara mila, aceasta vaca laptoasa. Se adaoga la acestia si preotul – care aproape in toate partile (Moldovei – n.n.) e in discordie cu invatatorul". Acesta – "care este un calic... sta linga taran si linga nevoile lui", invatatorul fiind "un izolat. Si de multe ori taranii sint cu preotul si cu ceilalti impotriva lui".
VREMEA
CURS VALUTAR
HOROSCOP
ARHIVA
PUBLICITATE
DESPRE NOI
HOME
Evenimentul Regional al Moldovei
editia online de marti, 07 februarie 2012
 
ZIARE ŞI REVISTE ROMÂNEŞTI
Prima pagina
Prima Pagina Evenimentul
Fata zilei
Fata Zilei
Newsletter



Google
 
14-01-2006


Sadoveanu din spatele operei
Constantin Coroiu


În 1937, la vîrsta de 57 de ani, Mihail Sadoveanu mărturisea: "Am obiceiul să distrug scrisorile, ciornele și notele, ca să nu fie bătaie de cap mai tîrziu pentru oameni curioși. Dintr-o discreție firească, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei decît extrem de puțin. N-am alimentat notele biografice din cărți, de aceea cele mai multe sînt vagi ori cuprind neexactități. M-am gîndit că unele lămuriri poate tot ar fi necesare acum ca să se vadă de ce viața mea a fost așa de puțin orășenească și așa de lipsită de viclenie...". De fapt, la acea dată, existau deja multe "ciorne și note" ale lui Sadoveanu, pe care scriitorul nu le distrusese. La ele aveau să se adauge altele, pe parcursul a încă douăzeci de ani. Toate formează substanța unui volum masiv de pagini de jurnal și documente, apărut recent, care nu numai că sînt inedite, dar, așa cum constată criticul și istoricul literar Constantin Ciopraga, – "proiectează lumini întregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut" (s. mea). Așa cum cititorii Evenimentului au putut afla dintr-un interviu cu profesorul Constantin Ciopraga, pe care l-am publicat în spațiul acestei rubrici, moștenitorii lui Sadoveanu – Constantin Mitru, secretarul personal al scriitorului, și Maia Mitru – au arhivat și au dactilografiat manuscrisele – însemnări de jurnal, evocări, note de călătorie în țară și străinătate, reflecții și trimiteri la operele clasice ale literaturii și filosofiei, "observații, aforisme, răvașe", schițe de proiecte literare, documentări, impresii de lectură, citate, liste de cărți ce trebuiau procurate, cuvinte și expresii specifice graiurilor din diverse regiuni românești, toponimice și elemente de onomastică etc. Grație Editurii Junimea și Muzeului Literaturii Române din Iași, le putem citi, iată, după o sută de ani de cînd datează prima notație (1906) și la aproape 45 de ani de la moartea autorului Crengii de aur. O lectură nesperată, a unui, în fond, însemnat capitol de istorie literară românească. Materialul cuprins în Caietele și Carnetele olografe, pregătit de cei doi moștenitori amintiți, a fost structurat de Olga Rusu, cercetător și muzeograf la M.L.R. Iași. Profesorului Constantin Ciopraga, unul dintre cei mai reputați biografi și exegeți ai lui Sadoveanu, îi aparțin amplul studiu introductiv și notele de subsol. Domnia sa precizează că "autorul Baltagului nu a ținut un jurnal propriu-zis – în genul lui Rebreanu. Însemnările sale au, mai totdeauna, caracter ocazional (...) Notațiile din perioada ce se întinde de la 1906 pînă în 1944 – în creion sau în cerneală, cu ștersături, corecturi, adăugiri – sînt cuprinse în 25 de carnete. Numeroase manuscrise nu sînt datate și, de aceea, stabilirea cronologică s-a dovedit a fi dificilă". Însemnările se întind, de fapt, pe o perioadă de nu mai puțin o jumătate de secol (1906-1956), Olga Rusu ordonîndu-le în cinci secțiuni corespunzînd tot atîtor etape (1906-1913, 1919-1927, 1932-1936, 1937-1944, 1944-1956) și o Addenda. Editorii au inclus și un număr de fotografii, Valoarea de document, de mărturie, a multor texte și pagini de jurnal depășește însă sfera biografiei și operei sadoveniene (deși toate au o legătură directă cu acestea) și privește aspecte mai generale ce țin de atmosfera unei epoci sau a alteia, de momente importante din istoria țării ori din cea a unor instituții și organizații ca, de pildă, Academia Română sau Francmasoneria română unită (putem citi în Addenda textul integral al cuvîntării lui Sadoveanu, în calitatea sa de Mare Maestru, rostită la Primul Convent federal ce a avut loc în București, la 15 aprilie 1934). În 1907, Sadoveanu îi trimitea ministrului Spiru Haret un raport confidențial privind situația învățătorilor din Moldova din vremea răscoalelor, îndeplinindu-și astfel o sarcină de serviciu, ca funcționar al Ministerului Instrucțiunii. El formează, între altele: "Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca românului. Toți surtucarii satului, primari, notari, scriitorași, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul – care aproape în toate părțile (Moldovei – n.n.) e în discordie cu învățătorul". Acesta – "care este un calic... stă lîngă țăran și lîngă nevoile lui", învățătorul fiind "un izolat. Și de multe ori țăranii sînt cu preotul și cu ceilalți împotriva lui".
Alte tiluri din
Contexte


Adauga comentariul tau







 






Tel. 0232246000 | Fax 0232246002 | Orange 0752266266 | contact@evenimentul.ro
Copyright © SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi. In varianta tiparita, cotidianul Evenimentul are o arie de distributie care cuprinde 6 judete:
Iasi, Bacau, Botosani, Neamt, Suceava si Vaslui