Cuvantul


Un moment de istorie culturala
Criterion (II)

Am pomenit de societatea Criterion (la care se adauga revista de frumoasa tinuta care-i va continua initiativa 1934 - 1935, vezi "Cuvintul" nr. 3-4-5), deoarece e posibil ca ea sa fie luata ca moment emblematic in istoria interbelica a literaturii si ideologiei romanesti - cea din urma marcata de mari convulsii si confruntari adverse. G. Calinescu, adversar al ideologiilor si, in genere, al "programelor" culturale, o trece cu vederea in Istoria... sa, spre marea indignare a initiatorului, Petru Comarnescu; in schimb, E. Lovinescu se ocupa de ea in finalul cartii sale echivalente, dar in termeni ce necesita o discutie pe care o vom incerca mai incolo. In tot cazul, pentru a o aduce la lumina, gruparea aceasta de tineri merita altceva decit putinele rinduri pe care Eugen Ionescu, unul dintre copartasi, le lasa in final, intr-o scrisoare adresata lui
T. Vianu, care se interesa ce au devenit in Occident, dupa ce au izbutit sa fuga din Romania, mai multi membri ai grupului.
Nu de aici trebuie pornit si nu de la finalul lamentabil la care nu propria lor vina i-a dus, ci gravele evenimente istorice, culminind cu dictatura, razboiul si ocupatia straina. (Daca nu s-ar fi lasat dusi spre "dreapta" de catre diabolicul Nae Ionescu, tot acolo s-ar fi ajuns, nu de ei a depins sau de vreun accident ca sa avem "astazi - in 1945-1946 - o generatie de conducatori (!?) valoroasa, intre 35 si 40 de ani", asa cum se exprima naiv E. Ionescu in scrisoarea citata. Cel mult puscariile romanesti ar fi numarat mai mult de o duzina de detinuti de marca, din care nu se stie citi ar fi iesit vii, in cursul vreunui "dezghet".) Dar Eugen Ionescu are meritul de a face o distinctie semnificativa intre Criterion si evolutia ulterioara a unor componenti ai "generatiei" - caci nici
P. Comarnescu, nici H.H. Stahl, nici M. Vulcanescu sau Golopentia nu au devenit vreodata legionari, de el insusi, de Ionel Jianu sau de Mihail Sebastian neputind fi macar vorba.
Intr-adevar, asociatia Criterion a fost o expresie a democratiei si spiritului liberal intr-un moment in care orientarile de dreapta si politizarea vietii culturale nu capatasera preponderenta. Grupul de intelectuali care a intemeiat-o sau sustinut-o (si pe care e mult exagerat sa-l numim "generatie") era format din tineri foarte culti, cu studii stralucite mai ales in strainatate, perfect integrati in cultura europeana, prin care atinsesera si unele zone mai exotice. Erau cu totul altceva decit Zaharia Stancu, N. Rosu si Sandu Tudor sau alti autohtoni agresivi si ignari. E posibil ca stilul liber de dezbatere sa fi fost nu doar impus de democratul Comarnescu, ci chiar adus de el, pe baza experientei sale americane - desi e de observat ca in epoca el nu era chiar necunoscut. "Conferintele" de care e plina cronica acelei vremi nu stiu sa fi fost urmate de dezbateri si prelungiri in contradictoriu. Inainte chiar de Criterion, Comarnescu participase la asociatia Forum, in tovarasie cu Ionel Jianu, iar ecouri ale activitatii acesteia se regasesc in multe pagini din Jurnalul sau (Iasi, 1994).
Ce are a face cu toate acestea Nae Ionescu, pe care-l vedem pomenit ca "mentor al unei intregi generatii" de tot felul de comentatori actuali de diverse virste? Vezi de exemplu, Leon Volovici: (Mihail Sebastian) "se simte insingurat, cu sentimentul... ca acel climat intelectual in care se formase, la si la gruparea Criterion, ambele dominate de personalitatea lui Nae Ionescu, incepe sa se destrame, erodat de politizarea excesiva si radicala a mentorului si, sub influenta lui covirsitoare, a citorva buni si straluciti prieteni" - Prefata la Jurnalul lui Mihail Sebastian.
Nae Ionescu nici n-a calcat vreodata pe la Criterion, desi a fost un orator reputat; spiritul de acolo ii era complet strain. Liberalismul de atitudine, deschiderea, ideea de pluralism si de diferentiere nu se impacau cu personalitatea unui guru care prefera sa vorbeasca de unul singur in fata unui parter de studenti-boboci cu gurile cascate. La Criterion (dar si aiurea) puteai fi intrerupt, contrazis, analizat lucid. E si acesta un motiv pentru care in activitatea sa de deputat marele sofist n-a tinut nici un discurs; in Camera intilnea alta atmosfera, se putea trezi huiduit sau chiar batut: Senatus mala bestia spuneau stramosii nostri romani si Nae stia prea bine ce se intimpla si pe malurile Dimbovitei... Toate aceste actiuni culturale intr-o atmosfera libera au marcat acel moment privilegiat al democratiei romanesti si un rol important l-a jucat D. Gusti, un spirit deschis, european, cunoscator si el al Americii. Regimul nostru politic devenise aproape republican si se va mentine inca o vreme, dupa 1930, inainte de primele manifestari autoritariste ale regelui Carol al II-lea.
Si inca o mare eroare care trebuie risipita: toti interpretii marxisti din trecut au pus evolutia tinerei generatii (careia nu-i spuneau criterioniste) spre politic, degringolada ei, tradarea spiritului intelectualist si elitist pe seama marii crize economice mondiale, derutei burgheziei etc. Or, realitatea a fost alta: criza mondiala a avut efecte mult mai reduse intr-o tara agrara ca a noastra, fata de cele inalt industrializate si, apoi, e de observat ca aproape toti criterionistii erau fie baieti de bani gata (Ion Cantacuzino, Al. Chr. Tell, C. Noica, M. Polihroniade), fie tineri slujbasi provenind din familii instarite (P. Comarnescu, Al. Vianu, M. Vulcanescu), sau doar inlesnite (M. Sebastian, I. Jianu etc.). Cultivarea ideilor si atitudinea politica nu au nici o legatura cu determinismul economic, care nu explica nimic. Sa mai tinem seama ca efectele nocive si starea de panica din jurul lui 1930 se atenueaza mult in anii urmatori; sub domnia tinarului si dinamicului monarh modernizator si a echipei liberale subordonate lui, tara noastra atinge maximum de prosperitate, indreptatind cu totul altceva decit viziunea sumbra si perspectivele "revolutionare" de dreapta sau de stinga ale unor tineri carora li se urise cu binele.
"Noua generatie", care incepe, dupa opinia mea, o data cu Itinerarul spiritual al lui Mircea Eliade si cu Manifestul "Crinului alb" al lui Pandrea, se caracterizeaza nu prin spiritul de creatie pe planul literaturii (desi unii, M. Eliade insusi, M. Sebastian, Dan Botta, se vor manifesta si pe acest plan), ci prin ideologie: toti au fost mai ales oameni de idei, intelectuali cu studii filosofice, un fapt de noutate in peisajul cultural al tarii. Aceasta explica mentionarea de catre E. Lovinescu a rolului miscarii de la Criterion la sfirsitul sectiunii Evolutia ideologiei literare, dupa ce G. Calinescu ironizase pretentiile "mucosilor" fara opera si nici nu pomenise de revista aceasta.
Lovinescu, in Istoria... sa (1937), o inglobeaza in miscarile de afirmare a tinerei generatii din jurul lui 1930, punindu-l ca "stegar" pe Mircea Eliade (a carui activitate de afirmare agresiva e anterioara Criterionului si de cu totul alt spirit). Istoriograful face multe distinctii si observatii interesante, dar greseste la rindu-i cind rezuma totul la o politica de grup - considerata de el o consecinta a razboiului si a credintei ca o noua lume incepe o data cu acesti tineri. Este o parte de adevar aici, numai ca spiritul Criterionului nu a fost al intolerantei si al exclusivismului. Acestea vor veni abia mai tirziu, cind unii dintre tineri se vor radicaliza, iar evenimentele istorice ii vor forta pe cei mai ponderati sau nehotariti.


Acest articol este disponibil integral.

Comentarii

Si dl Alex Cistelecan e "dumincal" atat timp cat valseaza cu Neamtu inchipuindu-si ca astfel polemizeaza cu "dreapta conservatoare". Cartea conservatoare a anului a fost A treia forta. Care vorbeste si de istoria recenta a neoconservatorismului, si de alte lucruri. Dar sigur ca aia nu e o carte care sa se preteze la articolele duminicale ale dlui Cistelecan. Stanga mainstream si dreapta establishment sunt la fel in Romania. Traiesc din exploatarea "irealitatii imediate" in care au transformat realul.

Cautare
  
Editorial

Tanarul scriitor
Am participat de curand la cea de-a patra editie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desfasurata intre 15 si 17 mai la Alba Iulia, avand revista Cuvantul printre partenerii media); ironia sortii a facut ca prezenta mea la aceste manifestari sa fi inceput abia odata cu editia de anul trecut, dupa implinirea varstei de 35 de ani. ......

citeste tot












Muzeul National de Arta al Romaniei         SapteSeri

  home  |  sumar  |  arhiva  |  abonamente  |  publicitate  |  contact  |  despre noi  |  echipa  |  guestbook  |  links  |  cariere

 www.reviste.ro  |  www.ziare.com © 2001-2011 gm.ro