Cuvantul


De ce (ne) punem problema EXPORTULUI CULTURAL?
Mircea Martin

Trebuie, cred, sa admitem ca problema afirmarii internationale, a unei recunoasteri care sa vina din partea strainatatii este mai cu seama o problema a popoarelor mici, in cazul carora legitimarea de ordin cultural joaca un rol compensator pentru atatea alte neimpliniri ale destinului lor. O mare cultura se valideaza inlauntrul propriilor granite si apeland la propriile-i instante. Anglia si America, de pilda, depun eforturi institutionale minime pentru promovarea productiei lor culturale. Franta, in schimb, in pierdere de viteza, isi sustine moral si material creatiile proprii in toate planurile si la fel procedeaza Germania si Spania.
Dar si mai mult investesc in asemenea actiuni de propagare in afara tari mici, precum Portugalia, Norvegia, Danemarca ori Suedia. In ultimii ani, vecinii nostri de la vest si-au creat, la randul lor, institutii menite sa stimuleze si sa sprijine expansiunea lor literara si artistica.
Ce se intampla in Romania? Aproape nimic comparabil, in sensul ca astfel de institutii specializate lipsesc deocamdata. Dar preocuparea ca atare exista si inca in moduri acute. Cu cat se face practic mai putin, cu atat spiritele sunt mai agitate.
Trebuie spus insa - oricat de surprinzator ar parea - ca aceasta angoasa nationala e relativ recenta. Autorii interbelici nu par s-o fi avut intr-un asemenea grad sau, cand au resimtit-o, au ales pur si simplu Parisul: Tristan Tzara, Brancusi ori Fundoianu servesc drept exemple paradigmatice. In schimb, Lovinescu si Calinescu ori Camil Petrescu n-au avut aceasta obsesie; Iorga si-o satisfacea, probabil, prin turneele de conferinte pe care le sustinea la marile universitati europene.
In forma ei actuala, nevoia de afirmare si de legitimare in afara s-a cristalizat in anii izolarii totalitare, cand am pierdut contactul firesc cu reperele si valorile Occidentului si cand n-au mai fost posibile decat solutii individuale privilegiate.
*
Dupa trecerea a (aproape) trei lustri de la prabusirea vechiului regim, este, probabil, momentul sa incercam un bilant: nu al libertatilor democratice castigate, nici al civismului autohton (asupra caruia am reflectat totusi in trecere), ci al culturii nationale. Bilantul nu poate fi, desigur, decat provizoriu si partial, dar credem ca trebuie totusi facut, fie si cu mijloacele precare de care dispunem, tocmai pentru a-i indemna astfel pe cei mai dotati si indrituiti institutional in acest scop sa il intocmeasca la randul lor.
Ne-am pus problema EXPORTULUI pentru ca, din acest unghi, diferentele fata de perioada anterioara sunt mai evidente, cel putin in punctul de plecare. A trecut vremea antologiilor realizate pe baza de reciprocitate prin acorduri institutionale, par neverosimil de indepartati anii in care un Zaharia Stancu se lauda ca Descult-ul sau colinda lumea �incaltat in sandale de aur�. Cu ce ramanem din acele vremuri si, mai ales, cum am profitat de schimbarea lor? Cum am folosit libertatea de expresie si libertatea de miscare spre a face sa treaca lucrarile noastre in alte limbi si in alte spatii de cultura?
Inca din anii a80, cand literatura romana contemporana era boicotata si hartuita de oficialitatile ceausiste care nu izbuteau sa-i subordoneze pe cei mai seriosi dintre exponentii sai, a aparut - ca o reactie solidara de orgoliu vexat - ideea ca productia literara autohtona nu e cu nimic mai prejos decat productia industriala atat de elogiata de propaganda comunista, ba chiar ca ar avea sanse mai mari de a fi cunoscuta peste hotare. Cat a fost de indreptatita aceasta opinie si cat de valabila mai poate fi ea astazi?
E interesant sa observam ca si acum, cand calendarul integrarii europene ne asaza in fata miile de pagini ale acquis-ului comunitar, convingerea general impartasita la noi este ca, la capitolul cultura, stam bine, fiind, de fapt, integrati.
Suntem insa, oare, cu adevarat integrati? Au intrat creatiile romanesti intr-un circuit care sa le poarte dincolo de fruntariile romanitatii, au patruns, de pilda, pictorii romani in galeriile si in muzeele din Europa occidentala, au fost acceptate valorile noastre in patrimoniul european?
Nu are rost sa ne mai intoarcem acum la Brancusi sau la Enescu, nici sa mai invocam prezenta europeana (reala) a celor trei mari (Ionesco, Eliade, Cioran), carora s-ar cuveni sa-l alaturam pe Stefan Lupascu. Ce s-a intamplat insa dupa ei si, mai ales, ce se intampla acum?
Un Adrian Marino a reusit cu tenacitate, abilitate si o enorma cheltuiala de timp sa scoata revista �Cahiers roumains da�tudes litt�raires� si s-o impuna pe plan international; si-a publicat cartile in Franta, in Belgia, in Italia, in Statele Unite si chiar in Japonia. Ana Blandiana si-a vazut si ea opera tradusa si publicata in bulgara, sarba, rusa, italiana, finlandeza, norvegiana, suedeza, olandeza, precum si, cu mai multe volume, in maghiara, engleza, germana, franceza. Bilantul personal al lui Marin Sorescu este, se stie, inca si mai bogat. Romane de Buzura, Breban, Toiu au fost si ele traduse in mai multe limbi europene.
Regizorii romani (Radu Penciulescu, David Esrig, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Lucian Pintilie, Silviu Purcarete, Mihai Maniutiu etc.) s-au impus si ei tocmai pentru ca au reusit sa �monteze� pe scene straine. Compozitorii romani (Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Cornel Taranu, Stefan Niculescu, Costin Miereanu, Costinescu etc.) s-au facut, la randul lor, cunoscuti si apreciati in salile de concerte ale Occidentului. S-a si vorbit, in anii a70, de o scoala de compozitie romaneasca.
Exista, nu incape indoiala, o scoala romaneasca in matematica. Creatia tehnica autohtona nu trebuie nici ea neglijata, asa cum noi, literatii si artistii, avem tendinta s-o facem din ignoranta ori din comoditate. Saloanele internationale de inventica medaliaza an de an autori romani.
Si totusi, dincolo de aceste reusite individuale, cat de cunoscuta este cultura romana? Se bucura ea de vizibilitate, are ea o cota in contextul european sau in cel euroatlantic? In ce masura succesele autorilor individuali se rasfrang asupra imaginii ei de ansamblu? Asa cum imaginea de ansamblu a Romaniei (preponderent negativa - atunci cand exista) se rasfrange asupra fiecarui creator roman in parte!
Este consemnata creatia romaneasca literara, artistica, stiintifica si tehnica in enciclopedii straine si in dictionare de specialitate? Un inventar al lacunelor si erorilor referitoare la contributiile romanesti ar fi mai degraba descurajant decat mobilizator. Dl profesor Solomon Marcus citeaza, in interviul sau, un dictionar francez al matematicienilor din toate timpurile si locurile in care nu e mentionat nici un roman! Dar tot Domnia sa ne atrage atentia ca �suntem monitorizati de altii� (atunci cand suntem!), in loc sa facem noi insine aceasta operatie indispensabila.
Una dintre marile noastre probleme este tocmai organizarea (vreau sa zic dezorganizarea) interna, absenta preocuparii de adunare a datelor, de clarificare si sistematizare a lor in vederea unor sinteze. Statisticile pot fi deseori inselatoare, totusi, ele trebuie intocmite mai intai si abia apoi, eventual, dispretuite.
De unde am putea obtine o lista a cartilor romanesti traduse si publicate in strainatate - macar in ultimii 15-10-5 ani? Dar a concertelor sustinute peste hotare de orchestre si solisti din Romania? A expozitiilor personale (ori colective) de arta plastica? Sau, de ce nu?, a conferintelor tinute de profesori romani la universitati straine? Ar fi lipsite de relevanta asemenea date ori imposibil de obtinut si de sistematizat? In alte tari, exista organisme speciale insarcinate cu astfel de monitorizari. Cata vreme nici macar aceste informatii nu sunt stranse si folosite, ce asteptari putem avea in privinta promovarii institutionale a productiei noastre culturale si artistice?
*
Desigur insa ca informatiile exacte si promotorii competenti inseamna putin in absenta ofertei creatoare a potentialului ei propriu de exportabilitate. Este literatura sau pictura noastra sincronizata cu tendintele dominante astazi in Occident? Raspund ele preferintelor unui public occidental? (Sunt ele intotdeauna chiar si pe placul publicului din Romania?)
Fara sa ignoram conflictele ce pot aparea intre valoarea intrinseca a unei opere si vandabilitatea ei pe piata interna sau externa, fara sa ne pierdem increderea in autorii nostri tineri sau varstnici, am lansat intrebarea: cat de exportabilA este cultura romanA?

Acest articol este disponibil integral.

Comentarii

Cautare
  
Editorial

Tanarul scriitor
Am participat de curand la cea de-a patra editie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desfasurata intre 15 si 17 mai la Alba Iulia, avand revista Cuvantul printre partenerii media); ironia sortii a facut ca prezenta mea la aceste manifestari sa fi inceput abia odata cu editia de anul trecut, dupa implinirea varstei de 35 de ani. ......

citeste tot












Muzeul National de Arta al Romaniei         SapteSeri

  home  |  sumar  |  arhiva  |  abonamente  |  publicitate  |  contact  |  despre noi  |  echipa  |  guestbook  |  links  |  cariere

 www.reviste.ro  |  www.ziare.com © 2001-2011 gm.ro