Cuvantul


Orasul in avangarda romaneasca
Rodica Ilie

In febrilitatea legitimarii programatice a avangardei romane, spiritul critic modern se particularizeaza printr-un vocabular profetic, de nuanta futurist-constructivista, care consacra un timp proteic al racordarii la istorie: fie ca prezent, chiar mai mult, ca viitor in calitatea sa de prezent permanent, fie ca dimensiune ucrona, cu valoare mitologica, de reiterare a unui model ce apartine viziunii solare greco-romane care pune in centru principiile ordinii, ale arhitecturii stabile a Orasului-cetate.

Prima forma de raspuns la datele istoriei o gasim in manifestul lui Ion Vinea, in scrierile programatice semnate de Voronca, spre exemplu, iar cea de-a doua in articolul De la futurism la integralism, publicat de Mihail Cosma in 1925, in revista �Integral�.
Iata cum apare, in expresia unui avangardist moderat, pledoaria pentru revolutia urbana ce se va reflecta in sensibilitatea artistica, in moravuri, in profilul sociocultural autohton: �Romania se construieste azi. In ciuda partidelor buimacite, patrundem in marea faza activista industriala. Orasele noastre, drumurile, podurile, uzinele ce se vor face, spiritul, ritmul si stilul ce vor decurge nu pot fi falsificate de bizantinism, ludovicism, coplesite de anacronisme�.
Declaratiile pe care le inregistreaza Manifestul activist catre tinerime (�Contimporanul�, mai 1924) se inscriu, in prima instanta, in logica programatismului social, economic. In acest sens, Vinea este un activ spirit progresist care va reitera gestualitatea analoga modelului romantic, vizionar, asumandu-si patosul innoirilor, al revolutiei totale. De aici, rezulta firesc reactiile violente fata de traditie, sagetile indreptate impotriva vechii ordini: �Sa starpim prin forta dezgustului propagat stafiile care tremura de lumina. Sa ne ucidem mortii!�. Aceste invective contin simptomele crizei dadaiste (dezgustul), refuzul modelelor, al umbrelor trecutului, reactii pe care Vinea le contamineaza si cu vigoarea contestatiei futuriste (antipassatismo), dar si cu viziunile constructiviste ale acesteia: apologia industrialismului, a activismului, a ritmurilor dinamice, a zgomotelor infernale.
In periodicele vremii apar cateva articole, semnate de Ilarie Voronca, in care se dezbate problema celei mai zgomotoase capitale europene, pe baza marturisirilor venind din partea unor cunoscuti, prieteni care apreciaza entuziast �infatisarile si realizarile ultime ale Bucurestilor�, dar care confirma ca acesta este, de asemenea, si orasul agresiv-bruitist, al trepidatiei orientale.
Tot acum se construieste in cultura romana mitul citadinismului, prin comparatia capitalei noastre cu Parisul. Se configureaza o mentalitate moderna, o sensibilitate urbana si un cod de maniere adecvat acestor realitati. Cu toate ca �Micul Paris� beneficiaza de �elogiul (...) unanim�, fiind locul apreciat ca acela care �poseda un ritm, o culoare, un azur de gradini si de anotimpuri, care ii sunt proprii�, totusi ramane regretul ca este �cel mai zgomotos oras din lume� (A doua lumina, 1996). Voronca constata ca, desi �... azi, educatia citadinului e realizata�, aceasta nu se manifesta indeajuns in plan concret. Exista in mod real un specific al citadinismului romanesc, dar el nu este inca racordat la comportamentul civilizat european. Voronca face aici raportari la Parisul, Londra si Berlinul inceputului de secol, amintind interdictia claxonarii in timpul noptii: �S-ar zice ca la noi, conducatorii de automobile, tocmai noaptea se simt mai inspirati sa claxoneze. Zgomotul acesta huruitor va fi fost util la inceputurile automobilismului, cand pietonii nu erau inca obisnuiti cu aparitia apocaliptica a acestor masini umblatoare. Azi, educatia citadinului e realizata. De cate ori nu trece el, asemeni unui toreador suplu sau unui elegant imblanzitor printre zecile de boturi ale masinilor, de a caror sfasiere scapa cu o simpla alunecare mladioasa, de dansator, a corpului?�.
Tratand cu ironie starea de lucruri, dar fara sa cada intr-un criticism agreat de spiritele traditionalismului ruralist, Voronca rememoreaza plimbarile prin Cismigiu - �centrul cel mai viu al marelui oras� -, alaturi de mentorul modernismului, Eugen Lovinescu, sperand cu ardoare la venirea cantaretului acestor realitati, profetizand nasterea bardului citadin: �Poetul acesta n-a venit inca. Va veni desigur�. Articolul semnaleaza atat atributele revelatorii ale lumii moderne, generoase ca nou material poetic, valori aclamate in zorii secolului si de futuristii italieni, cat si contradictiile noii civilizatii. Dezvaluind aceste stari ambivalente ale modernitatii, discursul eseistului Voronca se dezvolta el insusi contradictoriu: atat entuziast, cat si polemic, investind subiectivitatea locutorului la cotele implicarii maximale - �si, in adevar, e o miscare, o lumina puternica a strazilor, e, mai ales, o dragoste de viata, care il primeste pe strain de pe peronul Garii de Nord si il insoteste poate pana dincolo de hotare. s�t O vizita a Bucurestilor e oarecum o lectie de optimism� (op. cit.). Aceste imagini ale Capitalei sunt ilustrative pentru a defini modernitatea istorica si spiritul ei vitalist. Din ritmurile sale urbane se dezvolta imaginarul sociocultural care iriga optimismul dinamist al discursurilor cu accente futuriste, specifice constructivismului romanesc.
Schimbarile radicale produse de civilizatia europeana sunt iradiante si in spatiul modernitatii noastre, astfel incat, noile mituri de intemeiere, care vor reitera structurile profunde ale oricarei geneze arhaice, vor glorifica generic idolii / emblemele modernitatii industrial-citadine: avionul, viteza, automobilul, TFF, radioul, H.P. (horses power), evenimentele sportive, febrilitatea uzinelor, mobilitatea si spasmele mecanice, realitatea futurist-constuctivista in esenta. Manifestul aflat sub patronajul sloganului �Cetitor deparaziteaza-ti creierul� este revelator in acest sens: Ilarie Voronca semneaza in octombrie 1924, in revista �75 HP� o Aviograma (in loc de manifest), text care se inspira din tehnica redactarii publicitare, a comunicarii cu impact multiplicat ce valorifica modele de persuasiune translingvistica, paratextuala (corp de litera, imperativul majusculelor, asezarea in pagina), aceste auxilii raspunzand dezideratului unei arte dinamice, nascute din realitati divergente ale urbanitatii, facute sa coexiste pentru a impune ARTA SURPRIZA. Se afirma fundamentele unei lumi dincolo de granitele contingentului, o hiperrealitate in care orice semnal poate institui un text, contribuind la revelarea unui sens articulat printr-un happening complex.
Noul model al lumii nu mai este restrans la o constructie logica traditionala, principiul ordonator aclamat este hazardul strazii, micile revelatii ale cotidianului, suprema libertate de manifestare care coaguleaza realitati compozite, ale interregnului.


Acest articol este disponibil integral.

Comentarii

Cautare
  
Editorial

Tanarul scriitor
Am participat de curand la cea de-a patra editie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desfasurata intre 15 si 17 mai la Alba Iulia, avand revista Cuvantul printre partenerii media); ironia sortii a facut ca prezenta mea la aceste manifestari sa fi inceput abia odata cu editia de anul trecut, dupa implinirea varstei de 35 de ani. ......

citeste tot












Muzeul National de Arta al Romaniei         SapteSeri

  home  |  sumar  |  arhiva  |  abonamente  |  publicitate  |  contact  |  despre noi  |  echipa  |  guestbook  |  links  |  cariere

 www.reviste.ro  |  www.ziare.com © 2001-2011 gm.ro