Dragii mei, profu’ Krem v-a urlat săptâmâni în şir că „mă-ta are cratimă”. V-aduceţi aminte? Da, da, piesa aia cu versurile alea mişto rău de tot „pentru bagabonţii care se respectă”. Cum sună refrenul: „Deşi e antipatică, apelăm la matematică/ Minusul de acolo e cratimă-n gramatică/ E doar o despărţire, te rog, nu-ţi ieşi din fire/Şi nu vărsa o lacrimă că mă-ta are cratimă.”
V-a spus el că sunteţi cool şi dacă puneţi cratima acolo, la mă-ta. Şi l-aţi ascultat. Nu-i aşa? Că s-a chinuit băiatul să lanseze o nouă tactică de-a vă învăţa gramatică. Numai că s-a oprit aici cu lecţiile lui despre cratimă, marele minus din gramatică sau matematică. Cum o fi. Ce păcat! Nu v-a spus să bateţi în tastatură pân-apare liniuţa şi la mă-sa, ta-su, frat-su, sor-mea, fii-mea. Adică la toate numele de rudenie. Fie că sunt rudele mele, ale tale sau ale sale. Că nu doar mă-ta are cratima. Are liniuţă şi mă-sa lu’ colegu’ ori ta-su lu’ vecinu’. Care mă-sa, care ta-su? Încerc să vă lămuresc … Citeşte mai mult
