Un limbaj secret

secret limbaj
În lume există multe limbaje secrete: limbajul bebeluşilor, foarte greu de descifrat mai ales pentru cei care nu sunt copii, nu au copii sau nu au dat în mintea lor; limbajul infractorilor, greu de descifrat pentru  cei care au fost sau vor fi tâlhăriţi; limbajul trupului, al informaticii sau limbajul secret al gramaticii şi lista poate continua. Câte secrete se ascund în lume sau câte ni se ascund habar nu avem. Unii vor, din curiozitate, din interes sau indiscreţie, să afle cât mai multe, alţii vor, din perfidie, să tăinuiască cât mai multe. Cum o dăm, cu toţii trăim într-un ocean de mare confidenţialitate.

Greșeli în realizarea acordului (IV)

dezacord
Dezacordul lui al (a, ai, ale) din structura genitivului
 
Pe internet găsim multe informaţii privind dezacordul lui al (a, ai, ale) din structura genitivului, informaţii detaliate oferite de cei preocupaţi de exprimarea corectă. M-am întrebat cu ce-aș putea eu contribui, astfel încât să aduc în discuţie ceva inedit despre acest gen de greşeală, având în vedere că mulţi utilizatori ai limbii române nu mai sunt interesaţi cum se produc greșelile și cum ar trebui ele evitate. Indicaţia așa nu e corect le este suficientă. Desigur, pentru cei interesaţi de căile întortocheate ale grămăticii noastre, după ce voi prezenta regulile acordului formelor al, a, ai, ale din structura genitivului, voi dezbate trei situaţii, care, din punctul meu de vedere, sunt ceva mai deosebite. Citeşte mai mult

Jos i-urile!

Cum bine știți, anul acesta este anul bătăliilor politice oarbe, ni se vor alege candidații ideali, care vor reuși să legalizeze furtul, ni se vor îndruga câte-n lună și în stele, vom merge sau nu să votăm, vom striga sau ba tot felul de lozinci. Va fi un an excepţional, cu costuri de milioane de euro și gălăgie multă. Nu știu dacă oamenii vor protesta și nici care sunt urăturile preferate ale românilor. Cred că ar fi cele în care pot combina pe „Jos” cu ceva sau cu cineva. Așa cum trebuie să cadă (Jos!) Guvernul, ..escu și restul, aşa ar trebui să dispară și i-urile. De peste tot, din exprimare. De ce să te chinui a știi să scrii când e musai cu doi de i, dar să adaugi taman când nu-i cazul încă unul. De control, de sonor, cam ca aici: Citeşte mai mult

Diacriticele, un inconvenient minor

În ultimele zile, am asistat, fără să intervin, în blogosfera românească, la o harţă de natură ortografică elementară, având ca obiect folosirea sau nu a semnelor specifice limbii române. Știţi voi care: căciuliţa așezată cu noimă peste Ă/ă, coiful (circumflex) care stă prea bine peste Î/î sau Â/â, virguliţe plasate sub Ș/ș şi Ţ/ţ. Dincolo de toate argumentele aduse contra folosirii diacriticelor, n-am putut să nu constat cu stupoare că oameni citiţi, inteligenţi, cu pretenţii de cultură văd în ele un inconvenient minor, de care se pot dispensa oricând, pur şi simplu, din comoditate. Parcă ar fi niște puștani neglijaţi de părinţi în faţa calculatorului, vrând, din teribilism, să demonstreze colegilor de ce sunt ei în stare. De necrezut! Acești intelectuali văd în scrierea cu diacritice o bagatelă, dar sunt mândri de ţara lor și că sunt români, afirmând că ei iubesc și respectă limba moştenită. Citeşte mai mult

Despre economie şi risipă

economie
 
Cititori, bună. Azi gândit abordat stil STOP. După risipa de sărbători, se cere economie. Unde văzut voi asta? La scris  ş i vorbit, nu altundeva. Că românul place belşug, masă copioasă, sănătate praf. Gramatica varză, sarmale. Idee venit din partea lu nea Caragiale, citit Telegrame, văzut film succes. V-arăt. Eu râs foarte, voi faceţ la fel. De nu, daţ cu plânsu că mere şi-aşa.

Directoru prefecturi locale Raul Grigoraşcu insultat grav dumnezeu mami şi palme cafine central. Ameninţat moarte. Viaţa onorul nesigure. Rugăm achetaţ urgent faptu. 
 
Faceţ înceta atacuri contra fratemeu Costăchel bandă infamă talhari ziua mează mare sub conducerea personală directorului  Raul Grigoraşcu. Reclamat tronului. Citeşte mai mult

Urări de sărbători

URARI DE CRACIUN
Românii sunt invadaţi de sărbători, motiv pentru fiecare să se bucure cum ştie sau cum poate. Oraşul este deja împodobit, moşii circulă, steluţele sunt lipite pe geam, colindele (sau nu) se aud de peste tot, semn că stereotipia a cuprins România, pardon, am vrut să spun că magia sărbătorilor de iarnă pluteşte peste tot. Unii sunt pătrunşi de spiritul acestor sărbători, alţii nu, din varii motive, însă cred că indiferent de situaţie toţi vor face urări, vor felicita, vor transmite gânduri mai mult sau mai puţin originale. De fapt, mai mult ca sigur, deloc originale. Oamenii preferă formulele fixe, convenţionale, gata concepute de către alţii, refuză să-şi mai bată capul cu altele, nu vor să inoveze. Totul este depersonalizat şi acceptat cu dragă inimă. Nu mai vorbim de gestul de a expedia o felicitare scrisă de mână, cu propriile gânduri-rânduri. E „nefuncţional” aşa ceva.  Citeşte mai mult

Brian Dettmer şi cărţile sale sculptate

N-am ştiut de existenţa artistului american Brian Dettmer şi de lucrările sale complicate şi inovatoare. Am dat peste ele din întâmplare şi-am rămas extrem de uimită de viziunea originală a artistului, de arhitectura de construcţie, de precizia chirurgicală, de estetica de prezentare a operelor sale de artă. Brian Dettmer ne propune o altfel de călătorie în universul cărţii. Manipulând cu pensete, cuţite, bisturie şi alte unelte fine cărţi vechi ilustrate, reviste medicale, enciclopedii, dicţionare, manuale militare, artistul reuşeşte să creeze forme sculpturale complet originale. Cărţile suferă un proces de sculptare prin modificarea lor fizică, dezvăluind noi conexiuni, informaţii vizuale, expune noi relaţii între elementele interne, propune noi contexte conceptuale. Este un proces laborios, căci artistul citeşte cu cuţitul său. Remarcabilă această modalitate de a citi cărţile, presupune o imaginaţie bogată, un set de reguli şi linii directoare, care conduc într-o anumită direcţie stabilită de artist. Juxtapunerile fascinante, contrastele, conexiunile neaşteptate au făcut din piesele sale opere de artă îndrăzneţe, Citeşte mai mult

Îmi cer scuze pentru întârziere

imi cer scuze
Sunt punctuală. Nu am întârziat niciodată, iar dacă cineva m-a făcut să aştept zece minute, i-am acceptat scuzele. Vorba aceea: să nu sărim calul, să nu-i facem pe ceilalţi să ne-aştepte o oră, nu? Soluţii pentru evitarea acestei neplăceri există. Una dintre ele ar fi: autostrăzi suspendate. Şi-ar mai fi, dar nu fac obiectul sporovăielilor mele de astăzi.
Sunt punctuală. Adevărul gol-goluţ este că am mai întârziat câteodată (colea, câteva minute). Cum?! Voi, niciodată? Bravo, domnilor! Dar să ştiţi că mi-am cerut scuze pentru întârziere. Nu prea contează, ziceţi, întârzierea tot întârziere rămâne. Fie! Citeşte mai mult

Un imn preasfintei gramatice

imn
Te salut pe tine, – articol cauzal și omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecțiuni concrete și-optative principale,
Rădăcini prin apoziții singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Și tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret și simplu, tu, circumstanțial de loc,
Locativ pasiv, conjuncții, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine, Citeşte mai mult

Câteva imperative greşite

imperativ
Atunci când cineva ordonă, obligă, emite o decizie sau când roagă, felicită, dă un sfat se foloseşte de modul imperativ, acel mod care exprimă realizarea unei acţiuni prezentată ca poruncită sau interzisă. De obicei, verbul din propoziţia imperativă poate să aibă formă afirmativă sau negativă şi se află la persoana a II-a singular şi plural, întrucât porunca, dispoziţia, rugămintea se adresează interlocutorului: Moşnege, -mi şi mie nişte galbeni! Oare (baba lui Creangă) îl roagă pe moşneag sau îi dă dispoziţie? De fapt, voi ştiţi povestea. Eu vreau numai să subliniez faptul că intonaţia folosită, care poate varia în funcţie de scopul urmărit, poate exprima o rugăminte sau o dispoziţie, un îndemn sau o ameninţare. Citeşte mai mult