Pustnic
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: articolul este incomplet acoperind, oarecum, doar latura creștină a subiectului Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor. |
Pustnicul ,sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit este, în creștinism, este călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră. O persoană care se retrage într-un loc izolat de societate și de tentațiile acesteia și care prin post și rugăciuni încearcă să să aibă o mai strânsă legătură cu Dumnezeu. În sens larg acești termeni se pot referi la persoane care își duc viața singure, parțial rupte de comunitatea în care trăiesc și care au firi interiorizate.
Valorile care caracterizează viața sihaștrilor sunt:
- ascetismul
- postul și penitența
- izolarea de colectivitățile umane
- tăcerea
- rugăciunea
- munca
- privarea de desfătările lumești
În creștinism se consideră că sihăstria a luat naștere la sfârșitul secolului III și începuturile secolului IV când după pacea constantină atunci când Preoţii Deşertului au părăsit orașele Imperiului Roman și zonele locuite pentru a se refugia în pustiile Siriei și Egiptului cu precădere în Egiptul de Sus.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- http://www.pastoral-vocacional.org/corazon/ermitanos.html
- http://books.google.com.ar/books?id=e2jnvQbghoIC&pg=PA61&dq=eremitismo&lr=&hl=es&cd=21#v=onepage&q=eremitismo&f=false
- http://www.vatican.va/archive/ESL0020/__P1X.HTM
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Pustnici fara sutana, 12 ianuarie 2011, Revista Magazin
- Sihastrii de pe munti, 13 noiembrie 2006, Octavian Herta, Jurnalul Național