Limba engleză

engleză English
Pronunție	/ˈɪŋɡlɪʃ/
Vorbită în	(vezi mai jos)
Număr de vorbitori	375 de milioane — 1,8 miliarde (locul 2-4)
Limbă-mamă	protogermanică
Sistem de scriere	alfabetul latin (variantă engleză)
Tipologie lingvistică	limbă flexionară SVO
Clasificare
Limbi indo-europene germanice germanice occidentale anglo-frizone anglice engleză
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	53 țări 10 organizații
ISO 639-1	en
ISO 639-2	eng
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	eng
SIL	ENG
Extras
Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1 All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.
Răspândire în lume
Răspândirea limbii engleze în lume
Puteți vizita Wikipedia în engleză.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba engleză (engleză: English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caribian, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”). Este o limbă folosită intensiv ca limbă secundară sau ca limbă oficială de-a lungul lumii, în special în țări din Commonwealth precum India, Sri Lanka, Pakistan sau Africa de Sud, precum și în multe organizații internaționale.

Engleza modernă este denumită adeseori „lingua franca” globală. Engleza este limba dominantă pe plan internațional în domeniile comunicației, științei, afacerilor, aviației, divertismentului, radioului și diplomației. Influența Imperiului Britanic este motivul principal pentru răspândirea inițială a limbii mult dincolo de limitele Arhipelagului Britanic. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, influența economică și culturală crescândă a Statelor Unite a accelerat profund răspândirea acestei limbi. Într-o zi obișnuită de școală, aproximativ un miliard de oameni învață, într-o formă sau alta, limba engleză.

Cunoașterea limbii engleze este necesară pentru angajarea în anumite domenii, profesii sau ocupații. Rezultatul acestei necesități este că peste un miliard de oameni din întreaga lume vorbesc engleza măcar la un nivel de bază. Engleza este de asemenea una din cele șase limbi oficiale ale Națiunilor Unite.

Istorie

Engleza este o limbă anglo-friziană. Popoare vorbitoare de limbi germanice din nord-vestul Germaniei (angli și saxoni), și din Iutlanda (iuții) au invadat ceea ce astăzi este partea de est a Angliei, în jurul secolului V d.Hr.. Încă se dezbate dacă vechea engleză s-a răspândit prin dispersarea vechii populații, sau dacă celții nativi au adoptat gradual limba și cultura clasei dominante, nefiind exclusă nici o combinație a acestor două procese.

Indiferent de origini, aceste dialecte germanice s-au unit până la un punct (încă mai rămăseseră variațiuni geografice) și au format ceea ce astăzi se numește vechea engleză. Vechea engleză se aseamănă cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei și Olandei de astăzi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta și-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând convențiile saxonei de vest, în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor, și bazându-se mai mult pe prepoziții și ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era până la un punct redactată cu variațiunile dialectale orale aproape intacte, după ce vechea engleză și-a pierdut statutul de limbă literară a nobilimii. Se afirmă că dezvoltarea timpurie a limbii a fost influențată de substratul celt. Mai târziu, a fost influențată de limba nord-germanică înrudită nordica veche, vorbită de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est, ajungând până la Londra, în regiunea cunoscută ca „Danelaw”.

Cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, a influențat profund evoluția limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de Franceza Veche, ca limba oficială la Curte, în drept și administrație. Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale și administrative, dar și în cuvinte din vocabularul de bază, precum „mutton” (carne de miel) sau „beef” (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă, lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre. Influența normandă a dat naștere la ceea ce azi se cheamă Engleza de Mijloc.

De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformată de „marea rocadă a vocalelor”, de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administrație și în viața academică, și de efectul uniformizator al imprimării. Engleza modernă timpurie datează din perioada elizabetană.

Clasificare și limbi relaționate

Limba engleză aparține sub-ramurii vestice a ramurii germanice aparținând familiei de limbi indo-europene.

Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur. Aparte de limbi „creole”, cu împrumuturi din engleză, precum Tok Pisin, Scots (vorbită în special în Scoția și părți din Irlanda de Nord) nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi engleză : atât scots cât și engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută și ca „anglo-saxonă”. Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul Olandei și nord-vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt : germana, saxona joasă, neerlandeza și afrikaans. Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puțin apropiate de engleză decât cele vest germanice.

Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză (deși pronunția poate fi diferită), deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă și franceză, datorită cuceririi normande și apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii. Drept urmare, o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză, cu diferențe minore de ortografie (terminații, folosirea ortografiei din franceza veche, etc.), precum și diferențe ocazionale de semantică - așa-numitele faux amis, sau prieteni falși.

Răspândire

Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă. Engleza este astăzi, probabil, a treia limbă ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină și spaniolă. Cu toate acestea, combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi, este probabil cea mai vorbită limbă din lume, deși pe locul doi dacă luăm în considerație combinația limbilor chineze, depinzând dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare. Estimările care includ engleza ca limbă străină variază de la 470 de milioane la peste un miliard, depinzând de standardele folosite pentru a stabili nivelul și gradul de alfabetizare atins în limba respectivă. Conform unor surse, numărul celor care vorbesc engleza ca limbă străină este de 3 ori mai mare decât cel al vorbitorilor nativi.

Țările cu cele mai mari populații de vorbitori nativi de engleză sunt, în ordine descendentă : Statele Unite (215 milioane), Regatul Unit (58 milioane), Canada (17.7 milioane), Australia (15 milioane), Republica Irlanda (3,8 milioane), Africa de Sud (3,7 milioane) și Noua Zeelandă (3-3,7 milioane). Țări precum Jamaica și Nigeria au de asemenea milioane de vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune aproape standard a englezei. Dintre acele țări unde engleza este vorbită ca limbă secundară, India are cei mai mulți vorbitori, iar profesorul de lingvistică David Crystal susține că, dacă se adună vorbitorii nativi și cei non-nativi, India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau înțeleg engleza. După India se află Republica Populară Chineză.

Distribuţia englezei ca limbă maternă pe ţări (Crystal 1997)

	Țară	Vorbitori nativi
1	SUA	214 809 000
2	Regatul Unit	58 200 000
3	Canada	17 694 830
4	Australia	15 013 965
5	Irlanda	cca. 4 200 000+
6	Africa de Sud	3 673 203
7	Noua Zeelandă	cca. 3 500 000+
8	Singapore	665 087

Engleza este limbă primară în Anguilla, Antigua și Barbuda, Australia (engleza australiană), Bahamas, Barbados, Bermuda, Belize, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Canada (engleza canadiană), Insulele Cayman, Dominica, Insulele Falkland, Gibraltar, Grenada, Guernsey (engleza din Guernsey), Guyana, Irlanda (hiberno-engleza), Insula Man (engleza manx), Jamaica (engleza jamaicană), Jersey, Montserrat, Nauru, Noua Zeelandă (engleza neozeelandeză), Insulele Pitcairn, Sfânta Elena, Saint Lucia, Saint Kitts and Nevis, Sfântul Vincent și Grenadine, Singapore, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud, Trinidad și Tobago, Insulele Turks și Caicos, Regatul Unit, Insulele Virgine Americane, și Statele Unite (diverse variante ale englezei americane)si Romania cu mai mult de 500 000 de vorbitori.

În multe alte țări, în care engleza nu este limba cea mai vorbită, este totuși limbă oficială; acele țări includ : Botswana, Camerun, Fiji, Statele Federate ale Microneziei, Ghana, Gambia, India, Kiribati, Lesotho, Liberia, Kenya, Madagascar, Malta, Insulele Marshall, Namibia, Nigeria, Pakistan, Papua Noua Guinee, Filipine, Puerto Rico, Rwanda, Insulele Solomon, Samoa, Sierra Leone, Singapore, Sri Lanka, Swaziland, Tanzania, Uganda, Zambia, and Zimbabwe. Este de asemenea una dintre cele 11 limbi cu statut oficial în Africa de Sud ("engleza sudafricană"). Engleza este de asemenea o limbă importantă în mai multe foste colonii sau actuale teritorii dependente de Regatul Unit sau Statele Unite, precum Hong Kong sau Mauritius.

Engleza nu este limbă oficială nici în Statele Unite, nici în Regatul Unit. Deși guvernul federal american nu are limbi oficiale, engleza are statut oficial în guvernele a 31 din cele 50 de state constituente.

Engleza ca limbă globală

Deoarece engleza este atât de răspândită, a fost numită deseori „limbă globală”, sau „lingua franca” a epocii moderne. Cu toate că engleza nu este limbă oficială în multe țări, este în prezent limba cea mai studiată ca limbă secundară din lume. Unii lingviști consideră că nu mai este semnul cultural exclusiv al „vorbitorilor nativi de engleză”, ci mai degrabă o limbă care absoarbe aspecte ale unor culturi din întreaga lume, pe măsură ce influența ei se extinde. Este, prin tratat internațional, limba oficială pentru comunicațiile aeriene și maritime, precum și una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, ale Națiunilor Unite, și a majorității organizațiilor atletice internaționale, incluzând aici Comitetul Olimpic Internațional.

Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană (de către 89% dintre elevi), urmată fiind de franceză (32%), germană (18%) și spaniolă (8%). În Uniunea Europeană, o mare parte din populație pretinde că poate conversa la un anumit nivel în engleză. Dintre țările non-anglofone, un procentaj important din populație a afirmat că poate conversa în engleză, în următoarele țări : Olanda (87%), Suedia (85%), Danemarca (83%), Luxemburg (66%), Finlanda (60%), Slovenia (56%), Austria (53%), Belgia (52%), și Germania (51%). Norvegia și Islanda prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenți ai englezei.

Cărți, reviste și ziare scrise în engleză se pot găsi în multe țări de pe Glob. Engleza este de asemenea cea mai folosită limbă în științe. În 1997, Indexul de Citare a Științelor a informat că 95% din articolele sale erau scrise în engleză, cu toate că numai jumătate aparțineau unor autori din țări anglofone.

Dialecte și varietăți regionale

Expansiunea Imperiului Britanic și - de la al Doilea Război Mondial - dominația Statelor Unite au avut drept rezultat răspândirea englezei pe Glob. Datorită acestei răspândiri globale, s-au dezvoltat diverse dialecte ale englezei, precum și limbi creole bazate pe engleză.

Varietățile majore ale englezei includ, în cele mai multe cazuri, mai multe subvarietăți, precum argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei canadiene; și engleza vernaculară afro-americană, precum și engleza sud-americană, în cadrul englezei americane. Engleza este o limbă pluricentrică, lipsită de o autoritate lingvistică centrală, cum de exemplu pentru Franța este Académie française; și, cu toate că nici o varietate nu este considerată cea standard, există unele accente care au mai mult prestigiu, cum ar fi RP - Received Pronunciation - în engleza britanică.

Scots s-a dezvoltat - în mare parte independent - pornind de la aceleași origini, dar în urma Actelor de Uniune din 1707 a început un proces de atrițiune, în care generațiile succesive au început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză, cauzând o dialectalizare. Dacă este o limbă separată sau un dialect al englezei („engleza scoțiană”) se dezbate în prezent. Pronunția, gramatica și lexicul formelor tradiționale sunt distincte, uneori fundamental, de alte varietăți ale englezei.

Datorită uzului răspândit al englezei ca limbă secundară, vorbitorii de engleză au multe accente diferite, care de multe ori indică dialectul sau limba nativă a vorbitorului. Pentru caracteristicile specifice ale accentelor regionale, vezi Accentele regionale ale vorbitorilor de engleză, iar pentru caracteristicile distinctive ale dialectelor regionale, vezi Listă de dialecte ale limbii engleze.

Așa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale, împrumuturi din engleză există acum în multe dintre limbile lumii, indicând influența tehnologică și culturală a vorbitorilor ei. Mai multe limbi creole s-au format având engleza ca bază, precum jamaicana creolă, pidginul nigerian, sau Tok Pisin. Există cuvinte în engleză pentru a descrie diversele forme pe care le adoptă limbile non-engleze care conțin cuvinte englezești într-o proporție semnificativă. Franglais, de exemplu, este folosit pentru a descrie limba franceză vorbită cu multe cuvinte englezești; se găsește în Insulele Canalului. Altă variantă, vorbită în regiunile bilingve ale Québecului, este numită FrEnglish.

Fonologie

Articol principal: Fonologia englezei.

Vocale

AFI	Descriere	cuvânt
monoftongi
i/iː	Vocală închisă anterioară nerotunjită	bead
ɪ	Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită	bid
ɛ	Vocală semideschisă anterioară nerotunjită	bed
æ	Vocală cvasideschisă anterioară nerotunjită	bad
ɒ	Vocală deschisă posterioară rotunjită	box
ɔ	Vocală semideschisă posterioară rotunjită	pawed
ɑ/ɑː	Vocală deschisă posterioară nerotunjită	bra
ʊ	Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită	good
u/uː	Vocală închisă posterioară rotunjită	booed
ʌ/ɐ	Vocală deschisă posterioară nerotunjită, Vocală cvasideschisă centrală	bud
ɝ/ɜː	Vocală semideschisă centrală nerotunjită	bird
ə	Vocală mijlocie centrală	Rosa's
ɨ	Vocală închisă centrală nerotunjită	roses
diftongi
e(ɪ)/eɪ	Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită Vocală închisă anterioară nerotunjită	bayed
o(ʊ)/əʊ	Vocală semiînchisă posterioară rotunjită Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită	bode
aɪ	Vocală deschisă anterioară nerotunjită Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită	cry
aʊ	Vocală deschisă anterioară nerotunjită Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită	bough
ɔɪ	Vocală semideschisă posterioară rotunjită Vocală închisă anterioară nerotunjită	boy
ʊɝ/ʊə	Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită Vocală mijlocie centrală	boor
ɛɝ/ɛə	Vocală semideschisă anterioară nerotunjită Vocală mijlocie centrală	fair

Consoane

Acesta este Sistemul Englezesc de Consoane, folosind simboluri ale Alfabetului Fonetic Internațional. (AFI)

	bilabială	labio- dentală	dentală	alveolară	postalveolară	palatală	velară	glotală
explosivă	p  b			t  d			k  ɡ
nazală	m			n			ŋ
flap				ɾ
fricativă		f  v	θ  ð	s  z	ʃ  ʒ	ç	x	h
africată					tʃ  dʒ
sonantă				ɹ		j
aproximantă laterală				l

	labio-velară
sonantă	ʍ  w

Numărul și originea cuvintelor

Dicționarul Oxford English Dictionary, 2nd edition, 1933 cuprinde 600.000 de definiții, în timp ce Webster's Third New International Dictionary, Unabridged cuprinde 475.000 de cuvinte. În decembrie 2010 un studiu în care au colaborat Google și Harvard a arătat că limba conține 1.022.000 de cuvinte și crește la un ritm de 8.500 de cuvinte pe an. Cele mai folosite cuvinte sunt în majoritate de origine germanică. Un studiu computerizat de 80.000 de cuvinte luate din vechiul Shorter Oxford Dictionary (3rd ed.) publicat în Ordered Profusion de Thomas Finkenstaedt și Dieter Wolff (1973) arată originea cuvintelor ca fiind următoarea:

• Langue d'oïl, incluzând franceza și normanda veche: 28.3%
• Latina, incluzând latina modernă științifică și tehnică: 28.24%
• limbile Germanice languages (incluzând cuvinte moștenite direct din engleza veche, dar neincluzând cuvinte gemanice provenind din elemente germanice ale francezei, latinei sau altei limbi latine: 25%
• Greacă: 5.32%
• fără etimologie precisă: 4.03%
• Derivate din nume propii: 3.28%
• toate celelalte limbi: mai puțin de 1%

Cuvintele de origine olandeză sunt în principal cele despre nave, cele provenind din limba nordică veche sunt în principal moștenite din anii 800-1000 d. Hr., când vikingii cuceriseră estul și nordul Angliei, în timp ce majoritatea celor de origine franceză sunt din perioada cuceririi normande (multe altele însă de asemenea au fost adoptate în secolele XVII-XIX, când franceza era limba occidentală a politicii internaționale și a comerțului).

Ortografie

În comparație cu alte limbi în care reprezentarea în scris a unui sunet este regulat, în limba engleză un anumit sunet poate fi scris în mai multe variante. Această neregularitate se datorează atât istoriei complexe a limbii engleze, dar și faptului că de-a lungul timpului nu a fost implementată nicio reformă de ortografie sistematică.

Pe lângă aceste aspecte, sunt anumite diferențe în ortografia cuvintelor depinzând de regiuni și țări, și anume (în termeni generali) între ortografia în cadrul englezei americane și englezei britanice. În Statele Unite ale Americii, Canada și în alte țări care au fost puternic influențate de SUA se vorbește (și se scrie)engleza americană; în timp ce în Marea Britanie și restul de peste 50 de țări care fac parte din așa numita “British Commonwealth” (precum Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, și așa mai departe) se vorbește și scrie engleza britanică. Diferențele există fiindcă engleza britanică a menținut modul de scriere a cuvintelor preluate din alte limbi (precum limba franceză), în timp ce engleza americană a adaptat ortografia pentru a reflecta pronunția acestora. Deși populației din România îi este foarte cunoscut accentul american, datorită filmelor Hollywoodiene, de obicei în cadrul cursurilor de limba engleză (atât în cadrul învățământului de stat cât și particular) se predă engleza britanică și implicit ortografia aferentă. Diferențele se pot observa în 5 cazuri:

1. Terminația „-our” (engleza britanică) se transformă în „–or” (engleza americană): colour – color (culoare)
2. Terminația „-ise” sau „–isation” (engleza britanică) se transforma in „–ize” respectiv „–ization” (engleza americană): organisation – organization (organizație)
3. Terminația „–re” (engleza britanică) este transformata in „–er” (engleza americană): centre-center (centru, miez)
4. În cazul unelor cuvinte care au terminația „–ed” ori „–ing”, litera L se dublează în engleza britanică, in timp ce în cea americană nu: travelling-traveling si travelled – traveled (a călători)
5. În cazul unelor cuvinte care conțin diftongul „–ae” în engleza britanică, acestea rămân numai cu „–e” în cea americană: archaeology – archeology (arheologie

Vezi și

• Listă de limbi

Wikimanuale are un manual despre

engleză

Legături externe

• Dan Mateescu: "English Phonetics and Phonological Theory"
• Dictionar englez - roman online cu forum de specialitate
• Dosarele istoriei: Latinismul britanic, 21 septembrie 2010, Julian Chitta, Ziare.com