Gheorghe Hagi
Gheorghe Hagi | ||
Poză făcută de Dan Avraham |
||
Informații personale | ||
---|---|---|
Nume complet | Gheorghe Hagi | |
Data nașterii | 5 februarie 1965 | |
Locul nașterii | Săcele, Constanța, România | |
Înălțime | 1,74 m | |
Post în teren | Mijlocaș stânga / Mijlocaș ofensiv | |
Tineret | ||
1978–1980 1980–1981 1981–1982 |
Farul Constanța Luceafărul București Farul Constanța |
|
Echipe1 | ||
Ani | Cluburi | Ap (Gol)* |
1982-1983 1983-1986 1987-1990 1990-1992 1992-1994 1994-1996 1996-2001 |
Farul Constanța Sportul Studențesc Steaua București Real Madrid Brescia Calcio FC Barcelona Galatasaray Total |
107 (65) 97 (80) 63 (20) 61 (28) 35 (9) 132 (59) 513 (271) |
20 (10)
Echipa națională | ||
1983-2000 | România | 125 | (35)
Echipe antrenate | ||
2001 2003 2004-2005 2006 2007 2010-2011 2013- |
România Bursaspor Galatasaray FC Timișoara Steaua București Galatasaray Viitorul |
|
1 Apariții și goluri pentru echipa de club |
Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) este un om de afaceri, antrenor și fost fotbalist român, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Adrian Mutu.
Cuprins
Munca[modificare | modificare sursă]
Jucător începător[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei)[1]. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate[1].
Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.
Hagi a fost și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.
Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist - în timpul regimului socialist) poate fi împărțită în mai multe perioade:
- 1982-2014: debutul: Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa națională.1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
- 1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă (la Steaua București) o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
- 1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
- 1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită sensibilitate psihică, rezultată probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti[necesită citare] prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.
În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.
La Națională[modificare | modificare sursă]
Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).
În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul "de drept" al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 - USA și 1998 - Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 - Anglia și 2000 - Belgia și Olanda).
De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular). Pe 24 aprilie 2001 Gheorghe Hagi se retrage din echipa națională de fotbal a României. La ultimul meci al lui Hagi pentru România au participat 80.000 de fani din toată țara.
Goluri pentru România | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|
# | Data | Stadion | Oponent | Scor | Rezultat | Competiție |
1 | 12 septembrie 1984 | Windsor Park, Belfast, Irlanda de Nord | Irlanda de Nord | 1–1 | 2–3 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1986 |
2 | 30 ianuarie 1985 | Estádio José Alvalade, Lisbon, Portugal | Portugalia | 3–2 | 3–2 | amical |
3 | 3 aprilie 1985 | Stadionul Central, Craiova, România | Turcia | 1–0 | 3–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1986 |
4 | 6 iunie 1985 | Stadionul Olimpic, Helsinki, Finlanda | Finlanda | 1–0 | 1–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1986 |
5 | 28 august 1985 | Stadionul 1 Mai, Timișoara, România | Finlanda | 1–0 | 2–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1986 |
6 | 23 aprilie 1986 | Stadionul 1 Mai, Timișoara, România | Uniunea Sovietică | 1–0 | 2–1 | amical |
7 | 20 august 1986 | Ullevaal Stadion, Oslo, Norvegia | Norvegia | 2–0 | 2–2 | amical |
8 | 10 septembrie 1986 | Stadionul Ghencea, București, România | Austria | 4–0 | 4–1 | Calificările pentru UEFA Euro 1988 |
9 | 11 martie 1987 | Stadionul Karaiskakis, Piraeus, Grecia | Grecia | 1–1 | 1–1 | amical |
10 | 25 martie 1987 | Stadionul Ghencea, București, România | Albania | 3–1 | 5–1 | Calificările pentru UEFA Euro 1988 |
11 | 20 septembrie 1988 | Stadionul 1 Mai, Constanța, România | Albania | 2–0 | 3–0 | amical |
12 | 2 noiembrie 1988 | Stadionul Ghencea, București, România | Grecia | 2–0 | 3–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1990 |
13 | 3 august 1990 | Stadion Allmend, Lucerne, Elveția | Elveția | 1–0 | 1–2 | amical |
14 | 25 aprilie 1990 | Stadionul Kiryat Eliezer, Haifa, Israel | Israel | 2–0 | 4–1 | amical |
15 | 27 martie 1991 | Stadio Olimpico, Serravalle, San Marino | San Marino | 1–0 | 3–1 | Calificările pentru UEFA Euro 1992 |
16 | 16 octombrie 1991 | Stadionul Ghencea, București, România | Scoția | 1–0 | 1–0 | Calificările pentru UEFA Euro 1992 |
17 | 6 mai 1992 | Stadionul Ghencea, București, România | Insulele Feroe | 2–0 | 7–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1994 |
18 | 20 mai 1992 | Stadionul Ghencea, București, România | Țara Galilor | 1–0 | 5–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1994 |
19 | 20 mai 1992 | Stadionul Ghencea, București, România | Țara Galilor | 5–0 | 5–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1994 |
20 | 29 noiembrie 1992 | Stadionul Neo GSZ, Larnaca, Cipru | Cipru | 3–1 | 4–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1994 |
21 | 17 noiembrie 1993 | Cardiff Arms Park, Cardiff, Țara Galilor | Țara Galilor | 1–0 | 2–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1994 |
22 | 14 iunie 1994 | Trabuco Hills Stadium, Mission Viejo, Statele Unite | Suedia | 1–1 | 1–1 | amical |
23 | 19 iunie 1994 | Rose Bowl, Pasadena, Statele Unite | Columbia | 2–0 | 3–1 | Campionatul Mondial 1994 Grupa A |
24 | 22 iunie 1994 | Pontiac Silverdome, Pontiac, Statele Unite | Elveția | 1–1 | 1–4 | Campionatul Mondial 1994 Grupa A |
25 | 19 iunie 1994 | Rose Bowl, Pasadena, Statele Unite | Argentina | 3–1 | 3–2 | Optimile Campionatul Mondial 1994 |
26 | 12 noiembrie 1994 | Stadionul Ghencea, București, România | Slovacia | 2–0 | 3–2 | Calificările UEFA Euro 1996 |
27 | 15 octombrie 1995 | Všešportový areál, Košice, Slovacia | Slovacia | 1–0 | 2–0 | Calificările UEFA Euro 1996 |
28 | 9 octombrie 1996 | Laugardalsvöllur, Reykjavík, Islanda | Islanda | 2–0 | 4–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1998 |
29 | 29 martie 1997 | Stadionul Ghencea, București, România | Liechtenstein | 4–0 | 8–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1998 |
30 | 10 septembrie 1997 | Stadionul Ghencea, București, România | Islanda | 1–0 | 4–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1998 |
31 | 10 septembrie 1997 | Stadionul Ghencea, București, România | Islanda | 4–0 | 4–0 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1998 |
32 | 11 octombrie 1997 | Lansdowne Road, Dublin, Irlanda | Republica Irlanda | 1–0 | 1–1 | Calificările pentru Campionatul Mondial 1998 |
33 | 3 iunie 1998 | Stadionul Ghencea, București, România | Paraguay | 3–2 | 3–2 | amical |
34 | 4 septembrie 1999 | Tehelné pole, Bratislava, Slovacia | Slovacia | 2–1 | 5–1 | Calificările pentru UEFA Euro 2000 |
35 | 8 septembrie 1999 | Stadionul Ghencea, București, România | Portugalia | 1–0 | 1–1 | Calificările pentru UEFA Euro 2000 |
Antrenor[modificare | modificare sursă]
Prima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. În toamna lui 2003 a fost antrenor pentru scurt timp la Bursaspor, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray timp de un an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara în returul campionatului diviziei A 2005-2006 dându-și din nou demisia. După retragerea din cariera de fotbalist, principalul stadion din Constanța a preluat numele lui Hagi, dar după ce acesta a decis să preia pe Poli, numele arenei a redevenit Farul.[2]
În perioada iunie - 20 septembrie 2007, Hagi a fost antrenor principal la FC Steaua București. În scurtul mandat, a reușit să califice echipa în grupele Ligii Campionilor prin depășirea a două tururi preliminare, dar în campionat rezultatele au întârziat să apară. După un meci pierdut cu Sparta Praga în Liga Campionilor, Hagi a demisionat de la Steaua.
În octombrie 2010, Hagi a revenit la conducerea echipei turce Galatasaray, cu care a semnat un contract pentru un sezon și jumătate.În prezent el este antrenorul echipei Viitorul Constanța echipa pe care o și patronează.El își dorește să mai antreneze și echipa Steaua București dar și echipa Galatasaray Istanbul măcar o dată.[3]
În 2013, după o serie de rezultate dezamăgitoare ale echipei patronate de el la începutul campionatului în sezonul 2013-2014, cu doar două puncte acumulate în 6 etape ale Ligii I, Hagi s-a hotărât să conducă antrenamentele Viitorului Constanța.[4][5]
Palmares[modificare | modificare sursă]
Ca jucător[modificare | modificare sursă]
- Sportul Studențesc
- Liga I: vicecampion al României în 1985–86
- Steaua București
- Liga I: 1986–87, 1987–88, 1988–89
- Cupa României: 1986–87, 1988–89
- Supercupa Europei: 1986 (Steaua a învins ca urmare a golului marcat de Hagi: 1-0 cu Dinamo Kiev)
- Cupa Campionilor Europeni: vicecampion al Europei în 1988–89 (finala Cupei Campionilor pierdută de Steaua cu 0-4 împotriva lui AC Milan)
- Real Madrid
- Supercopa de España: 1990
- La Liga: vicecampion în 1991–92
- Copa del Rey: finalist 1991–92
- Brescia
- Cupa Anglo-Italiană: 1993–94
- FC Barcelona
- Supercopa de España: 1994
- Copa del Rey: finalist 1995–96
- Galatasaray
- Superliga: 1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–00
- Cupa Turciei: 1998–99, 1999–00
- Supercupa Turciei: 1996, 1997
- Cupa UEFA: 1999–00
- Supercupa Europei: 2000
- Individual
- Liga I: Golgheter 1985, 1986
- Cupa Campionilor Europeni: Golgheter 1988
- Fotbalistul român al anului: 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000
- Echipa Campionatului Mondial de Fotbal: 1994
- FIFA 100
Ca antrenor[modificare | modificare sursă]
- Galatasaray
- Cupa Turciei: (2005)
Goluri și meciuri celebre[modificare | modificare sursă]
- 31 mai 1985: Dinamo - Sportul Studențesc 0-5 (campionat). Hagi a înscris 4 goluri. Meciul a tranșat disputa pentru locul 2 dintre cele 2 echipe.
- 3 oct. 1985: Sportul Studențesc - Neuchatel Xamax 4-4 (Cupa UEFA). Hagi a înscris 2 goluri deși adversarul său direct s-a numit Uli Stielike
- 11 oct. 1985: Anglia - România 1-1 (preliminarii CM 1986). Hagi nu înscrie, dar prin prestația senzațională (2 bare) contribuie din plin la obținerea unui punct.
- 24 februarie 1987: Steaua București - Dinamo Kiev 1-0 (Supercupa Europei). Hagi înscrie golul victoriei, la debutul său pentru Steaua.
- 7 septembrie 1988: Sparta Praga - Steaua 1-5 (Cupa Campionilor). Hagi înscrie 2 goluri.
- 18 iunie 1990: România - Argentina 1-1 (Campionatul Mondial). „Maradona din Carpați”, față în față cu... Maradona cel adevărat!
- 20 mai 1992: România - Țara Galilor 5-1. Hagi înscrie 2 goluri și dă 2 pase de gol. Meciul a însemnat începutul unui lung șir de performanțe pentru națională.
- 18 iunie 1994: România - Columbia 3-1 (Campionatul Mondial). Hagi înscrie pentru 2-0 printr-un gol considerat drept "golul tuturor timpurilor" în fotbalul românesc. Într-o fază care nu anunța nimic, Dorinel Munteanu îi pasează pe partea stângă lui Hagi. Acesta înaintează câțiva pași pe partea stângă (o poziție favorabilă mai degrabă unei centrări), observă că portarul columbian este ieșit din poartă și trimite din unghi, de la aproximativ 67 de metri, un lob perfect care intră chiar în vinclul din stânga al porții adverse. A fost declarat golul Campionatului Mondial 1994 din Statele Unite.
- 3 iulie 1994: Argentina-România 2-3 (Campionatul Mondial). Hagi dă o pasă de gol și golul victoriei.
Om de fotbal[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Hagi deține hotelul de patru stele Iaki din Mamaia, cu 122 de camere și cu afaceri de 3 milioane euro în 2008.[6][7] De asemenea, este fondatorul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi și al clubului Viitorul Constanța.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Hagi a luat un credit de 4 mil. euro de la BRD. Vezi ce face cu banii, 06 Aug 2010, money.ro, accesat la 7 august 2010
- ^ „Constanta s-a lepadat de Gheorghe Hagi – Gandul”. Gandul.info. 21 noiembrie 2005. http://www.gandul.info/articol_3988/constanta_s_a_lepadat_de_gheorghe_hagi.html. Accesat la 4 mai 2009.
- ^ Cristian Predan, Constantin Radu (21 octombrie 2010). „Hagi s-a înțeles cu Galatasaray”. adevarul.ro. http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_international/Hagi-asteptat-joi-semneze-Galatasaray_0_357564250.html. Accesat la 21 octombrie 2010.
- ^ Hagi e din nou antrenor! Prima experiență după Galata, Relitatea.net, 25 august 2013, accesat la 26 august 2013
- ^ [1]
- ^ Hagi „i-a furat“ lui Copos un manager de hotel pentru Iaki, 13 iul 2010, zf.ro, accesat la 22 august 2010
- ^ Hagi si-a extins hotelul din Mamaia cu 1,2 mil. euro de la UE, 15 sep 2009, zf.ro, accesat la 22 august 2010
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Hagi, Grigore Cartianu, Editura Fundației Pro, 2000 - recenzie
- Hagi, unic intr-un secol, Gheorghe Nicolaescu, Editura Economica, Colectia „Divertis“, Bucuresti, 2000, 288 p.
- Samba lui Romario și perinița lui Hagi – George Mihalache (1994)
- Cu Hagi&Co de la Roma la New York (via Cardiff) – Gheorghe Nicolaescu (1994)
- Hagi, magicianul – George Șeitan (1995)
- Hagi, stăpânul miracolelor – Gheorghe Nicolaescu (1998)
- Cei doi Hagi – Adrian Rachieru (2007)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Site web oficial
- Interviu și imagini filmate pe www.stelisti.ro
- Retragerea lui Gheorghe Hagi
- Profilul oficial din cadrul clubului Steaua
- Totul despre HAGI - inainte de Steaua (I), fcsteaua.ro
- Fotbalul este viața lui, 22 mai 2005, Sorin Anghel, Jurnalul Național
- Mandru ca sunt roman: Gheorghe Hagi, Maradona din Carpati, 2 noiembrie 2012, Marius Doroftei, Ziare.com
- La Revedere, Hagi! - retragerea ca jucător, Formula AS - anul 2001, numărul 461
- Gala Hagi - un triumf al sportului romanesc, Formula AS - anul 2001, numărul 462
Interviuri
- Gheorghe Hagi, antrenor: „Muncim cinci ani și trăim bine zece ani“, 16 iulie 2011, Radu Drăguț, Adevărul
|
|
- Nașteri în 1965
- Nașteri pe 5 februarie
- Fotbaliști români
- Antrenori români de fotbal
- Sportivi aromâni
- Fotbaliști ai FC Sportul Studențesc
- Antrenori ai FC Steaua București
- Antrenori ai echipei naționale de fotbal a României
- Fotbaliști ai FC Steaua București
- Fotbaliști ai Galatasaray SK
- Fotbaliști ai FC Barcelona
- Fotbaliști ai lui Real Madrid
- Golgeteri ai Ligii 1
- Fotbaliști internaționali români
- Români expatriați în Turcia
- Cetățeni de onoare ai Constanței
- FIFA 100
- FIFA Century Club
- Fotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1998