Republică

Pagina „Republica” trimite aici. Pentru un complex industrial vedeți Uzina Republica

Cuvântul republică derivă din termenul latin res publica, însemnând „lucru public”. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) în care suveranitatea aparține poporului, iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, aidoma termenului echivalent politeia, din limba greacă, se referă la organizarea politică a societății în sens larg. Modul în care autorii clasici l-au folosit (spre exemplu, în Republica lui Platon) nu trebuie să fie considerat referință la un tip anume de instituție politică. Republica în antichitate nu reprezenta altceva decât interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oraș.

Aristotel a formulat o distincție clară între trei forme de guvernământ: monarhia, aristocrația și democrația. În principiu, niciuna dintre aceste forme de guvernământ nu este incompatibilă cu republica. Republicile nu sunt în mod obligatoriu și democrații. Spre exemplu, în antichitate, în republica romană, cetățenia era negată sclavilor și femeilor. Alt exemplu este Republica Venețiană, o oligarhie, în care poporul era exclus de la guvernare, dar unde șeful statului era ales printr-un sistem de vot complex și tras la sorți între reprezentanții nobilimii.

Pe de altă parte, democrația nu este în mod necesar și republică. Un exemplu în acest sens este Marea Britanie, care, deși este stat democratic, nu este republică, ci „monarhie constituțională”, cu parlament ales direct de cetățeni. Șeful statului este monarhul ereditar.

De-a lungul secolelor, republica s-a delineat din ce în ce mai mult ca „guvern al poporului”, ca sistem instituțional în care șefii de stat nu mai sunt aleși pe cale ereditară. Monarhia a devenit, practic, un antonim pentru republică.

Etimologie

Semnificația originală, în limba latină, a cuvântului republică era res, rei „treabă” publica „public, -ă”, adică treburile, problemele publice, acele probleme care erau comune tuturor locuitorilor teritoriului republicii. Cei doi termeni au devenit rapid un cuvânt compus nou, de sine stătător, respublica, la singular, respectiv reipublicae, la plural (în latină).

Primele republici în istorie au fost cele ale orașelor-state din Grecia antică și Italia antică. Ele erau republici sclavagiste, întrucât nu toți oamenii ce locuiau în acea republică aveau drepturi egale. Sclavii, conform acceptanței uzuale a acelor timpuri, erau ființe umane ce pierduseră absolut toate drepturile cetățenești.

Monarhia și republica

Teoretic, monarhia reprezintă o altă formă statală, care se deosebește conceptual radical de o republică. În realitate, unele monarhii moderne sunt atât de democratice, încât funcționează într-un mod foarte asemănător ca cel al unei republici democratice „ideale”. Invers, de-a lungul istoriei, unele țări au folosit termenul oficial republică, dar forțele guvernamentale concentrate într-o singură mână forte (a se vedea dictatori, dictatura proletariatului, URSS, republicile populare din Europa de est și Asia în perioada Războiului Rece, republici bananiere) au acționat de facto în stiluri similare monarhiei absolutiste.

Tipuri de republică

De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continuând să existe sau să coexiste - de la republicile sclavagiste ale antichității până la republicile constituționale moderne de tip parlamentar, semiprezidențial sau prezidențial. De cele mai multe ori, când este vorba de democrație autentică, referirea se face la o variantă de republică modernă.

Vezi și

• Democrație
• Forma de guvernământ
• Republica (Platon)
• Republică federală
• Freistaat („stat liber”)
• Volksstaat
• Republică parlamentară
• Republică prezidențială
• Liga Hanseatică
• Republica și protectoratul lui Cromwell
• Republica elvețiană
• Republicile baltice

Legături externe

• Teologia politică a federalismului, 18 octombrie 2010, Cătălin Raiu, Ziarul Lumina