RETEAUA FEROVIARA
O REFORMA DE VIITOR

Reteaua feroviara dispune de un program-tinta cu obiective si strategii clare, bine definite, pentru actuala perioada de modernizare si dezvoltare. Acest program, de larga perspectiva, trebuie sa fie permanent revizuit si sa constituie o baza pentru elaborarea unor planuri de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung, cu obiective cuantificabile.

Competitivitatea cailor ferate este determinata de performantele si rentabilitatea transportului feroviar in viitorul apropiat. Reteaua feroviara a secolului, cum am putea-o denumi, prin noile sale componente - respectiv: restructurarea, standardizarea, separarea traficului, eliminarea constrangerilor, punerea in functiune a noilor tehnologii si exploatarea potentialului de trafic -, furnizeaza, ca urmare a reformei, un surplus de trafic pe calea ferata.
Asa cum bine o stim cu totii, in prezent prioritatea Cailor Ferate Romane este realizarea programului de reforme, care prevede drastice planuri de restructurare pentru castigarea "pariului" cu concurenta, cu scopul de a atrage sprijinul administratiei statului, si asigurarea garantiei profitului pentru intreprinzatorii particulari. Aceste modernizari de procese asigura reasezarea activitatii pe baze noi, concurentiale, prin aceea ca antreprenorii feroviari au oferte financiare convenabile si atractive pentru a determina cat mai multi clienti sa apeleze la calea ferata. Antreprenorul are, totodata, sarcina esentiala de a-si ordona telurile politicii de transport si de mediu in vederea asigurarii unei mobilitati sporite pentru calatori si marfuri printr-un sistem de transport mai prietenos cu ambientul.
Dar reforma cailor ferate nu inseamna numai schimbarea cadrului comercial al activitatii acestui sector. Prin transformarile externe impuse de autoritati, reteaua feroviara primeste o noua structura organizatorica si de management. Reusita acestor programe inseamna sansa de a avea, la nivel european, societati feroviare puternice si stabile din punct de vedere economic. Daca nu se intreprind actiuni de dirijare catre o reala reinnoire, pot aparea datorii suplimentare, neprevazute. Perspectiva acestor societati impune un drum nou catre viitor: pentru ca ele sa urmeze o cale orientata catre piata sunt imperios necesare aceste schimbari structurale, precum si importante volume de investitii.
In prezent, este de luat in considerare faptul ca in Romania se utilizeaza numai circa 70% din capacitatea feroviara totala, pentru un sfert din retea. De cele mai multe ori se efectueaza transporturi mixte, cu trenuri lente de calatori si de marfa, depasirile necesare ajungand sa se obtina prin constrangere, prin utilizarea unor linii suplimentare, astfel incat sa se reduca durata de parcurs pentru transportul feroviar de calatori si de marfa.
Reteaua noastra de cai ferate are in prezent o supracapacitate in intinsul sau domeniu; cu toate acestea, sunt de depasit multe constrangeri si neajunsuri, astfel incat impunerea transportului feroviar pe piata este inevitabil scumpa. Mai bine de trei sferturi din costurile totale ale retelei sunt costuri feroviare, care inseamna 50% pentru intretinere, 30% pentru exploatare-coordonare si 20% pentru managementul exploatarii. Nu este de mirare pentru o retea feroviara care din punctul de vedere al volumului de activitate se afla pe locul al patrulea in Europa si care dispune de o structura complexa, cuprinzand 22.250 km de linii, 24.250 de schimbatoare de cale, 1.100 de treceri de nivel, 1.050 de statii si halte, 18.760 de poduri si podete si 211 tuneluri.
Pentru a invinge greutatile cu care se confrunta si structura de costuri a retelei si pentru a-si valorifica cel mai important avantaj - acela ca se inregistreaza cel mai redus grad de poluare a mediului in raport cu alte mijloace de transport -, calea ferata, aflata in regres, este clar ca trebuie sa-si ridice nivelul competitiv de piata.
Reteaua feroviara de viitor - sau reteaua secolului, cum am denumit-o -, prin deja cunoscutele programe demarate, este dirijata catre o orientare spre performanta, securitate, confort si costuri reduse pentru dezvoltarea retelei in perspectiva. In acest sens, se poate realiza, pentru prima data, o completa evaluare a tuturor investitiilor necesare pentru infrastructura, fiind vizate in mod special investitiile in cale. Obiectivele de viitor urmaresc cresterea volumului transporturilor feroviare corespunzator inlesnirilor oferite de capabilitatea de transport a concurentei si de o ridicata dispunere a instalatiilor, o mai mare siguranta a circulatiei pe termen lung si, bineinteles, costuri mai mici de exploatare a retelei, pentru a compensa impunerile legale si impozitele, precum si lichidarea creditelor vechi.

STRATEGIA UNEI RETELE DE VIITOR

In ceea ce priveste transpunerea in viata a obiectivelor retelei secolului, se incearca, in paralel, conturarea si rezolvarea principalelor probleme existente. In prezent, obiectivul strategic fundamental al Cailor Ferate Romane este, asa cum am mai scris si in alte articole din revista noastra, integrarea retelei CFR in cadrul retelei feroviare din Uniunea Europeana prin focalizarea pe armonizarea tehnica si asigurarea interoperabilitatii. Context in care se impune, bineinteles, promovarea intereselor nationale prin dezvoltarea coridoarelor de transport feroviar in concordanta cu necesitatile Romaniei. Intrucat dezvoltarea necesara nu poate fi sustinuta financiar numai din resurse interne, se impune si aplicarea unei politici de atragere de finantari externe.
Obiectivul strategic general al sistemului feroviar de transport il constituie sustinerea restructurarii si a modificarii retelei CFR pentru asigurarea unei mobilitati crescute. Categoric, aceasta se refera atat la transportul de calatori, cat si la cel de marfa, urmarindu-se realizarea unor conditii de deplasare in siguranta si confort pentru traficul intern si international, crearea unei legaturi feroviare a tuturor localitatilor din tara si chiar a celor din zonele izolate.
De asemenea, la acest capitol se poate vorbi si despre obiective strategice prioritare, care prevad: oprirea deteriorarii tehnice si operationale a sistemului de transport, reabilitarea si modernizarea transporturilor, alinierea la cerintele pietei (viteza, elasticitate, confort, siguranta circulatiei si protectia mediului inconjurator), precum si racordarea sistemului feroviar national de transport la cerintele europene.
Strategia de reabilitare si modernizare a infrastructurii feroviare trebuie sa cuprinda asocierea ambelor tipuri de lucrari, astfel incat o data cu reabilitarea caii sa se execute si lucrari de modernizare, de imbunatatire a parametrilor tehnici. Fara o infrastructura feroviara adusa la parametri superiori si care sa satisfaca si cerintele acordurilor europene la care Romania este parte, nu se pot concepe servicii feroviare de calitate si in conditii de siguranta. In absenta acestora si in conditiile existentei unei piete unice, centralizate, transporturile internationale de calatori si de marfuri isi vor alege alte rute, diminuand astfel traficul si capacitatea de sustinere pe piata a oricarui operator intern, ceea ce va avea efecte nefaste asupra intregii economii nationale, prin reducerea drastica a ofertei de transport.
Ca o concluzie a celor expuse mai sus, se poate afirma ca numai angajarea ferma, rapida si sustinuta in realizarea modernizarii retelei feroviare poate conduce la evitarea elementelor de risc ce exista in perspectiva dezvoltarii pietei integrate a transporturilor feroviare din Europa, ca si a intarzierii integrarii europene a Romaniei.
Strategia de dezvoltare a retelei secolului se bazeaza pe propria prognoza, pe cunoasterea realitatilor de dezvoltare a transportului in perspectiva primului deceniu al noului secol. In afara de aceasta, deciziile clare si angajamentele de deschidere de finantari pentru investitii trebuie sa devina un obiectiv principal. Actualele schimbari prevazute pentru infrastructura de transport si gama de servicii impun asigurarea unor investitii prioritare - care in prezent sunt destul de limitate - in raport cu strategia si obiectivele retelei secolului.
Intrebarea-cheie pe care si-o vor pune majoritatea cunoscatorilor acestui domeniu se va referi la repartizarea investitiilor astfel incat reteaua feroviara sa poata sa obtina, pe termen lung, cele mai bune rezultate. Un proiect optim integrat in reteaua feroviara reclama simultan si o evaluare a masurilor necesare transpunerii lui in practica, in vederea realizarii unei retele mai sigure si mai eficiente.
In planul clasic de dezvoltare a retelei exista mai multe etape care vor fi realizate de antreprenori externi. Prin proiectul de integrare europeana a retelei noastre feroviare, aceasta este, in ultimul timp, in situatia de a putea recupera stagnarile cauzate de planificare, chiar si pentru situatiile pe termen scurt. Rezultatul este insa echivoc. Efecte optime in retea se pot obtine cel mai bine prin programe cu investitii mici, pe liniile existente si in locurile cu adevarat strategice. Programele de constructii punctuale si schimbarile finale in reteaua existenta devin, din acest motiv, de o importanta tot mai mare, in special pentru liniile noi.
Esential pentru viitorul feroviar ramane modul in care vor fi indeplinite programele in corelare cu telurile si angajamentele retelei secolului.

O STRUCTURA NOUA A RETELEI

Conform datelor actuale, fata de alte moduri de transport, disponibilitatea liniilor feroviare are costuri mai mari din cauza exploatarii si a intretinerii lor nesubventionate. Separarea transporturilor si armonizarea vitezelor de circulatie au in vedere realizarea unei reduceri a costurilor curente de exploatare, in ansamblul lor. Prin reteaua secolului se tinteste, de fapt, orientarea investitiilor pentru trei sferturi din reteaua feroviara, dar si dezvoltarea ei pentru a satisface cat mai mult cerintele clientilor.
Transpunerea noii structuri si a normativelor retelei se efectueaza prin separarea si armonizarea lor in planuri de detaliu, printr-o mare transparenta, precum si printr-o optimizare permanenta a costurilor din reteaua existenta. Toate acestea la un loc au ca rezultat separarea activitatilor, marirea eficientei investitiilor si optimizarea retelei existente.
Prin transpunerea in viata a acestor prevederi se asteapta o crestere cu 5% a vitezei de circulatie pe retea, sporirea sigurantei si a calitatii in exploatare, reducerea costurilor generale si speciale, precum si a costurilor pentru investitiile de inlocuire, mergandu-se pana acolo incat se clarifica si costul energetic pentru transportul feroviar.

O SIGURANTA NOUA, UN MANAGEMENT NOU

Un prim pas in realizarea programelor strategice poate fi considerata desprinderea de managementul vechi. Intretinerea intensiva, cresterea sigurantei, innoirea parcursurilor pe baza sistemului unic de interoperabilitate si prin utilizarea tehnologiilor moderne in dirijarea circulatiei, toate acestea sunt posibil de realizat luand in considerare cresterea cererii de investitii in reteaua actuala pentru urmatorii zece ani. Cu toate acestea, se asteapta clar extinderea cu 15-20% a capacitatii pe reteaua prioritara, fata de cea existenta, infaptuindu-se astfel o extindere suplimentara a ofertei si, bineinteles, reducerea costurilor de exploatare si de intretinere.
In consecinta, reteaua feroviara a tarii este modernizata si dezvoltata printr-un program de perspectiva care cuprinde trei etape: I - mentinerea si optimizarea retelei existente; II - aplicarea unor masuri moderne de management si de siguranta a circulatiei; III - asigurarea unor linii noi, cu un efect mai ridicat asupra retelei. Esalonarea in timp a acestor etape este corelata cu programul de realizare a retelei secolului.
Putem aprecia astfel ca reteaua secolului reprezinta o noua orientare in planificarea modernizarii si a dezvoltarii retelei de linii de cale ferata existente. Este, totodata, o metoda de urmarire cu grija a planului de investitii si a strategiei, care asigura o utilizare eficienta a mijloacelor de investitii si garanteaza efecte de dezvoltare mai mari asupra infrastructurii actuale.
Pentru a se produce in totalitate actiunile cuprinse sub "emblema" reteaua secolului, in calculele de realizare s-a avut in vedere, in primul rand, transpunerea strategiei pentru coridoarele paneuropene de transport feroviar, deoarece numai astfel se pot stabili volumul de investitii si cadrul exact de realizare pentru acest mare program.
Putem, asadar, aprecia ca fondurile de investitii alocate pentru modernizarea retelei existente vor conduce la transformarea actualului drum de fier intr-o adevarata retea a secolului, prin intermediul careia transportul feroviar va fi printre primele domenii ale economiei romanesti care se vor alinia la standardele impuse de Uniunea Europeana.

Oana Branzan

Home   Sumar