Campania italiană (Primul Război Mondial)

Articol principal: Primul război mondial.

Italia a fost aliatul imperiului german și austro-ungar începând cu 1882, dar avea și planurile sale proprii contra teritoriului austriac în regiunile Trentino, Istria și Dalmatia. În 1902 Italia a efectuat un pact secret cu Franța care a nulificat datoriile țării față de alianța anterioară. Italia a refuzat să se alipească forțelor germane și austriece la începutul războiului, deoarece alianța lor originală avea un scop doar defensiv, însă Austria a declarat război Serbiei. Guvernul Austriei începuse negocieri pentru a obține neutralitatea Italiei cu promisiunea Italia va obține Tunisia, însă ea a intrat în Antanta semnând Pactul de la Londra în aprilie și declarând război Austro-ungariei în mai 1915; Italia a declarat război Germaniei peste cincisprezece luni.

În general, forțele italiene au avut o superioritate numerică, însă erau prost aprovizionate. Forțele Austro-ungariei au beneficiat de pozițiile lor la altiduni înalte în teritoriul muntos, care nicidecum nu favoriza ofensive militare. Pe parcursul războiului, situația pe acest front s-a schimbat puțin în ciuda luptelor crâncene între forțele austriece Kaiserschützen și Standschützen și forțele italiene Alpini.

Începând cu 1915, Italia a inițiat 17 ofensive importante pe frontul Isonzo (partea frontierii lângă Trieste), însă toate au fost respinse de către forțele austriece care aveau avantajul terenului mai înalt. Forțele Austro-ungariei au lansat contraatacuri din Asiago înspre Verona și Padua în primăvara anului 1916 (Strafexpedition), dar au făcut doar puțin progres. Vara, italienii au reluat ofensiva, capturând orașul Gorizia. După această victorie minoră, frontul a rămas practic nemișcat mai mult de un an, în pofida mai multor ofensive italiene, iarăși pe frontul Isonzo. În toamna anului 1917, datorită situației superioare pe Frontul de est (prm), austriecii au primit întăriri apreciabile, incluzând și forțe de asalt germane. Pe data de 26 octombrie, ei au lansat o ofensivă crucială care a rezultat în victoria majoră la Bătălia de la Caporetto: armata italiană a fost învinsă, dar după ce s-a retras o distanță de 100 de km, ea a reușit să se reorganizeze și să stopeze forțele inamice la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reușit să rupă linia italiană în numeroase încercări, și după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forțelor Antantei în noiembrie.

Pe parcursul războiului, generalul armatei austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune mare pentru italieni, deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru Austro-Ungaria. Trădarea lor din 1915 i-a întărit această atitudine. Ura sa pentru Italia i-a limitat rațiunea și l-a condus să aleagă o strategie defectuoasă contra acestei țări.