Liechtenstein

Fürstentum Liechtenstein Principatul Liechtenstein
Drapel
Deviză: Für Gott, Fürst und Vaterland
Imnul național: Oben am jungen Rhein
Amplasarea Liechtensteinului în cadrul Europei
Capitală		Vaduz 47°08,5′N 9°31,4′E
Limbi oficiale		germană
Etnonim		liechtensteinian, liechtensteiniană
Sistem politic		Sistem parlamentar sub monarhie constituțională
-	Prinț	Hans Adam al II-lea
-	Prim-Ministru	Klaus Tschütscher
Independență ca principalitate
-	Tratatul de la Pressburg	1806
-	față de Confederația Germană	1866
Suprafață
-	Total	160.4 km² (locul 210)
-	Apă (%)	neglijabil
Populație
-	Estimare 2011	36 476 locuitori (locul 204)
-	Recensământ 2000	33 307 locuitori
-	Densitate	227,4 loc/km² (locul 52)
PIB (PPC)		estimări 2007
-	Total	4,16 miliarde USD
-	Pe cap de locuitor	118 000 USD (locul 1)
PIB (nominal)		estimări 2007
-	Total	4,993 miliarde USD
-	Pe cap de locuitor	141 357 USD (locul 1)
Monedă		franc elvețian
Prefix telefonic		423
Domeniu Internet		.li
Fus orar		EET (UTC+1)
-	Ora de vară (ODV)	EEST (UTC+2)

Principatul Liechtenstein (în germană Fürstentum Liechtenstein,  ˈfʏʁstəntuːm ˈliçtənʃtaɪn) este un microstat alpin din Europa de Vest, la graniță cu Elveția la vest și Austria la est. De obicei se prescurtează cu „FL”.

Liechtenstein este cea mai mică țară vorbitoare de limba germană din lume. Este un principat, monarhie constituțională, cu puteri sporite conferite suveranului, apropiate de cele ale unei monarhii absolute. Actualul suveran este Prințul Hans Adam al II-lea. Are ca diviziuni administrative 11 municipii și își are capitala la Vaduz. Cea mai mare parte a teritoriului liechtensteinian este muntos, ceea ce permite practicarea sporturilor de iarnă. Relieful este caracterizat prin multe câmpuri cultivate și ferme mici, atât în Nord (Unterland), cât și în Sud (Oberland). Țara are un sector financiar puternic și a fost văzută, adesea în mod critic, ca un paradis fiscal. Este membră a Spațiului Economic European, dar nu și a Uniunii Europene, pentru care nu a arătat interes în aderare.

Istorie

Articol principal: Istoria Liechtensteinului.

La un moment dat, teritoriul a format o parte a provinciei romane antice Raetia. Timp de secole, acest teritoriu - eliminat geografic din interesele strategice europene - nu a exercitat vreo influență în istoria Europei. Anterior domniei dinastiei curente, regiunea a fost oferită, în schimbul unui angajament de serviciu, conților de Hohenems.

Casa princiară de Liechtenstein, de la care principatul își ia numele, își trage obârșia din din Austria Inferioară, unde se găsește Castelul Liechtenstein. Actuala familie princiară a avut în proprietate castelul de pe la 1140 până în secolul al XIII-lea și din 1807 până în zilele noastre. De-a lungul secolelor, familia a achiziționat vaste întinderi de pământ, predominant în Moravia, Austria Inferioară, Silezia și Ducatul Styriei, deși, în toate cazurile, aceste teritorii erau posedate, prin feudalism, sub alți suzerani mai seniori, în particular sub diverse ramuri ale Casei de Habsburg, pe care câțiva prinți ai Liechtensteinului au servit-o ca sfătuitori personali. Astfel, fără teren vasal ținut direct sub tronul imperial, dinastia liechtensteiniană nu a putut îndeplini cerințele de bază pentru admiterea în adunarea deliberativă a imperiului, Reichstagul.

În secolul XVII, casa de Liechtenstein a avut ocazia de a deveni membru al Reichstagului, în colegiul princiar al acestuia, prin achiziționarea unor titluri nobiliare și a teritoriilor atașate lor. Erau vizate proprietăți care depindeau direct de de Sfântul Împărat Roman, nefiind subordonate unor altor feudali. In acest scop au fost achiziționate minusculul Herrschaft (domeniu al seniorului feudal) al Schellenbergului și județul Vaduz (în 1699 și respectiv 1712) de la conții de Hohenems. Micul Schellenberg și Vaduz aveau exact statutul politic necesar; nu aveau niciun senior feudal cu excepția contelui lor suveran și a Împăratului suzeran.

Așadar, pe 23 ianuarie 1719, după ce achiziția fusese făcută în mod corespunzător, Carol al VI-lea, Împărat Roman, a decretat unirea Vaduzului cu Schellenberg și a promovat teritoriul nou format la demnitatea de Fürstentum (principat), cu numele de „Liechtenstein” în onoarea „servitorului [său] adevărat, Anton Florian, Principe de Liechtenstein”. Pe această dată, Liechtenstein a devenit membru suveran al Sfântului Imperiu Roman. Din punct de vedere a relațiilor moderne de drept internațional, această tranzacție poate fi interpretată ca o dovadă a caracterului pur politic a procurărilor de poziții în Reichstag, dat fiind faptul că Prinții Liechtensteinului nu au pus piciorul în noul lor principat timp de peste 120 de ani.

Castelul Vaduz din capitală este încă reședința prinților Liechtensteinului

Ca rezultat a Războaielor napoleoniene, Sfântul Imperiu Roman a ajuns, până în 1806, sub controlul împăratului francez Napoleon I. Napoleon a dizolvat Imperiul și acest fapt a avut consecințe mari pentru Liechtenstein: mecanismele imperiale, legale și politice s-au destrămat, iar obligațiile feudale dinlăuntrul Imperiului au fost sistate. Publicațiile moderne atribuie de obicei (deși incorect) suveranitatea Liechtensteinului acestor evenimente. În realitate, prințul său a rămas senior suveran, dar din 25 iulie 1806, când a fost fondată Confederația Rinului, la care Liechtenstein a fost membru, statul Liechtenstein și șeful său au fost de facto un vasal a hegemonului acesteia, Împăratul Francez Napoleon I, până la dizolvarea Confederației, pe 19 octombrie 1813. Ca urmare a noii conjuncturi, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815– 24 august 1866), care a fost prezidată de către Împăratul Austriei.

Ioan I Iosif, prinț de Liechtenstein.

În 1818, Johann I a acordat o constituție, deși era limitată prin natura sa. În anul 1818, de asemenea, Prințul Alois a fost primul membru al casei de Liechtenstein care a vizitat principatul; totuși, prima vizită a unui prinț suveran nu va avea loc până în 1842.

În secolul al XIX-lea, în Liechtenstein a fost deschisă prima fabrică (1836), permițând producerea ceramicii; în 1861, a fost fondată Banca pentru depozit și împrumut, precum și prima moară de țesut bumbac. În 1868 au fost construite două poduri peste Rin, iar în 1872 a fost construită o cale ferată de-a lungul principatului.

În 1866, la declanșarea Războiul Austro-Prusac, principatul a fost supus la noi presiuni, căci, o dată cu declararea păcii, Prusia a acuzat Liechtensteinul că ar fi cauza războiului prin numărarea greșită a voturilor pentru războiul cu Austria. Ulterior, Liechtenstein a refuzat să semneze un tratat de pace cu Prusia și au rămas în război, deși nu s-a înfăptuit niciun conflict propriu-zis. Acesta a fost unul din argumentele sugerate pentru a justifica invazia posibilă a Liechtensteinului în anii 1930.

Până la sfârșitul Primului Război Mondial, principatul a fost, mai întâi, strâns legat de Imperiul Austriac și apoi de Imperiul Austro-Ungar; venitul prinților de Liechtenstein continua să provină în cea mai mare parte dela proprietățile lor din teritoriile Habsburgice și ei au continuat să petreacă mult timp la palatele lor din Viena. Devastările cauzate de Primul Război Mondial au forțat țara să încheie o uniune monetară și comercială cu celălalt vecin al său, Elveția. În 1868 a fost desființată armata Liechtensteinului - din motive financiare. Se argumentează că, pe vremea dizolvării Imperiului Austro-Ungar, Liechtenstein - ca feudă a Sfântului Imperiu Roman - nu a mai fost legat de statul independent în curs de apariție, Austria, deoarece aceasta din urmă nu s-a considerat succesorul legal al Imperiului. Această teorie este parțial contrazisă de percepția liechtensteiniană contemporană că Împăratul Austro-Ungar detronat încă a menținut o moștenire abstractă a Sfântului Imperiu Roman.

Franz I, Prinț de Liechtenstein.

În primăvara anului 1938, după anexarea Austriei la Germania Mare, principele Franz I, în vârstă de 84 de ani, a abdicat, numindu-și vărul de 31 de ani, Prințul Franz Josef al II-lea, ca succesor al său. Deși în mod oficial motivul abdicării lui Franz I a fost vârsta înaintată, s-a sugerat că el nu a dorit să fie pe tron dacă Germania avea să „înghită” Liechtensteinul. Soția lui, cu care s-a însurat în 1929, fusese o evreică înstărită din Viena, iar naziștii liechtensteinieni locali deja o identificaseră ca o „problemă” evreiască. Deși Liechtenstein nu a avut un partid oficial nazist, o mișcare de simpatie nazistă era deja pe punctul de a izbucni în Partidul Uniunii Naționale din această țară.

Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Liechtenstein a rămas neutru, în timp ce tezaurul princiar din zona de război erau duse în principat și la Londra pentru a fi în siguranță. La sfârșitul conflictului, Cehoslovacia și Polonia, dorind să confiște ceea ce se credea a fi posesiuni germane, au naționalizat toate terenurile ereditare a dinastiei Liechtensteinului și posesiile din Moravia, Silezia și Boemia - principii Liechtensteinului au trăit în Viena până la Anschluss-ul din 1938. Naționalizările (obiect al disputelor judiciare la Curtea Internațională de Justiție) au inclus peste 1600 km² de teren agricol și forestier, în care se aflau mai multe castele și palate a familiei princiare. Cetățenilor Liechtensteinului le era interzis, de asemenea, să intre în Cehoslovacia pe timpul Războiului Rece. Liechtenstein a oferit azil pentru aproximativ cinci sute de soldați din Prima Armată Națională Rusească (o forță rusească colaboraționistă luptând în cadrul Wehrmachtului german) la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial; acest fapt este comemorat de un monument de la orașul de graniță, Hinterschellenberg, și este marcat pe harta turistică a țării. Actul de a oferi adăpost nu a fost o favoare mică, deoarece țara era săracă și a avut dificultăți în adăpostirea unui grup de refugiați de asemenea proporții.

Fiind în mari nevoi financiare după război, dinastia Liechtensteinului a recurs la vinderea comorilor artistice a familiei, de exemplu, portretul neprețuit al Ginevrăi de Benci de Leonardo da Vinci, care a fost achiziționat de Galeria Națională de Artă din Statele Unite, în 1967. În deceniile care au urmat, însă, Liechtenstein a prosperat, deoarece a folosit rate de impozite scăzute pentru a atrage companii și firme către țară.

Prințul de Liechtenstein este al șaselea cel mai bogat monarh din lume, cu o avere estimată la € 3,9 miliarde. Populația țării se bucură de unul din cele mai înalte standarde de viață din lume.

Geografie

Articol principal: Geografia Liechtensteinului.

Grauspitz, cel mai înalt vârf.

Imagine din satelit a Liechtensteinului, cu granițele desenate.

Liechtensteinul este situat pe partea superioară a văii Rinului din Alpii Europeni și se învecinează la est cu Austria și la vest cu Elveția. Întreaga graniță de vest a țării este formată de fluviu. Măsurată de la nord la sud, Liechtenstein are o lungime de doar 24 km. În partea estică, țara se înalță la altitudini mai mari; cel mai înalt punct, Grauspitz, are 2599 metri. În ciuda locației sale alpine, vânturile sudice fac din clima Liechtensteinului una blândă. Iarna, pârtiile munților sunt ideale pentru sporturile de sezon.

Noi sondaje cu măsurători mai exacte a graniței țării din 2006 i-au stabilit suprafața de 160 km² și perimetrul de 77,9 km. Astfel, Liechtenstein a descoperit în 2006 că granițele sale sunt cu 1,9 km mai lungi decât s-a crezut anterior. Liechtenstein este una din singurele două țări dublu-enclavizate din lume;—fiind o țară fără litoral înconjurată numai de țări fără ieșire la mare (cealaltă fiind Uzbekistan). Este singura națiune cu o populație predominant vorbitoare de limbă germană care nu împarte o graniță cu Republica Federală Germania. Liechtenstein este a șasea cea mai mică națiune independentă după suprafață din lume.

Principatul este împărțit în 11 comune numite Gemeinden (singular Gemeinde). Comunele constau în mare parte dintr-un singur oraș. Cinci din ele sunt incluse în circumscripția electorală Unterland (țara de jos), iar restul în Oberland (țara de sus).

Stemă Cod poștal și nume Populație (Dec. 31, 2005) Suprafață (km²) Orașe Circumscripția Electorală Unterland 9491 Ruggell 1925 7,4 Ruggell 9488 Schellenberg 974 3,5 Schellenberg 9487 Gamprin 1436 6,1 Gamprin Bendern 9492 Eschen 4076 10,3 Eschen Nendeln 9493 Mauren 3649 7,5 Mauren Schaanwald Circumscripția Electorală Oberland 9494 Schaan 5811 26,8 Schaan 9498 Planken 366 5,3 Planken 9490 Vaduz 5047 17,3 Vaduz 9497 Triesenberg 2542 29,8 Triesenberg, Masescha, Silum Gaflei, Steg, Malbun 9495 Triesen 4643 26,4 Triesen 9496 Balzers 4436 19,6 Balzers Mäls Liechtenstein 34905 160,0

Demografie

Principatul Liechtenstein este a patra cea mai mică țară a Europei (după Vatican, Monaco și San Marino), în anul 2002 înregistrându-se doar 32.840 de locuitori, mare parte din aceștia concentrându-se în capitala țării, Vaduz (5085 de locuitori, 2002). Principalele etnii din Liechtenstein sunt: elvețieni, austrieci, germani, italieni.

Economie

Liechtenstein este una dintre țările cu tradiție în domeniul secretului bancar. Odată cu criza financiară din 2008, țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au stabilit impunerea de sancțiuni țărilor care nu respectă standardele OCDE în privința taxelor. În septembrie 2009, conducerea principatului Liechtenstein a anunțat că a încheiat un acord cu autoritățile germane privind schimbul de informații financiare secrete din sectorul bancar, pentru a evita evaziunea fiscală.

Turism

Turismul nu constituie o sursă de venit importantă.

Armată

Liechtenstein a adoptat o politică de neutralitate și este una din puținele țări din lume care nu menține forțe militare. Armata a fost desființată imediat după Războiul Austro-Prusac, în care Liechtenstein a luptat cu 80 de oameni. Abolirea Confederației Germane, după terminarea războiului, a eliberat principatul de obligația de a întreține o armată, iar parlamentul a profitat de această ocazie, refuzând să aprobe orice alte cheltuieli militare. Prințul a obiectat că asemenea decizie ar lăsa țara fără apărare, dar a abandonat ideea pe 12 februarie 1868 și a dizolvat armata. Ultimul soldat care a servit sub drapelul Liechtensteinului a murit în 1939 la vârsta de 95 de ani.

Vezi și

• articolul de dezambiguizare FL

Legături externe

• Site oficial
• MAE: Principatul Liechtenstein, MAE
• 14 Februarie - Ziua Națională a Principatului Liechtenstein, 14 februarie 2011, Amos News
• La pas prin Liechtenstein, 12 noiembrie 2011, Georgiana Fefea, Descoperă - Travel
• VIDEO Liechtenstein, între paradis fiscal și „adevărata bijuterie”, 30 decembrie 2012, Ciprian Enea, Adevărul