Mongolia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mongolia
Monggol ulus.svg
Монгол Улс
Mongol Uls

Țara Mongolia
Drapelul Mongoliei Stema Mongoliei
Drapel
ImnMongol Ulsyn törijn duulal
Amplasarea Mongoliei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Ulaanbaatar
47°55′N 106°53′E / 47.917°N 106.883°E / 47.917; 106.883
Limbi oficiale Mongola
Sistem politic Republică parlamentară
 -  Președinte Țachiaghiin Elbegdorgi
 -  Prim-ministru Norovyn Altankhuyag
Independență
 -  11 iulie 1921  
Suprafață
 -  Total 1,564,116 km² km² (locul Locul 18)
 -  Apă (%) 0,6%
Populație
 -  Estimare  2.991.272 (locul Locul 134)
 -  Densitate 1/km² loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $5,236 miliarde 
 -  Pe cap de locuitor $2.046 
Monedă Tugrug (MNT)
Prefix telefonic +976
Domeniu Internet .mn
Fus orar UTC+7/+8

Mongolia (Монгол Улс în mongolă) este o republică în Asia Centrală, învecinându-se la nord cu Rusia și la sud cu Republica Populară Chineză. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți(în nord si vest) si Deșertul Gobi in sudul țării. Cca. 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populație.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În secolul 13, Mongolia a fost centrul unui Imperiu Mongol, cel mai mare imperiu cu suprafață continuu-terestră din istoria lumii. După mai mult de un secol, Imperiul Mongol și-a sfârșit existența, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, și, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise). Ambele regiuni și-au declarat independența în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară și-o poate menține, datorită sprijinului rusesc. După Revoluția Rusă din Octombrie 1917, trupe chinezești au reocupat Mongolia Exterioară în 1919, dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus - conflictul dintre "Albi" și Armata Roșie, extins și în teritoriul extra-mongol - și s-au retras în anul 1921. În 1924, a fost proclamată Republica Populară Mongolă. Mongolia s-a aliniat politicii sovietice. Acei oameni politici care au cerut o cale mai puțin dependentă, precum Bodoo sau Dandzan, au fost înlăturați și executați sumar. În anul 1928, Horloogiin Cioibalsan a preluat puterea. Sub conducera sa, colectivizarea forțată, epurările, ca și distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10 000 de persoane.

În al doilea război mondial, URSS a apărat Mongolia de invazia japoneză în bătălia de la Halhin Gol. Trupe mongole au participat la ofensiva sovietică împotriva Japoniei, desfășurată în Mongolia Interioară - august 1945 (Operațiunea "Furtună de August"). Pericolul prezentat de trupe mongole ocupând porțiuni ale Mongoliei Interioare a provocat recunoașterea de către Republica Chineză a independenței Mongoliei Exterioare, cu prevederea unui referendum în jurul acestei opțiuni. Referendumul a avut loc la 20 octombrie 1945, și, potrivit evidenței oficiale, 100% din electorat s-a pronunțat în favoarea independenței. După proclamarea Republicii Populare Chineze, cele două țări și-au acordat recunoașterea reciprocă la data de 6 octombrie 1949.

La moartea lui Cioibalsan, în Moscova - 26 ianuarie 1952, Yumjaagiyn Tsedenbal a preluat puterea. În 1956, și, din nou, în 1962, 'cultul personalității' lui Cioibalsan a fost condamnat oficial. Mongolia a continuat să fie strâns legată de Uniunea Sovietică, mai ales după ruptura sino-sovietică de la sfârșitul anilor 1950. În momentul vizitei lui Tsedenbal la Moscova, din august 1984, parlamentul i-a anunțat oficial retragerea, înlocuindu-l cu Jambyn Batmonh.

În 1990, Partidul Revoluționar al Poporului Mongol a cedat controlul unic al guvernării, permițând deschiderea drumului ce avea să ducă la noua constituție din 1992, prin care era abolită Republica Populară și se genera un regim statal hibrid, parlamentar-prezidențial.

Limba mongolă aparține familiei de limbi altaice. Este o limbă aglutinantă, vorbită de către cca. 5,7 milioane de persoane în întreaga lume.

Politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Mongoliei

Noua constituție a Mongoliei a fost adoptată pe 12 februarie 1992 și introduce multipartidismul.

Președintele este ales de către popor cu vot direct pentru un mandat de 4 ani; el este și seful armatei.

Președintele este cel care îl numește în funcție pe primul ministru, are dreptul de-a dizolva guvernul, drept de inițiativă și drept de veto.

Din data de 17 octombrie 1961, Mongolia face parte din grupul Națiunilor Unite.

De-a lungul istoriei principalul aliat al Mongoliei a fost U.R.S.S., care o ajută economic și militar.

În 1986 Mongolia și-a restabilit relațiile cu China, care erau destul de reci din cauza repatrierii chinezilor din 1983. Din 1990, Mongolia și-a deschis relații cu SUA, Japonia, U.E., rămâne însă dependentă de Rusia și China.

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Mongoliei

Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului, cuprinzănd, în special, bovine, ovine, caprine, cabaline și cămile (bactriene). Multe instalații industriale au fost închise cu tranziția spre capitalism și sfârșitul Uniunii Sovietice, stat care menținea fabricile, în mare parte deficitare. Mineritul are ca principale produse: petrolul, cărbunele și cuprul, împreună cu exploatări mai mici, de molibden, tungsten, și fosfați. La capătul deceniilor de economie de stat, a avut loc tranziția - de multe ori, dureroasă - către capitalism. Astăzi, Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în și în jurul capitalei. În afara orașelor, cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență.

PIB este de cca. 420$ per capita. Deși PIB este în creștere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul 2004, printr-o plată de 300 milioane $; cuantumul redus a fost acceptat datorită dificultăților și pierderilor de vieți umane din Mongolia erei sovietice. Mongolia a aderat la Organizația Mondială a Comerțului în 1997 și exportă cașmir, minerale și produse alimentare în Rusia, SUA, China, Japonia, Italia, alături de alte țări.

Din valoarea totală a producției agricole, 70% o reprezintă creșterea oilor; cultura principală este grâul. Resursele subsolului sunt: cărbune, minereuri de cupru și feroase.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Populația este foarte rară(2.550.000 loc.).

Aproape patru cincimi din populație sunt mongoli, minoritățile se compun din kazahi, ruși și chinezi.

Limbile vorbite: mongola khalkha, limbi turcice, rusa și chineza.

Religii: tradiționale, budism, islam.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Cultura Mongoliei

Patrimoniu[modificare | modificare sursă]

Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective culturale sau naturale din Mongolia.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Flag of Mongolia.svg Mongolia --- Mongoli --- Limba mongolă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal