tabelul periodic
Proprietăți generale
Nume, Simbol, Număr atomic
Staniu, Sn, 50
Serie chimică
metale
Grupă, Perioadă, Bloc
14, 5, p
Aspect
argintiu, cenușiu
Proprietăți atomice
Masă atomică
118,710 u
Rază atomică
145 (145) pm
Rază covalentă
141 pm
Rază van der Waals
213 pm
Configurație electronică
[Kr] 4d10 5s2 5p2
e- pe nivel de energie
2, 8, 18, 18, 4
Potențial de ionizare
708,6 kJ/mol
Proprietăți fizice
Stare de agregare
solid
Structură cristalină
tetragonală
Densitate
7,31 g/cm3
Duritate
1,5
Punct de topire
505,08 K (231,93 °C)
Punct de fierbere
2875 K (2601,85 °C)
Volum molar
16,29 · 10-6 m3 /mol
Energie de vaporizare
295,8 kJ/mol
Energie de combinare
?
Presiunea vaporilor
5,78 · 10-21 Pa bei 505 K
Viteza sunetului
2500 m/s la 293,15 K
Capacitate calorică
228 J/(kg · K)
Conductivitate electrică
9,17 · 106 S/m
Conductibilitate termică
66,6 W/(m · K)
Proprietăți chimice
Număr de oxidare (Oxid)
(-4) 4, 2
Caracter bazic/acid
amfoter
Electronegativitate
1,96 (Pauling-Skala)
Cei mai stabili izotopi
Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic al elementelor .
Modelul atomic al staniului
Se obține din casiterit (SnO2 ), prin reducere cu cărbune.
Aparținând grupei metalelor , cositorul are o temperatură de topire scăzută, motiv pentru care este folosit în industria electrotehnică în aliaje de lipire a altor elemente metalice. Staniul este foarte maleabil, putând fi ușor laminat în foi subțiri (staniol). Se întrebuințează la protejarea altor metale (de ex.: fierul, tablă albă) contra coroziunii; de asemenea, în multe aliaje: fludor, bronz, etc.
Dicționar de chimie, Editura Tehnică, București, 1964
Macarovici, Gh. (1972). „Capitolul 15”. Chimie anorganică - metale . București: Editură didactică și pedagogică. pp. 242-253. „Metale din grupa IV-a principală”
Elemente chimice
Metale alcaline
Metale alcalino-pământoase
Metale tranziționale
Metale post-tranziționale
Metaloizi
Nemetale
Halogeni
Gaze nobile
Lantanide
Actinide
Superactinide