Dunărea
Fluviu Dunărea | |
— Codul râului: XIV.1 — | |
Cotul Dunării la Visegrád |
|
Date geografice | |
---|---|
Zonă de izvorâre | Munții Pădurea Neagră |
Cotă la izvor | 1.078 m.d.m. |
Emisar | Marea Neagră |
Cotă la vărsare | 0. m.d.m. |
Punct de vărsare | Sulina |
Diferență de altitudine | 1.078 m |
Date hidrologice | |
Bazin de recepție | 817.000 km² |
Lungimea cursului de apă | 2.860 km |
Debit mediu | 6.500 m³/s |
Date generale | |
Țări traversate | Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina |
Afluenți | Iller-Günz -Mindel-Ris- Lech - Regen - Altmühl - Isar - Inn - Enns - Morava - Leitha - Váh - Hron - Ipel - Sió - Dráva - Vuka - Tisa - Sava - Timiș - Velika Morava - Caraș - Nera - Ponicova - Cerna - Jiu - Iskar - Olt - Vedea - Argeș - Ialomița - Siret - Prut |
Afluenți de stânga | Altmühl - Regen - Váh Morava - Tisa - Timiș - Caraș - Nera - Jiu - Olt - Vedea - Argeș - Ialomița - Siret - Prut |
Afluenți de dreapta | Iller - Lech- Isar Inn - Enns - Leitha - Dráva - Sava - Sava - Velika Morava - Râul Timok - Iskar |
Principalele localități traversate | Sigmaringen Germania Ulm - Germania Ingolstadt - Germania Regensburg - Germania Straubing - Germania Deggendorf - Germania Passau - Germania Linz - Austria Krems - Austria Viena - Austria Bratislava - Slovacia Komárno - Slovakia Komárom - Ungaria Esztergom - Ungaria Visegrád - Ungaria Budapesta - Ungaria Baja - Ungaria Vukovar - Croația Bačka Palanka - Serbia Novi Sad - Serbia Belgrad - Serbia Smederevo - Serbia Moldova Nouă - România Orșova - România Drobeta-Turnu Severin - România Calafat - România Vidin - Bulgaria Lom - Bulgaria Oreahovo - Bulgaria Nikopol - Bulgaria Svishtov - Bulgaria Ruse - Bulgaria Silistra - Bulgaria Corabia - România Turnu Măgurele - România Zimnicea - România Giurgiu - România Oltenița - România Călărași - România Fetești - România Cernavodă - România Hârșova - România Brăila - România Galați - România Pătlăgeanca - România Tulcea - România Sulina - România Izmail - Ucraina |
Baraje | Porțile de Fier I Porțile de Fier II |
Porturi | Orșova, Drobeta Turnu Severin, Tulcea, Galați, Brăila |
Poduri | Podul Regele Carol I, România |
|
|
modifică |
Dunărea este al doilea ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga), fiind singurul ce curge de la vest la est. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau, pronunțat /'do.nau/. Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de aproximativ 2.860 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.
Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
Cuprins
Istorie[modificare | modificare sursă]
Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga, „cea mai bogată în daruri”, ea bucurându-se de atenția popoarelor continentului; pe malurile ei s-au făurit și au durat până în zilele noastre civilizații milenare. Pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor cu Imperiul Otoman: „Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e (...) ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (George Vâlsan)
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane.
Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дунав în limba bulgară și limba sârbă , Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă.
Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.
Regimul hidrologic[modificare | modificare sursă]
Din cauza așezării geografice în cadrul continentului a bazinului hidrografic dunărean, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest, temperat-continental din est și influențele baltice în nord, regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existența unor importante variații de nivel și de debit în cursul anului și în decursul timpului.
Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor și ploilor abundente, însă în cursul superior și mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creșterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porților de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orșova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) și 15.500 m3/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistrează toamna și uneori iarna: 1.250 m3/s la Orșova (12 ianuarie 1954), 1.450 m3/s Oltenița (ianuarie 1964).
Temperatura apelor[modificare | modificare sursă]
Temperatura apelor Dunării se află sub influența directă a temperaturii aerului și într-o măsură mai mică sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie și ține până în luna august, după care urmează procesul de răcire. Gheața poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este în medie de 45-50 de zile. Fenomenul de dezgheț se produce primăvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, într-o perioada de câteva zile (4-8 zile).
Lungimile malurilor Dunării repartizate pe țări[modificare | modificare sursă]
- Germania: malul drept 678,6 km, malul stâng 687,0 km
- Austria: malul drept 357,5 km, malul stâng 321,5 km
- Slovacia: malul drept 22,5 km, malul stâng 172,1 km
- Ungaria: malul drept 471,2 km, malul stâng 275,2 km
- Croația: malul drept 137,5 km
- Serbia: malul drept 449,9 km, malul stâng 358,0 km
- Bulgaria: malul drept 471,6 km,
- România: malul drept 354,1 km, malul stâng 1050 km
- Republica Moldova: malul stâng 0,6 km
- Ucraina: malul stâng 79,60 km
Bazinul Dunării repartizat pe țări[1][modificare | modificare sursă]
- România (29.9%),
- Ungaria (11.7%),
- Serbia (10.3%),
- Austria (10.2%),
- Germania (7.5%)
- Slovacia (5.8%),
- Bulgaria (5.2%),
- Bosnia și Herțegovina (4.8%),
- Croația (4.5%),
- Ucraina (3.8%),
- Republica Cehă (2.6%),
- Slovenia(2.2%),
- Elveția (0.32%),
- Republica Moldova (0.29%),
- Italia (0.15%),
- Polonia (0.09%),
Dunărea în România[modificare | modificare sursă]
Cursul inferior se desfășoară pe o distanță de 1.075 km, între localitățile Baziaș și Sulina, făcând graniță cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km). Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior este împărțit în 5 sectoare (Ujvari, 1972):
- Defileul carpatic (144 km)
- Sectorul sud-pontic (566 km)
- Sectorul pontic oriental cu bălți (195 km)
- Sectorul predobrogean (80 km)
- Sectorul deltaic (90 km)
Dunărea colectează majoritatea râurilor din România cu excepția unora din Dobrogea, transportând anual circa 60 de milioane de tone de aluviuni și 200 de miliarde m³ de apă. De asemenea, prezintă importanță deosebită pentru: navigație, hidroelectricitate, piscicultură, furnizând apă pentru industrie, agricultură, populație.[2]
În Lunca Dunării se află multe așezări printre care 18 orașe, (Moldova Nouă, Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina), fiind traversată de cinci șosele și trei căi ferate.
În anii socialismului, s-au făcut desecări de-a lungul Dunării, ocazie cu care lacuri, precum Potelu, Greaca, Nedeia, au dispărut. Aceste lacuri rețineau apa în timpul inundațiilor și erau o sursă importantă de pește. În prezent, lipsa acestor lacuri duce la consecințe grave în perioadele de inundații.
Afluenții de pe sectorul român al Dunării sunt: Nera, Ribiș, Pârâul Țiganilor, Râul Mic, Prva, Valea Mare, Baronul, Boșneag, Varad, Sicolovăț, Alibeg, Liuborajdia, Crușovița, Caonița, Camenița, Oravița, Zascoc, Berzasca, Recica, Suva, Cozla, Sirina, Elișeva, Saraoschi, Stariște, Paolina, Sușcava, Ciuceavca, Iuți, Tișovița, Recița, Liubotina, Plavișevița, Ponicova, Mraconia, Costinețiu, Suhodolu, Mala, Valea Satului, Eșelnița, Dâlboca, Groțca, Cerna, Bahna, Vodița, Jidoștița, Dudaș, Topolnița, Bistrița, Blahnița, Drincea, Sărăceaua, Desnățui, Nedeia, Jiu, Jieț, Celei, Ursa, Olt, Oltul Mic, Călmățui, Sâi, Vedea, Pasărea, Argeș, Mostiștea, Berza, Almălău, Begena, Galița, Canlia, Canaraua Fetei, Jegălia, Valea Mare, Vederoasa, Urluia, Rasova, Peștera, Țibrin, Dunărea, Calachioi, Chichirgeaua, Ialomița, Topolog, Nămolești, Călmățui, Bașburun, Aiorman, Greci, Cerna, Valea Plopilor, Jilila, Siret, Prut, Gârla Ciulinețul, Luncavița.
Panoramă[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Listă de superlative geografice
- Brațele Dunării
- Lunca Dunării
- Bălțile Dunării
- Delta Dunării
- Canalul Dunăre-Marea Neagră
- Canalul Dunăre-București
- Listă de fluvii din Europa
- EuroVelo 6
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Countries of the Danube River Basin”. International Commission for the protection of the Danube River. http://www.icpdr.org/icpdr-pages/countries.htm. Accesat la 13 noiembrie 2010.
- ^ I. Mărculeț, coord.: Superlativele României. Mică enciclopedie, Ed. Meronia, București, 2010.
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Fluviul Dunărea, Nicolae Popp, Editura Ștințifică și Enciclopedică, 1985
- Istoricul reglementării navigațiunii pe Dunăre, Petre Th Manolescu, Editura Institutul de "Arte grafice al muncii", 1941
- Pe firul Dunării: de la Baziaș la Marea Neagră, Mihaela Marinescu, 1968
- Dunărea dela obârșie până la Marea-Neagră, Al. G. Găleșescu, Editura Librăriei SOCEC & Co., 1906
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- „Dunăre” la DEX online
- Administrația Națională „Apele Române”
- Delta Dunării
- Dunărea
- danubemap.eu - Harta turistică a Dunării
- Pe Dunăre, în Austria, 5 august 2010, Razvan Marc, România liberă
- Apa, stanci si pesteri, pe malul Dunarii, 23 iunie 2007, Evenimentul zilei
- Dunărea, în perioada postbelică: implicații istorice și strategice, 27 aprilie 2008, Prof. Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina
- Conferința de la Belgrad și reglementarea regimului navigației pe Dunăre, 4 mai 2008, Prof. Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina
- Conferința de la Belgrad și reglementarea regimului navigației pe Dunăre (II), 11 mai 2008, Prof. Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina
|
|