Ad.ro - Romanian Online Advertising

Bratul de acoperire al lui Ben Laden in Romania

Plasarea Romaniei printre finantatorii terorismului islamic, cu precadere ai varfului de lance al acestuia - si anume vasta retea a lui Ossama Ben Laden -, nu poate fi contestata, din nefericire, de catre autoritatile Romaniei. In 1996, cand Ben Laden acorda interviul in care mentiona tara noastra printre cele in care s-au dezvoltat retelele de sprijin financiar, cum spunea teroristul arab (si nu "fundatii de intrajutorare", cum plastic si benign se traduc ele astazi), datorita unor complicitati criminale, deseori decise la cel mai inalt nivel, autoritati ale statului nu doar ca nu au impiedicat dezvoltarea unor retele de tip mafiot conduse de cetateni arabi, dar chiar - cu stiinta sau fara stiinta - le-au sprijinit interesat. Este astfel revelatoare dovada publicata recent potrivit careia un inalt ofiter de informatii, generalul Victor Marcu, in vremea in care era prim-adjunct al directorului SRI (in perioada 1992-1994), a sprijinit direct filiere de contrabanda cu tigari, dezvoltate de retele ale mafiei arabe. Nu trebuie sa ne mire ca tocmai un astfel de personaj, care prin functia sa trebuia sa dezvolte activitati operative menite sa apere siguranta nationala, s-a implicat in contrabanda, sprijinind retele transnationale care desfasurau actiuni ilegale pe teritoriul Romaniei. Nici faptul ca el ocupa astazi o functie deosebit de importanta, fiind unul dintre cei care coordoneaza procesul de privatizare a economiei Romaniei. Faptul vine doar sa demonstreze ca atunci a actionat "in serviciu comandat", chiar daca, profitand de ordinul primit, a avut grija sa isi umple, in buna traditie a securistilor romani, si propriile buzunare. De ce oficiali care au sprijinit in trecut contrabanda cu tigari, cea mai profitabila afacere a mafiei arabe din Romania, sursa de venit implicita pentru activitatea retelelor teroriste ale organizatiilor extremiste islamice, sunt si astazi in functii de decizie este lesne de explicat - si nu o data presa a publicat dezvaluiri in acest sens: in istoria PDSR, astazi rebotezat PSD, firme ale mafiei arabe se regasesc in postura de importanti sponsori. Astfel, putem spune ca aceste retele transnationale de contrabanda (in special cu tigari) i-au sprijinit in egala masura pe Ion Iliescu si pe Ossama Ben Laden. Numai asa se explica proliferarea contrabandei in Romania intre 1990 si 1996, nu numai fara nici un fel de oprelisti, ci chiar cu concursul interesat al autoritatilor. Numai asa se explica faptul ca Rolexul de aur cu care se afisa Ion Iliescu era un cadou al unui "print arab".

Regimul Iliescu - un paradis al contrabandei

Un pachet de tigari este mic, scump (datorita suprataxelor impuse acestui produs) si usor de transportat. Tocmai de aceea tigarile fac subiectul celor mai numeroase acte de contrabanda si spre aceasta marfa s-a indreptat, nu numai in Romania, atentia retelelor de tip mafiot. Evitarea taxelor si posibilitatea de insusire a acestora aduc venituri importante atat celor care dezvolta acest trafic, cat si celor care il faciliteaza. Taxate deci ca marfuri de lux si avand totodata o rata importanta a consumului, cat si o piata formata, cu posibilitatea de absorbtie rapida a unor cantitati mari, eludarea taxelor si a accizelor aducea mari profituri contrabandistilor, dar si angrosistilor si detailistilor - si nu in ultimul rand protectorilor lor politici. Aceste legaturi complexe generau pierderi in lant la bugetul de stat prin evaziune fiscala. La inceputul anului 1997 s-a analizat (in cadrul unei sedinte la Cotroceni, din 4 aprilie 1997) gradul inalt de periculozitate al contrabandei. Prima dintre institutiile pervertite la un inalt grad de coruptibilitate prin inflorirea acestei infractiuni, sistemul vamal, care detine o cota de aproximativ 25% in alimentarea bugetului de stat, inregistrase pana la finele anului 1996 o pierdere anuala estimata la circa 1.500 miliarde lei (la nivelul de atunci al mondei nationale). Se estima existenta unui raport de 1/3 intre cantitatile de cafea, tigari si alcool introduse legal in tara si cele la care se eludeaza plata obligatiilor fiscale. Majoritatea acestor actiuni ilegale erau derulate de firmele care s-au regasit in ponderea celor 10% firme-fantoma inscrise la Registrul Comertului. Practic, acest lucru se realiza prin filiere bine organizate, care actionau la principalele porti vamale ale Romaniei (Arad, Giurgiu, Constanta, Timisoara, Galati si Bucuresti).

Practic, intre 1990 si 1996, tara noastra a fost un paradis al contrabandei, in contextul in care din 1990 intreaga criminalitatea organizata a inflorit. Desi consecintele au fost extrem de grave pentru stabilitatea economico-sociala, pentru starea de legalitate din Romania si, in ultima instanta, pentru siguranta nationala, riposta impotriva lor a fost mai degraba simbolica si, chiar conducerea SRI a sprijinit contrabanda. Romania a ajuns cu totul descoperita in fata acestui fenomen, care a inregistrat, incepand din 1990, dimensiuni halucinante. Diversitatea marfurilor care au intrat sau au iesit din tara prin contrabanda imediat dupa statuarea dreptului la libera circulatie si anularea monopolului statului asupra comertului pune la grea incercare si cea mai avantata imaginatie. Incepand cu guma de mestecat sau biscuitii si terminand cu materiale radioactive, piese de armanent si copii, totul s-a traficat in Romania, in total dispret fata de lege. Printre cele mai profitabile, contrabanda cu tigari a devenit un monopol al retelelor de tip mafiot dezvoltate de cetatenii arabi.

Contrabanda cu tigari - monopol arab

Intre 1990 si 1992 am fost una dintre tarile cele mai vulnerabile pentru cei care derulau afaceri cu tigari. In conditiile in care regimul Iliescu intarzia sa defineasca interesele economice ale tarii, s-a admis aplicarea unei legislatii prin care tigaretele de import au fost scutite de taxe vamale. Aceasta perioada a fost perioada in care s-au format si consolidat retelele (legale la acea vreme!) de import al tigarilor. Mii de miliarde de lei au fost pierdute astfel de catre statul roman. Mai mult, in acei ani, fabricile de tigari din Romania au suferit pierderi imense din cauza acestei concurente ilegale, ajungand practic in pragul falimentului. Vorbind despre perioada 1990-1992, perioada de inflorire masiva a comertului cu tigari, este necesar sa mentionam ca aceste retele, dezvoltate de cetateni arabi in special (inca o data, legale la acea vreme), aveau in fruntea lor nu de putine ori fosti exponenti ai defunctului regim comunist, persoane influente, cu multe legaturi in strainatate, dar si in randul conducerii din acea perioada, influente care explica lunga perioada lipsita de taxe vamale de care au fost scutiti importatorii. Lor li s-au atasat in scurt timp fosti ofiteri ai Securitatii de pe spatiul intern sau extern, care si-au inceput activitatea prin reluarea colaborarii lor cu informatori din randul rezidentilor straini originari, in special, din Siria, Liban si Irak, multi dintre acestia lucrand ca agenti dubli pentru serviciile de informatii din tarile arabe. Intre ei trebuie cautati si posibilii sustinatori financiari ai lui Ossama Ben Laden. Un caz edificator il constituie cel al lui Zaher Iskandarani, in legatura cu care SRI confirma in 1997, la data reluarii cercetarilor pentru implicarea sa in grave actiuni de contrabanda si crima organizata, faptul ca inainte de 1989 acesta s-a aflat in legatura cu fostul Departament al Securitatii Statului. Se confirma si apartenenta sa la servicii secrete straine (ofiter de informatii sirian), ca si in cazul unui alt mare traficant, Jamal al Atm.

Anul 1992, cand s-au introdus primele taxe vamale, reprezinta momentul in care firme si asocieri de firme (legale) se transforma practic in paravane pentru filiere de contrabanda. Obisnuita cu castiguri fabuloase, mafia araba, care isi dezvoltase legaturi puternice in cercurile politice, militare si economice din Romania, a cautat sa eludeze in continuare plata taxelor, si asa minime, impuse de Ministerul Finantelor. De la sfarsitul anului 1992, cea mai mare parte din tigarile care s-au adus in Romania au intrat fie prin contrabanda directa, avand chiar sprijinul unor autoritati de la frontiera, fie prin subevaluare in vama. In conditiile in care pe piata mondiala pretul unui bax cu tigari (500 pachete) incepea de la 60 USD, asa-zisii importatori prezentau acte in vama, evident false, prin care pretindeau ca au cumparat baxul de tigari cu 6 USD, ceea ce inseamna putin mai mult de 1 cent/pachet! In schimb, pe piata romaneasca tigarile erau puse de contrabandisti in vanzare la pretul real al pietei, un pachet de tigari fiind comercializat la un pret intre 1 si 2 USD, depinzand de marca, adica de 100 sau chiar 200 de ori mai mare. Prin acest procedeu, statul roman a pierdut sume practic incalculabile, de ordinul miilor de miliarde. Procedeul a fost dezvaluit la vremea respectiva de mass-media, care a adus la cunostinta opiniei publice aceste veritabile agresiuni la adresa bugetului national. Foarte rapid, contrabandistii, in stransa conexiune cu relatiile lor la nivel politic si administrativ, au reactionat, incercind sa induca in eroare presa, prin stabilirea in vama a unui pret fix la tigarile de import, intre 50 si 150 USD/bax, in functie de marca tigarilor. Chiar daca in continuare pretul era sub nivelul pietei mondiale, prin aceasta masura s-ar mai fi putut aseza lucrurile pe drumul cel bun, dar in paralel cu aceasta hotarare a existat o alta, mai discreta, care dadea dreptul unora dintre cei care prezentau acte ca au cumparat tigarile cu mai putin decat valoarea fixa in vama sa primeasca ulterior diferenta din taxele platite. Deci, daca un anumit importator (de regula arab) facea dovada ca a achizitionat tigarile cu 12 USD/bax, chiar daca el initial platea taxele corespunzatoare valorii de 40 USD/bax, ulterior i se restituia diferenta de taxe de la 40 USD/bax la 12 USD/ bax. Simplu, ingenios si, cu concursul autoritatilor, legal. Sigur ca ordinul se putea aplica diferentiat la unul sau la altul dintre "importatori" in functie de "trecerea" pe care o avea la autoritatile vremii. Principalii beneficiari ai contrabandei, mafia araba, repartizau din cotele de profit atat unor Benladeni, cat si protectorilor lor romani.

O prima incercare de stavilire a contrabandei a fost introducerea unor insemne pe pachetele de tigari, in scopul deosebirii celor care au intrat legal de cele introduse prin contrabanda. S-a dovedit ca si aceasta masura a fost tratata chiar de initiatori cu superficialitate. Timbrele de pe tigari au fost de o proasta calitate, usor de falsificat la cele mai simple dispozitive de multiplicat. Mai mult, haosul creat in gestiunea lor a condus la situatia de a face imposibil un bilant al actelor de import-export. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai stia ce, cum si cat anume s-a mai adus in tara. Practic, prin legi incomplete si permisive, prin necooperarea institutiilor care trebuiau sa se impotriveasca acestor practici, prin colaborarea interesata intre politicienii puterii si a autoritatilor din Romania cu lideri din mafia araba, regimul Iliescu a acordat terorismului musulman, implicit lui Ossama Ben Laden, un sprijin deloc de neglijat. Dar si interesat: nu a castigat doar teroristii, ci si mandarinii puterii din Romania - in zonele pitoresti ale tarii au inceput astfel sa rasara mii de vile.

Organizarea si functionarea retelelor

Contrabanda este in aparenta o infractiune minora, in comparatie cu unele dintre marile afaceri din domeniul industrial, comercial sau financiar-bancar. Ea porneste de la un rulaj de capital initial modest, dar construieste structuri de tip mafiot, cu caracter permanent, care penetreaza in timp intregul corp institutional si social al statului. Aceste structuri dezvolta ulterior afaceri mult mai oneroase, cu droguri, armament, materii prime strategice etc. O asemenea evolutie pericliteaza in mod nemijlocit nu doar statul, ci insasi fiinta nationala, generand un model de viata si de comportament specific parazitar si violent. De aceea masurile impotriva retelelor de contrabanda au fost peste tot in lume energice si eficiente, pentru a evita transformarea structurilor statului in veritabile structuri mafiote. Numai in Romania regimului Iliescu, nu.

Retelele contrabandiste de anvergura, cum sunt si cele ale mafiei arabe din Romania, au o configuratie precisa, sigura si minutios organizata in general dupa urmatoarea schema:

  • un nucleu de comanda, care gestioneaza resursele si conduce structura

  • o axa centrala a executantilor fideli, reprezentand bratul operativ al structurii

  • un brat logistic prin care se asigura miscarea marfurilor, acoperirea legala (aparent) a operatiilor, sedii, masini, intermediari, banci etc.

  • un brat diseminat format din agenti economici marunti, plasatori, colectori etc.

  • un brat de acoperire

    Bratul de acoperire este extrem de important si nu lipseste niciodata. Activitatile mafiote nu se declanseaza pana ce acesta nu este evaluat drept solid si functional. Bratul de acoperire are ca prima misiune cercetarea, evaluarea sau studierea unor personalitati politice, inalti functionari de stat, sefi ai politiei sau ai institutiilor de care depinde afacerea (ministere, banci, primarii), procurori, judecatori, rude ale tuturor acestora (in special fii, sotie sau frati). Sunt studiate problemele personale, starea materiala si trecutul lor si, in functie de punctul vulnerabil, sunt abordati pe diferite cai. Cele mai des utilizate sunt si cele care acopera criteriile de prosperitate ale romanilor: banii, masina, casa, avansarea in functie. De regula, sunt sponsorizate si fundatii, deplasari in strainatate, festivitati, se ofera contracte publicitare s.a., pentru acoperirea modului de plata. In cazul unui scandal susceptibil sa afecteze structura mafiota, bratul de acoperire este primul activat si actiunea sa urmareste compromiterea sau santajarea persoanelor "periculoase".

    In Romania, bratul de acoperire al mafiei arabe a functionat ireprosabil. Cazurile instrumentate de procurori pina in 2000, in majoritatea lor, s-au petrecut in perioada 1992-1996. Numai cinci dintre ele fusesera finalizate in acest interval prin trimiterea in judecata a vinovatilor. Mai mult decat atat, sentintele date in aceste cazuri au fost favorabile infractorilor: Elias Youssef Nassar (eliberat pe cautiune) si Wael El Gadban (condamnat cu suspendarea executarii pedepsei), Victor Michele Issa a fost condamnat, dar a fugit din tara, iar in cazul sefului vamilor, Mihai Panzariu, s-a dispus neinceperea urmaririi penale. S-au gasit insa "acari Paun": in cele cinci cazuri finalizate, s-au aplicat condamnari executate numai vamesilor Florina Pietraru, Vasile Balan si politistului Nistor Toderita.

    In celelalte cazuri de contrabanda surprinse inainte de 1996, cercetarile au fost tergiversate, pentru a se astepta termenele de prescriere sau iesirea lor din atentia opiniei publice. Nici sprijinul direct pe care retelele mafiei arabe l-au primit de la Directia Generala a Vamilor nu a fost sanctionat. In perioada 1992-1994, conducerea DGV a incalcat sistematic si deliberat unele ordine emise anterior, ceea ce a produs un adevarat haos in procesul normal de vamuire, favorizand si incurajand contrabanda cu tigari. Astfel, ordinele nr. 24/1992, 71/1993 si 13/1994, prin care se stabileau limite minime ale valorii in vama pentru tigari si alte produse, au fost incalcate prin aprobarile date (dupa cum s-a vazut, uneori direct din dispozitia generalului SRI Victor Marcu). Astfel, mafia araba a continuat sa importe tigari la preturi derizorii. Fostul director general al Directiei Generale a Vamilor, Mihai Panzariu, a dat astfel de aprobari ilegale unui numar de 22 de firme. S-au luat ca urmare in considerare la vamuire preturile subevaluate din facturi, ceea ce a diminuat veniturile bugetului de stat cu peste 36 miliarde lei. In cazul Panzariu, prin Rezolutia din 20.06.1994 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, s-a dispus neinceperea urmaririi penale, considerandu-se ca fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.

    Afaceristi romani - paravan al mafiei arabe

    Organizatorii, initiatorii, instigatorii si finantatorii operatiunilor de contrabanda in Romania au fost indeosebi arabi cu domiciliul in tarile de origine, rezidenti, sau care au dobandit cetatenie romana (Iskandarani, Elias Youssef Nassar, Jamal al Atm etc). Acestia au actionat pentru extinderea retelelor in Romania, in conditiile in care controlul direct al organismelor abilitate a fost practic inexistent in anii 1990-1996. De asemenea, trebuie remarcata atragerea factorilor de control coruptibili, cu ajutorul carora s-a putut trece peste barierele fragile ale legislatiei romanesti sau care sa le protejeze castigul (Popa Stelian, Mihai Panzariu, Petre Petrisor, Ioan Suciu, Gheorghe Trutulescu, Gheorghe Burlacu etc.), acestia din urma actionand nu o data la comanda unor inalti protectori politici ai contrabandistilor. Astfel, in rechizitoriul incheiat in aprilie 1997 prin trimiterea in judecata a lui Mujea Marcelini, complicele lui Zaher, se arata: "pentru a nu fi depistate ilegalitatile comise si pentru a nu putea fi valorificat controlul financiar-contabil inceput la aceasta societate in luna martie 1996, inculpatul a apelat la persoane cu functii de conducere din guvern si finante, care, prin dispozitiile date, au sistat controlul la firmele sale". In acest caz, a fost cercetat fostul ministru de finante Florin Georgescu, care insa intre timp dobandise imunitate parlamentara.

    Scurta trecere in revista a retelelor de contrabanda da la iveala un circuit infractional organizat, dupa cum urmeaza:

    - in stadiul I, arabii angajeaza un "operator coordonator", cetatean roman, pe care il finanteaza

    - in stadiul al II-lea, operatorul angajeaza cetateni romani pentru transportul si descarcarea marfii.

    - in stadiul al III-lea, tot "operatorul" corupe reprezentanti ai institutiilor vamale sau/si financiare sau ai altor autoritati, spre care drumul este netezit de angajatori, care au inalte relatii in clasa politica

    - in stadiul al IV-lea se realizeaza depozitarea si transportul marfii la firma de destinatie. Dupa desfacere, banii ajung din nou la finantatorii arabi.

    In marea majoritate a cazurilor, acestia din urma au reusit sa se sustraga retinerii, cercetarii sau executarii pedepsei, de multe ori sub protectia autoritatilor: operatiunea "bani pentru partid" trebuia protejata, asa cum arabii intelegeau sa protejeze, cu orice pret, propria retea, intre altele sustinatoarea financiara a unor actiunilor teroriste gen Ossama ben Laden.

    Lege si mafie

    Nici introducerea Noului Cod Vamal si a Regulamentului de aplicare al acestuia nu au rezolvat problema, cu toate ca, in mare, au fost aliniate legislatiei internationale. Ele contineau imperfectiuni (intamplatoare?), care au fost speculate de mafia araba implicata in contrabanda cu tigari. De exemplu, contrabanda savarsita prin folosirea unor facturi cu preturi subevaluate (false), ca si instrainarea bunurilor aflate in tranzit vamal pe teritoriul Romaniei, potrivit Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, constituiau doar contraventie. Aceasta a facut ca, in cazul in care contrabandistii au fost prinsi, retinuti, judecati si condamnati, pedepsele sa fie extrem de blande in raport cu gravitatea faptei savarsite. De asemenea, Normele privind sumele in numerar (in valuta sau in lei) care pot fi introduse in/si scoase din Romania au permis persoanelor fizice sa declare doar sumele ce depasesc echivalentul a 10.000 USD si 500.000 lei si numai la solicitarea organelor vamale. Aceste prevederi au oferit, intre altele, posibilitatea alimentarii legale, picatura cu picatura, a retelelor gen Ossama Ben Laden. Nu intamplator, retelele teroristului saudit au proliferat si in Romania: i-au permis-o legislatia permisiva.

    Cata putere aveau retelele mafiei arabe, ce conexiuni si acoperiri utilizau o releva un caz uitat: la finele anului 1995, infractorii Kaijinikov Andreas, cetatean cipriot, Kim Kol Ho, cetatean nord-coreean, si Demetrius Stirbu, cetatean roman, au fost prinsi in flagrant la Vama Giurgiu. Acestia au incercat sa treaca granita cu importante cantitati de tigari si bauturi alcoolice, pentru care au prezentat spre vamuire documente false. Documentele aratau, chipurile, ca marfurile ar fi fost destinate Ambasadei Coreii de Nord. Desi impotriva primilor doi s-a dispus inceperea urmaririi penale, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, prin Ordonanta nr. 1712/P/1996, a dispus, in mod cu totul surprinzator si nejustificat, restituirea celor 939 baxuri cu tigari Marlboro si 10.404 sticle whisky in valoare de peste 5,7 miliarde lei cetateanului sirian Jamal Al Atm, care, aparent nu avea nici o legatura cu respectiva cauza. Este vorba despre acelasi Jamal Al Atm, implicat in afacerile Lacta si Tigareta II, unul dintre capii mafiei arabe dezvoltate in Romania.

    Filierele de contrabanda ale arabilor din Romania nu au exclus crearea de filiere de influenta al caror varf de lance erau instantele judecatoresti care, in mod repetat, au acordat castig de cauza contrabandistilor. S-a observat, cu timpul, o predilectie ciudata a acestora de a cere stramutarea proceselor lor la Tribunalul Sectorului 1 Bucuresti, ca si la tribunalele din Brasov si Calarasi. In diferite instante, a fost intarziata sistematic judecata, invocandu-se motive care ar fi putut fi prevenite cu usurinta, cum ar fi lipsa de procedura cu inculpatii arestati, care nu au fost adusi de la locul de detinere, acordarea unor termene cuprinse intre 6-8 luni pentru indeplinirea procedurii de citare cu cetatenii arabi, neindeplinirea mandatelor de aducere de catre sectiile de politie, comunicarea cu intarziere de catre Directia Generala a Vamilor a relatiilor solicitate de instante, lipsa translatorilor, chiar daca inculpatii stiau limba romana, fiind rezidenti de ani de zile la noi in tara. De asemenea, in unele cazuri, desi pronuntarea hotararilor s-a facut in termenul prevazut, redactarea acestora a depasit cu mult termenul legal.

    Autoritatile, implicate direct in operatiunea "Arme pentru Ben Laden"

    Au fost si cazuri in care autoritatile regimului Iliescu ar fi putut observa ca o parte substantiala a veniturilor din contrabanda cu tigari este destinata cumpararii de arme de catre aceleasi retele de contrabandisti arabi - pentru ca, in fond, finantarea terorismului are drept scop inarmarea teroristilor. Nu doar lipsa de reactie este revelatoare, ci modul in care, la cel mai inalt nivel, s-a acceptat mituirea oficialilor romani implicati in anihilarea retelei de contrabanda si implicit implicarea statului roman in finantarea terorismului.

    La 16 noiembrie 1992, unitatile vamale Bors si Varsand au sesizat ca mai multe autocamioane care adusesera in tara cantitati mari de tigari au prezentat carnete TIR continand date false cu privire la efectuarea vamuirii. Cercetarile Directiei Generale a Vamilor au stabilit ca importurile erau realizate de firma Elma Impex SRL din Bucuresti, a cetateanului libanez Elias Youssef Nassar. La intrarea in tara, autocamioanele erau dirijate catre unitatile vamale din Bucuresti, dar s-a constatat ca tigarile dispareau pe drum. Ele au fost gasite in cele din urma in depozite amenajate in incinta unor unitati militare din Capitala, iar documentele vamale au fost falsificate cu o stampila contrafacuta care confirma vamuirea. In 4 decembrie, in urma unui control efectuat in prezenta ministrului Apararii, au fost descoperite in unitatile militare Clinceni si Calea Plevnei mari cantitati de tigari. Arestat in 19 decembrie, Nassar a declarat ca el este de fapt comisionar al unei firme cipriote, care trimite tigarile pentru societatea Bella Iordania, inregistrata la Bucuresti, cea obligata astfel la plata taxelor vamale. S-a dovedit insa ca aceasta este o firma-fantoma. In cursul cercetarii penale, s-a stabilit ca Elias Nassar era, in calitate de patron al firmei Elma Trading din Liban, parte in contractele pentru achizitionarea de armament, incheiate cu ROMTEHNICA, plata acestor produse fiind facuta prin sumele obtinute din contrabanda cu tigari in Romania, actiune la care au participat si cadre militare.

    Cercetarile in aceasta directie au fost preluate de procurorii militari. In cursul anchetei efectuate de Sectia I a Procuraturii Generale in cazul Nassar, Ministerul Apararii Nationale a refuzat sa puna la dispozitia procurorilor rezultatele verificarilor efectuate la ROMTEHNICA, iar prin rechizitoriul intocmit de Procuratura militara s-a retinut doar vinovatia generalului maior Valeriu Ursu, a coloneilor Balan Toader si Ion Pantece si a maistrului militar Ion Mandruta, doar pentru infractiunea de fals si uz de fals in legatura cu documente intocmite pe parcursul urmaririi penale, nu si pentru comertul cu tigari si produse speciale ale ROMTEHNICA. In legatura cu acestea, procurorii militari au concluzionat ca nu s-au savarsit fapte cu caracter penal (abuz in serviciu, neglijenta in serviciu, fals si uz de fals in legatura cu acte de contrabanda), ceea ce ridica semne de intrebare asupra falsurilor operate de cei implicati: ce incercau sa musamalizeze, daca s-a decis ca nu era nimic de musamalizat? La aceasta intrebare ar fi putut raspunde verificarea financiar-contabila efectuata la ROMTEHNICA. Insa, sub pretextul caracterului ei strict secret, concluziile verificarii nu au fost puse la dispozitia organelor de cercetare penala. Trebuie, de asemenea, precizat ca depozitele militare prin care Nassar isi rula tigarile de contrabanda au fost puse la dispozitia sa de ROMTEHNICA.

    Cercetarile procurorilor civili in legatura cu activitatea infractionala a lui Nassar au scos la iveala ca acesta lucra cu ajutorul a doi complici, Khouri Milad si Ahmed Khaled Harmouche, asociati la Safar Impex SRL, care in momentul arestarii acestuia au parasit Romania. S-a stabilit, de asemenea, ca inculpatul a derulat contrabanda cu tigari atat pe cale terestra, cat si maritima, beneficiind de acoperirea oferita de comertul cu produse speciale, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a manipula sume imense de bani in conturile create pentru a asigura confidentialitatea operatiunilor. In cele din urma, obtinind din contrabanda mari sume de bani, Nassar a cerut ROMTEHNICA sa poata achita in lei armamentul cumparat si a primit acest accept, desi era contrar legilor in vigoare. Tranzactia se realiza printr-o alta firma a lui Nassar, Romel Impex, de la care s-au incasat de catre MApN peste 4,6 miliarde. Alaturi de Nassar a fost trimis in judecata si un complice al sau, Wael el Ghadban, libanez care obtinuse nu demult cetatenia romana, dovedindu-se ca a creat o intreaga retea de firme-fantoma, care participau direct la tranzactiile ROM-TEHNICA. Wael el Ghadban a achizitionat, la rindul sau, armament de 1,8 miliarde lei. Cu toate acestea, initial, el a fost utilizat drept... translator pe parcursul cercetarilor. Reteaua sa de firme-fantoma furnizau tigarile de contrabanda, plasate in depozite militare, unde organele Vamii, ale Politiei sau Garzii Financiare nu puteau patrunde.

    La construirea filierei au fost implicati mai multi arabi, care au parasit tara imediat dupa declansarea urmaririlor penale. Exista si o puternica si eficienta retea de desfacere. Aceasta numara nu mai putin de 53 de firme, cu asociati libanezi, irakieni, iordanieni si chiar un israelian (de origine palestiniana). Nu in putine randuri, Nassar le solicita beneficiarilor tigarilor de contrabanda sa achite contravaloarea marfii intr-un cont al ROMTEHNICA. Banii din contrabanda erau spalati chiar prin achizitionarea directa de armament, destinat in mare parte miscarilor radicale islamice - si implicit lui Ossama Ben Laden.

    Neavand acces la concluziile verificarilor facute la Regia militara, acestea fiind clasificate drept strict secrete, procurorii s-au rezumat la a constata fraudarea bugetului de stat, prin eludarea taxelor vamale. Elias Youssef Nassar si Wael el Ghadban au fost trimisi in judecata pentru contrabanda, respectiv complicitate la contrabanda, fals intelectual si uz de fals, constituindu-se dosare separate pentru unii dintre complicii acestora. Disjungerea a fost necesara, dupa cum se arata in finalul rechizitoriului intocmit abia in 27 mai 1994, intrucit "inculpatul Elias Youssef Nassar si invinuitul Wael el Ghadban au parasit Romania".

    Traficant de arme arab eliberat pentru ca a mituit statul

    Elias Nassar introdusese in tara, pe mare, prin punctul vamal Constanta, cat si pe cale rutiera, prin punctele vamale Bors, Varsand, Antrepozite, Vama TG si Expozitii, numai in 1992, 170.000 baxuri (85 milioane pachete) cu tigari de contrabanda. Numai taxele vamale ale acestora reprezentau 2,7 miliarde lei. Cu banii obtinuti (o suma imensa la acea vreme) si cu largul concurs al autoritatilor din Romania, filiera lui Nasser a achizitionat arme - unde au ajuns acestea nu este greu de imaginat. Cu toate aceste grave infractiuni, Nassar nu a putut fi judecat, datorita "punerii sale in libertate provizorie", pe cautiune, in 31 decembrie 1992. In justitia romana nu a existat precedent pentru o asemenea situatie, iar Codul penal si de procedura penala nu prevede o asemenea formula. Cadoul primit de libanez in ajunul Revelionului i-a fost facut ca urmare a interventiei fostului director SRI Virgil Magureanu, sub pretextul repararii prejudiciului prin depunerea la BANCOREX a sumei de 3,1 milioane USD. O asemenea decizie de a sfida toate procedurile legale din Romania nu putea fi luata decat in urma deciziei Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, implicit in urma acordului presedintelui Romaniei, Ion Iliescu. In consecinta, cu largul sprijin al autoritatilor din acea vreme, Nassar a parasit imediat tara.

    Acest caz tipic de musamalizare, o farsa judiciara de proportii, pusa la cale de regimul Iliescu a continuat pentru a se acoperi toate urmele care puteau decripta implicarea, cot la cot, a autoritatilor romane si a mafiei arabe in inarmarea terorismului islamic. Dupa eliberarea lui Nassar, ancheta Procuraturii si procesul propriu-zis au durat aproape 6 ani. Wael el Ghadban, complice al lui Nassar, a fost condamnat la numai 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendare, conform Decretului de gratiere a acestui tip de infractiune, aparut chiar in perioada in care cazul era pe rol in instanta. Acest tip de musamalizare - pedepse care se inscriu in perioada de gratiere - a functionat cu multa eficienta intre 1990 si 1996 in toate cazurile care puteau duce la dezvaluirea relatiilor dintre mafia araba si regimul Iliescu. Nici complicii militari ai arabilor nu au avut de suferit. Astfel, Valeriu Ursu, general de brigada, sau coloneii Toader Balan si Ion Pantece au fost condamnati la 2 ani cu suspendare prin sentinta penala din 14.07.1995 a Sectiei Militare a Curtii Supreme de Justitie. Pe parcursul cercetarii cadrelor militare nu s-a facut nici o referinta la masiva operatiune de achizitie de armament cu banii rezultati din contrabanda cu tigari.

    Nu este nevoie sa aratam, in actualul context international, unde plaseaza astazi Romania faptele de ieri ale regimului Iliescu. Aceasta cu atat mai mult cu cat exemplele prezentate aici nu sunt cazuri singulare. Reactia prompta a autoritatilor, de "infierare" a terorismului arab si a sustinatorilor lui, seamana foarte tare cu reactia hotului care striga cel mai tare "prindeti hotii". Dovezile privind complicitatea autoritatilor romane (care astazi se arata a fi fost criminala) cu retelele mafiei arabe, in care la multe "capete de fir" se afla, dupa cum insusi a recunoscut, chiar Ossama Ben Laden, incep sa se adune.

    Astazi, dupa 11 septembrie 2001, Occidentul si americanii nu mai cred in vorbe.

    Marius Oprea


    Retur la Prima Pagina

    Pentru articole mai vechi, selectati ARHIVA.