Iarasi despre Negru Voda si "Descalecatoare"

Neagu Djuvara


Existenta si identitatea lui Negru Voda sunt sortite se pare sa ramâna o enigma a istoriei românilor. Ea angajeaza si momentul întemeierii Tarii Românesti, despre care profesorul Neagu Djuvara a prezentat în numarul trecut al revistei punctul sau de vedere, pe care îl expune si în continuare.

Nu trebuie pierduta din vedere probabila origine a acelor cneji si voievozi români din spatiul carpato-dunarean, în termeni mai generali acei "mai mari ai tarii" (maiores terrae) pomeniti de Diploma Ioanitilor din 1247. Mai mult decât probabil, primii potentati locali, a caror aparitie trebuie sa fi avut loc cel putin în epoca de dominatie la nord de Dunare a primului tarat bulgar, în veacul al IX-lea, au fost niste cneji slavi.

Simpla logica precum si covârsitoarea predominanta a numelor slave la primii nobili români mentionati de documente pledeaza în acest sens. Lor a trebuit sa li se alature cu vremea si neamuri de juzi valahi, a caror situatie social-politica în sânul comunitatilor lor era oarecum asemanatoare cu cea a cnejilor slavi. Ulterior, în timpul cotropirii spatiului nostru, la est si la sud de Carpati, de catre triburi de pecenegi, apoi de uzi, apoi de cumani, neîndoielnic ca o parte din capeteniile lor, care au dorit sa se aseze printre localnici în special dintre cumani se vor fi integrat si ei în aceasta clasa de stapânitori de pamânturi si de cete razboinice, nobilimea sau boierimea româna în devenire.

Rolul elementului turanic

Care au fost proportiile e greu de stiut. Daca luam numele primilor voievozi atestati apoi, în veacurile XIV si XV, când avem mai multe documente, primele liste de boieri (chiar daca la acea epoca mai târzie un nume purtat nu mai este, în mod necesar, o indicatie a originii etnice), proportia dintre numele slave, numele turanice si numele românesti ne da totusi o ordine de marime. Or, numele slave sunt în majoritate absoluta (Mircea, Radu, Vintila, Vladislav, Vlad etc.); urmate de numele pecenego-cumane, ca Aga, Aslan, Balaban, Basaraba, Beldiman, Berindei, Buzdugan, Caraiman, Gurman, Itu, Sisman, Soltan, Tâncaba, Toxaba etc., numele românesti fiind prea putin prezente (Gelou probabil Ghelau , Ioan, Barbat, Albu, Neagu etc.).

Ca o dovada ca pecenegii si cumanii trebuie sa fi lasat la noi urme mai adânci decât ce se spune de obicei, adaug o informatie inedita, capatata de la doctorul Andrei Pandrea, care, exercitându-si profesia de medic timp îndelungat, în anii imediat posteriori ultimului razboi, în regiunea Lovistei, a notat un numar foarte mare de toponime, nume de munti, de vai, de movile, de sate sau catune. Surpriza e de a constata ca în acest colt de tara mosneneasca, izolata si atât de tipic româneasca, pe lânga denumirile slave, majoritare, cele de origine pecenego-cumane sunt tot atât de numeroase ca cele de origine daco-romana!

Inseamna ca ar trebui sa ne schimbam radical perceptia asupra perioadei de început a Tarii Românesti si sa acordam elementului turanic cel putin cumanilor un rol mai însemnat în geneza poporului român si în nasterea primului nostru stat.

Iata acum de ce cred ca Basarab se tragea dintr-o spita cumana, care n-ar fi urmat masa cumanilor ce au fugit de teama marii invazii mongole dezlantuite în 1240-1241; au trecut Carpatii si au fost colonizati de regele Ungariei pe Tisa mijlocie si inferioara. E de presupus ca nu toti au mers atât de departe:

1. Basaraba e nume cuman, de la basar, aorist al unui verb însemnând "a stapâni, a domina", si aba, tata. Deci, aproximativ, "tata dominator" sau "stapânitor".

2. Dar nu numai numele lui Basarab, ci si al tatalui sau e de cuman. In toate tratatele sau manualele noastre de istorie veti gasi, pentru numele tatalui sau, forma Tihomir. E probabil o eroare. Si o eroare constienta. Tihomir fiind un nume slav, care se întâlneste de câteva ori în partile noastre si în Bulgaria, se socoteste ca daca numele tatalui era slav, înseamna ca avem de a face în cazul lui Basarab cu un cneaz slavo-român, care întâmplator poarta un nume împrumutat de la cumani. Daca avem însa doua generatii cu nume cumane la numai 100-150 de ani de la pripasirea cumanilor în partile noastre, e mai greu de admis.

Tânar cuman neobrazat

Unicul document care ne da numele tatalui lui Basarab e un act al regelui Ungariei Carol Robert, din 26 noiembrie 1332 doi ani dupa dezastrul zis "de la Posada" , prin care rasplateste pe un comite Laurentiu de Zarand pentru vitejia lui în respectiva lupta, act în care îl pomeneste pe Basarab, filium Thocomerii deci Basarab, fiul lui Thocomerius. Istoricii nostri s-au grabit sa identifice Thocomer sau Thocomeriu cu numele slav Tihomir. De zeci de ani mai multi specialisti, printre care marele nostru orientalist Aurel Decei, au facut observatia ca numele din documentul ungar se asemana mult mai mult cu numele cuman Toctomerie, întâlnit în analele rusesti. Dar istoriografia noastra îi da înainte cu Tihomir.

3. De si mai mare semnificatie este faptul ca curia romana, cancelaria papala, care se stie cât de bine informata era, a considerat si pe Basarab si pe fiul sau Nicolae Alexandru ca fideli ai bisericii romane (chiar daca regele Ungariei, fiindca stapâneau un tinut a carei populatie era majoritar ortodoxa si ca încercasera sa iasa de sub suzeranitatea lui, îi declara "schismatici" în unele documente):

a) La 1 februarie 1327, din Avignon, Papa Ioan XXII, recomandând lui Basarab niste calugari dominicani trimisi sa lupte împotriva unei erezii, i se adreseaza cu termenii "principe credincios catolic" (princeps devotus catholicus). b) Iar la 17 octombrie 1345, tot din Avignon, Papa Clement VI lauda pentru devotamentul sau catolic pe "nobilul barbat Alexandro Bassarati".

In trei lucrari foarte documentate si argumentate, istoricul Daniel Barbu a aratat recent ca abia în 1359, Alexandru, suparat ca regele Ungariei popreste corespondenta directa dintre papa si el, si dornic înainte de toate de a fi consacrat cu titulatura "domn autocrator" (sl. samodîrjavnîi), adica domn care detine puterea de la Dumnezeu, se adreseaza împaratului bizantin si patriarhului de la Constantinopol. Acesta din urma se grabeste sa-i satisfaca cererea, mutând pe mitropolitul de la Vicina la Curtea de Arges, iar Alexandru face,probabil abia atunci, act de supunere personala la "credinta pravoslavnica" si-si adauga numele de Nicolae, în cinstirea Sfântului Nicolae, mult pretuit în biserica rasariteana. Nici aceste lucrari capitale ale lui Daniel Barbu nu si-au gasit înca ecou în tratatele si manualele noastre de istorie.

Daca primii domni ai Tarii Românesti au fost, la origine, de confesiune catolica, nu puteau fi slavo-români, nu puteau fi decât de origine cumana, cumanii de la noi fiind convertiti în masa, în rit catolic în 1228, în regiunea Milcovului, de catre arhiepiscopul-primat al Ungariei.

4. In spatiul în care domina familia lui Basarab, toponimele cumane sunt frecvente. Dau numai trei exemple, însa extrem de semnificative: Cozia înseamna nucet în cumana; Hurez înseamna cocos (si a dat în limba româna huhurez, un fel de bufnita). Hateg, care apare în Diploma Ioanitilor, sub forma Harszoc, ar veni de la cuvântul hârs, urs în cumana, care a dat si satul Hârseni în Fagaras etc. (informatii de la savantul orientalist Virgil Ciocâltan).

5. Nicolae Stoicescu, dupa multi alti istorici, influentati probabil de cronicile din secolul XVII, ni-l prezinta pe Negru Voda sau pe Basarab drept eroul care ar fi alungat pe tatari din tara (superbul episod medieval al lui Stroe Buzescu, care în 1602 îl învinge pe hanul tatar în lupta singulara, poate nu-i strain de aceasta viziune la cronicarii din veacul al XVII-lea).

Realitatea pare a fi fost însa alta. Documente sârbesti si bizantine ne releva un Basarab Voievod aliat cu bulgarii si cu tatarii, în lupta împotriva bizantinilor si sârbilor, iar cronicile ungare vorbesc despre un ajutor dat de tatari lui Basarab si la "Posada" în 1330. Atunci apare mai plauzibila ipoteza sugerata acum o jumatate de veac de P.P. Panaitescu, anume ca, asa cum vor face mai târziu marii cneji ai Moscovei, Basarab se impune celorlalti voievozi valahi ca "mare voievod" fiindca e cel mai în masura sa asigure buna întelegere cu tatarii. Adaug doua considerente suplimentare în sprijinul tezei lui P.P. Panaitescu:

a) Stiut este ca dupa asezarea lor în spatiul de la nord de Marea Neagra, tatarii s-au amestecat cu ramasitele cumanilor de la rasarit (li s-a zis tatarii kipciak) si au adoptat limba lor. Nu putem sti daca, la generatia lui, Basarab mai stapânea limba cumana, dar originea putea crea afinitati.

b) Chiar cu vreo doua generatii înainte de Basarab, Aleksandr Nevski, cneaz de Novgorod si mai apoi mare cneaz de Vladimir, marele erou popular al rusilor, care alesese si el calea rezistentei îndârjite împotriva apusenilor, a învins pe Cavalerii Teutoni pe lacul Peipus si, mai înainte, pe suedezi pe Neva de unde porecla Nevski , dar a mers de a plecat genunchiul în fata Marelui Han al Hoardei de Aur.

Intoarcerea lui Basarab împotriva tatarilor e târzie, dateaza din ultimii ani ai domniei lui, dupa ce s-a împacat cu noul rege al Ungariei, Ludovic cel Mare. Când acesta a pornit lupta împotriva tatarilor, Basarab a reusit sa cucereasca si el, sub suzeranitate ungara, o lunga fâsie de tara la nord de Delta Dunarii, între Prut si Nistru, regiune pe care el si primii sai succesori o vor stapâni câteva zeci de ani; de unde vecinii au dat regiunii numele de Basarabia, extins de rusi la toata Moldova dintre Prut si Nistru, când o vor dobândi la pacea de la Bucuresti, în 1812.

6. Iata acum si un document care cred ca n-a fost pus pâna acum în legatura cu problema noastra: la 18 iunie 1325, magisterul bisericii catolice din Tytel (daca e acelasi cu Titel de astazi, se afla în Serbia, putin în sus de varsarea Tisei în Dunare) adevereste unui tânar nobil ungur, care avusese o cearta cu bataie cu "Stefan, fiul comitelui cuman Parabuh", cum ca acesta l-a ponegrit pe regele Carol Robert si l-a preaslavit pe Basarab transalpinul, necredincios Sfintei Coroane, zicând ca puterea regelui nu se putea compara cu cea a lui Basarab... Ne întrebam de ce acest tânar cuman neobrazat, daca a vrut sa-l insulte pe rege, nu l-a comparat cu vreun alt rege sau domnitor, cu regele Poloniei, cu despotul Serbiei, cu tarul Bulgariei... De ce l-a comparat cu Basarab, care în 1325 nu era înca învingatorul de la "Posada"? Nu cumva fiindca era mândru de el ca-l stia de neam cuman ca el?

Negru Voda, cu a lui ceata

7. In fine, ma întreb daca poreclei "Negru Voda", careia am vazut ca i s-au cautat fel de fel de ciudate întelesuri, nu trebuie sa-i pastram sensul pe care am vazut mai sus ca i-l dadea traditia înca în veacul al XVII-lea, anume ca i s-a spus Negrul, fiindca era negricios la fata! Oare în lumea întreaga nu se nasc porecle dupa aspectul fetei si culoarea parului? Albu, Negru, Rosu etc.? Si un cuman printre cnejii slavo-români avea pesemne o înfatisare mai închisa.

Avem, doua veacuri înainte, o paralela perfecta în cazul cronicarului bizantin Kekaumenos, cel care vorbeste primul (si urât!) despre vlahii din Tessalia: bunicul lui fusese un toparc, print armean de la granita Imperiului bizantin, care trecuse în serviciul imperiului; kekaumenos înseamna în greaca bizantina "cel pârlit la fata". Un armean o fi aparut la Constantinopol mai negricios decât grecii. Asemenea probabil si la români, în cazul lui Negru Voda, voievodul român de origine cumana Toktomer. (Se cuvine însa sa reamintesc, cu privire la fizionomii, ca cumanii erau turci, nu mongoli. Anna Comnena, fiica împaratului Alexis Comnenul, ne spune undeva ca maica-sa era frumoasa ca o cumana, doar cu fata mai putin lunga! Deci sa nu-i închipuim pe cumani ca mongoloizi).

Desigur, nici unul din argumentele de mai sus, luat izolat, nu e concludent. Dar toate la un loc constituie ceea ce în jargon juridic se numeste "un manunchi de prezumtii" care, în ce ma priveste, e convingator.

Sa rezumam:

Documentele citate si argumentele înfatisate mai sus ne sugereaza urmatoarea desfasurare între ultima mentiune a voievodului Seneslav de la 1247 (probabil acelasi cu "Miselav", "capetenia popoarelor Ulagh" (vlahe), de care cronica orientala a lui Rasid-ed-din zice ca a înfruntat coloana cea mai sudica a invaziei mongole din 1241) si primele mentiuni ale unui "mare voievod", sef suprem în tot tinutul dintre Carpati si Dunare:

Când în mare graba în 1238, prevenind atacul mongol, cumanii din Muntenia si Moldova pleaca în masa pentru a cauta adapost în Ungaria, e de presupus ca aceia dintre ei care se aflau într-un proces înaintat de românizare sau se integrasera printre "mai marii tarii", nu vor fi urmat pâna la capat marea migratie în orice caz unii vor fi ramas la nord de Carpati în regiunile mai intens populate de români, ca Tara Fagarasului si Tara Hategului.

Din acele regiuni, si chiar de mai la nord, un flux de populatii începuse sa coboare din Transilvania catre fosta "Cumanie", nu numai români, ci si sasi si unguri (dovada interzicerea pe care în Diploma Ioanitilor regele Ungariei o face viitorului sau vasal, Marele Maestru al Ordinului, de a coloniza feudul sau banatul Severinului cu populatii de la nord de Carpati). La sfârsitul secolului XIII, Câmpulung e un oras cu organizare de tip sasesc si biserica catolica. Mai la nord, la poalele muntelui, o bisericuta sapata în stânca, la Corbii-de-Piatra, datata dupa stil din anii 1290, are doua altare. Oare pentru slujba în cele doua rituri, apusean si rasaritean? De adaugat ca o instalare de negustori sasi e de neconceput într-un tinut unde nu s-ar fi aflat deja o oarecare orânduire politica cu o putere militara. Mai avem si la Cetateni, pe drumul care coboara de la Bran spre valea Argesului, urmele a doua biserici din secolul XIII si a unei cetatui ce-i zice "a lui Negru Voda".

Pe de alta parte, începând din 1270, mari tulburari au loc în tot regatul ungar, culminând cu uciderea în 1290 a regelui Ladislas IV zis Cumanul (dupa maica-sa). Si totodata nobilimea româna se vede din ce în ce mai mult pagubita si marginalizata. Avem deci toate conditiile pentru a ne imagina ca una din capeteniile românilor din regiunea Fagaras, de origine cumana, Toktomer-Thocomerius, poreclit (ulterior?) Negru Voda, coboara cu ceata lui în anii 1290 si-si asaza "scaunul" în orasul Câmpulung.

Cum îsi va fi întins autoritatea cu încetul asupra celorlalti voievozi si cneji români e deocamdata neclar; probabil, ca în cazuri similare, printr-o combinatie de lupte, de încuscriri si de diplomatie. Cert este ca de-abia fiul sau, Basaraba, se poate intitula "mare voievod", adica voievod peste toti ceilalti voievozi dintre Carpati si Dunare, si prin afirmarea unei mari independente în politica sa externa, sa riste înfruntarea cu suzeranul ungar. Cu el s-a nascut primul stat român, de dimensiuni si de putere comparabile cu ale celorlalte state din sud-estul european.

 

Arhivare digitala la M.A.E.

In colaborare cu Camera de Investitii Italo-Româna si cu Societatea Cenasca CISL, la Ministerul Afacerilor Externe a început în urma cu câteva luni aplicarea proiectului Tehnologii avansate pentru arhivarea documentelor istorice, realizat împreuna cu firma italiana Key Soft Soluzioni Informatiche.

Proiectul reprezinta o prioritate în domeniu a Guvernului României, aprobata în 1998.

Obiectivul lucrarilor îl constituie arhivarea digitala a documentelor pastrate în Arhiva Istorico-Diplomatica, ce se va realiza utilizând tehnologii noi si sofisticate. Scanarea imaginilor documentelor se va efectua pastrând intact continutul informativ conferit de culoare. Sistemul folosit va facilita simtitor munca oamenilor de stiinta si a cercetatorilor.

Firma Key Soft aduce în România un know-how de înalt nivel tehnologic, astfel încât Arhiva Istorico-Diplomatica Româna se va plasa printre primele în Europa din punct de vedere al usurintei accesului si al redarii cât mai exacte a informatiilor pentru utilizatori.

Tehnologiile adoptate necesita o pregatire adecvata a personalului care va fi angajat (istorici si operatori) în operatia de înregistrare a documentelor si a imaginilor respective în arhiva digitala. In acest scop sunt organizate trei cicluri de cursuri de pregatire la sediul Arhivei Istorice a Ministerului Afacerilor Externe (Palatul Victoria). Primul ciclu a început joi, 13 iulie. Cursantii vor studia notiuni fundamentale de informatica, logica arhivarii documentelor istorice si vor efectua practica necesara pentru a opera cu exactitate si eficienta. Ulterior vor începe sa lucreze cu documentele Arhivei, folosind aparatura furnizata de firma Key Soft.

Proiectul reprezinta o sansa pentru modernizarea arhivelor istorice din România si, de asemenea, o excelenta colaborare între Italia si România.

Dr. Dumitru PREDA

Top