Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 2 (100), februarie : Salvarea memoriei : Andrei Oişteanu : Acuzaţia de omor ritual (O sută de ani de la pogromul de la Chişinău) (2)

Salvarea memoriei

Andrei Oişteanu

Acuzaţia de omor ritual (O sută de ani de la pogromul de la Chişinău) (2)

Pagina precedentă Următoarea pagină

Acuzaţiile de infanticid ritual în spaţiul românesc sînt înregistrate relativ tîrziu, dar sincron cu restul zonei est-europene: în secolele XVIII-XIX. Adesea, astfel de incriminări erau urmate de tulburări violente. În 1710, de pildă, la Tîrgu Neamţ au fost linşaţi 5 evrei şi puşi în lanţuri alţi 22, pe motiv că ar fi ucis un copil creştin: "căci le trebuie lor sînge de Paşti". Este cea mai veche atestare documentară a unui astfel de caz în arealul românesc. Văzînd că violenţele asupra lor sînt gata să ia amploare, evreii au trimis soli la Iaşi, la Dimitrie Cantemir. Domnitorul a trimis la faţa locului doi oameni de încredere. "Oamenii veniră şi cercetară şi căutară bine şi văzură că fals şi neadevărat e", se consemnează într-un document din epocă. S-a stabilit ca "evreii să fie sloboziţi", iar călugărul care a înscenat aşa-zisul omor ritual "să fie pus în casa de nebuni în tot timpul vieţii sale".

În 1726 a avut loc o inculpare similară a evreilor din tîrgul basarabean Oniţcani (Orhei). S-a spus atunci că "bezzaconicii jidovi" ("evrei fără de lege", cum i-a numit Ion Neculce în Letopiseţ) ar fi "furat în ziua Paştilor un copil ăcreştinî, cam de cinci ani" (Cronica Ghiculeştilor). "Sîngele ăbăiatuluiî l-au împărţit, punîndu-l în butoiaşe, şi l-au trimis marelui haham din Cracovia şi hahamului din Dubăsari." Procesul înscenat celor patru evrei învinuiţi a avut loc la Iaşi, fiind condus cu mare zarvă de însuşi domnitorul Mihai Racoviţă, care a încercat să-i şantajeze pe evrei şi "să-i păgubească de bani", scrie cronicarul. Pînă la urmă, inculpaţii au fost achitaţi. "Din pricina lăcomiei sale de bani", se scrie în Cronica Ghiculeştilor, lui Racoviţă Vodă "i-a sosit mazilirea" de la Istanbul, imediat după încheierea farsei judiciare. Întregul eveniment a avut un puternic impact asupra societăţii, astfel că povestea a fost reluată în nu mai puţin de trei cronici moldoveneşti din secolul al XVIII-lea.

În vremea domniilor fanariote astfel de evenimente au avut loc mai mereu în Ţările Române. Studiind această epocă, Pompiliu Eliade scria următoarele în 1898: "Lumea le pune în seamă ăevreilorî tot soiul de lucruri ciudate: în săptămîna Paştelui evreiesc şi în săptămîna Paştelui creştin, oamenii îşi ţin copiii închişi în casă, de teamă că evreii să nu-i fure şi să le sugă sîngele, ca să-l pună în «azima» lor; şi, dacă se întîmplă vreodată să dispară vreun copil, întreaga populaţie cere sus şi tare ca toată evreimea să fie supusă la cazne".

Masacrul din Galaţi

În secolul al XIX-lea, în oraşe din Moldova (Iaşi, Roman, Galaţi, Bacău, Piatra Neamţ ş.a.), sînt atestate cele mai multe acuzaţii de acest gen, cu urmările cele mai grave. Tulburările violente de la Galaţi, care au avut loc de Paşte în 1859, sînt simptomatice: au fost înregistraţi morţi şi răniţi, au fost distruse sinagogi, au fost arse sulurile Legii, au fost devastate casele şi prădate prăvăliile, iar autorităţile, în loc să pedepsească pe instigatori, i‑au arestat pe evrei. Bancherul Rothschild însuşi a intervenit pe lîngă Cuza Vodă, cerînd protecţie pentru evreii din Galaţi.

Îngrozit de aceste evenimente şi neştiind ce să apere mai întîi, "pe hebreii masacraţi în pămînt român sau onoarea proprie a românilor", cărturarul Ion Heliade-Rădulescu scria următoarele într-un articol intitulat "Masacru din Galaţi": "Populaţia află pretext de pradă, de ucideri şi de cele mai neomenoase crime; mulţi hebrei fură ucişi şi mai mulţi vulneraţi şi bătuţi, casele hebreilor toate violate şi prădate. Două sinagogi sparte şi despuiate, vasele cultului, Legea sau Tora călcate în picioare. Hebreii nu manîncă la copii în Englitera, nu în Franţa, nu în Germania, nu pe nicăiri, pe unde oamenii începură a deveni oameni. Pe unde mai sînt acuzaţi de asemenea neomenoasă faptă? Pe acolo pe unde popolii mai sînt încă barbari sau demi-barbari. Hebreii, iar o zicem din convicţia noastră cea mai intimă, nu sînt şi nici n-au fost vreodată popolul sau naţia care să manînce la oameni sau la copii de oricare stirpe sau credinţă; în religia lor nu se află asemenea precept inuman şi barbar; stirpea lor din origine n-a fost stirpe de sălbateci şi antropofagi. Din contra."

 "Nici însuşi în Rusia hebreii nu mănîncă la copii", scria Ion Heliade-Rădulescu în 1859. Cărturarul român se înşela, pentru că în Rusia, în secolul al XIX-lea şi chiar în primele decenii ale secolului XX, se credea că evreii practică infanticidul ritual. Acesta a fost, de altfel, motivul declanşării pogromului din 1903, de la Chişinău (pe atunci, în Rusia ţaristă) şi a procesului intentat lui Mendel Beilis, în 1911–1913, la Kiev.

Pogromul de la Chişinău

Se consideră că autorul moral al pogromului de la Chişinău este politicianul de extrema dreaptă Păvălachi A. Cruşevan. Acesta era un moldovean rusificat, care de cîţiva ani – prin intermediul ziarului său Bessarabetz ("Basarabeanul") – susţinea o întreagă campanie pentru expulzarea şi extermi­narea evreilor din zonă. Cruşevan l-a invitat la Chişinău chiar şi pe parlamentarul român ultranaţionalist A.C. Cuza, profesor la Universitatea din Iaşi, care a ţinut mai multe conferinţe incendiare, în care şi-a prezentat doctrina antisemită. Amîndoi au proclamat că masacrul va avea loc de sărbătoarea Paştelui, la 6-8 aprilie 1903. Într-adevăr, ziarul lui Cruşevan a anunţat chiar înaintea Paştelui că în tîrgul Dubăsari, pe malul Nistrului, evreii ar fi comis un omor ritual asupra unui băiat creştin. Simptomatic este faptul că nu au reactionat masele din Dubăsari, ci cele din Chişinău şi din împrejurimi (incitate în prealabil), care au năvălit înarmate în cartierele evreieşti. Îngrijorat de cursul evenimentelor, marele rabin din Chişinău a cerut episcopului creştin să nege în mod public zvonul absurd. Dar "acest înalt preot – scria un ziarist rus – a declarat public că el însuşi crede în povestea că evreii folosesc sînge de creştin în scopuri rituale". Episcopul a turnat astfel gaz peste focul pogromului. La rîndul lor, soldaţii nu au intervenit, pe motiv că guvernatorul ar fi "aşteptat ordine" de la ţarul Nicolae al II-lea şi nu le-ar fi primit, iar poliţiştii, în loc să ia măsuri de protecţie a evreilor, le indicau răzvrătiţilor casele în care aceştia locuiau. Evreii s-au trezit complet abandonaţi în faţa maselor isterizate. Urmările au fost pe măsură: 50 de morţi, sute de grav răniţi, 800 de case şi 600 de prăvălii distruse şi prădate etc.

Pagina precedentă 1 2 3 4 Următoarea pagină

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova
Creat de design.md, întreţinut de evisoft şi găzduit de DNT