Voda da, Iorga ba

Petre Turlea

Poate cea mai ridicola initiativa a regelui Carol II a fost aceea de a impune tuturor uniforma Frontului Renasterii Nationale. Cum se stie, în afara liderilor celor doua partide istorice si a lui Nicolae Iorga, nici una din personalitatile vremii nu a refuzat uniforma. Refuzul, facut public, era cu atât mai deranjant pentru rege, cu cât, în cazul lui Iorga, venea din partea unui consilier regal, care, prin legea de înfiintare a F.R.N., era obligat sa poarte uniforma. Adversitatea lui Iorga fata de aceasta initiativa regala, pe care si-o va motiva si explica în dese rânduri, a fost întarita si de actele de autoritate prin care autoritatile au încercat sa-l determine sa se supuna.

In ziua de 19 ianuarie 1939, maresalul Curtii Regale, C. Flondor, i-a trimis istoricului o scrisoare care suna ca un ordin: "In conformitate cu înaltele dispozitiuni, am onoarea a aduce la cunostinta Excelentei Voastre ca tinuta pentru domnii consilieri regali, care se vor prezenta la Palat cu prilejul audientelor, serbarilor si receptiilor ce vor avea loc... va fi uniforma Frontului Renasterii Nationale".

Istoricul nu s-a supus ordinului. Pe 24 ianuarie s-a prezentat la Palat, la reuniunea membrilor Ordinului "Ferdinand", fara uniforma. Fotografia publicata în Neamul românesc ni-i arata pe rege si Marele Voevod Mihai dând mâna cu membrii Ordinului, în Sala Tronului; Nicolae Iorga este în frac. Regelui nu i-a placut nesupunerea, dar, diplomat, s-a întretinut cu istoricul în mod cordial, l-a întrebat de sanatatea sotiei sale si chiar a cerut sa fie fotografiati împreuna.

"Nu suntem o turma de mameluci"

Cea mai violenta izbucnire a istoricului împotriva înregimentarii fortate în F.R.N. este consemnata într-o nota a Sigurantei din 3 februarie 1939. Intr-o sedinta a Academiei Române, când presedintele acesteia C. Radulescu-Motru a propus ca toti academicienii sa se înscrie în bloc în F.R.N. si sa îmbrace uniforma acestuia, a avut loc o scena memorabila. Iat-o, în relatarea unei note informative a Sigurantei: "In acel moment Nicolae Iorga s-a ridicat, spunând ca «îl surprinde ca tocmai presedintele sa faca o atare propunere Adunarii, ca si cum aceasta ar fi o breasla de barbieri, tinichigii sau o asociatie de functionari comerciali. Nu, domnule presedinte, noi nu suntem o turma de mameluci, fiecare din noi are puterea de discernamânt necesara si prin nimic nu am putea fi constrânsi ori macar ademeniti sa comitem un asemenea act. Eu cel putin, declar de la început ca nu m-as putea înscrie niciodata în asemenea conditiuni»".

Iesirea violenta a trezit teama academicienilor, care au încercat sa-l opreasca. Dar N. Iorga "s-a ridicat din nou si a mai spus ca nu vorbeste numai în calitate de academician, ci si ca istoric, si daca este vorba sa faca istorie, apoi sa mai astepte putin domnii colegi, ca vor afla lucruri interesante". Cu toate protestele colegilor care îl întrerupeau des, istoricul l-a atacat direct pe rege, mentionând originea evreiasca a familiei sale, ai carei stramosi au fost bancheri în Lübeck, înnobilati de margraful Bavariei. A mentionat o boala ereditara a familiei (nebunia), care se manifesta din patru în patru generatii; Carol II facea parte din a patra generatie!

Nota Sigurantei continua: "Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi facuta de presedintele Academiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în F.R.N., asculta la microfon [?!] dezbaterile din sala de sedinte a Academiei. Auzind cele spuse de Nicolae Iorga, a trimis la Academie pe colonelul Urdareanu, ca sa-l împiedice a vorbi mai departe. Intrând în sala de sedinte, dl. Urdareanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a amenintat, spunându-i ca toate cele declarate acolo fusesera auzite de suveran". Cel amenintat i-a raspuns sec: "Du-te si spune stapânului tau ca profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar daca regele ar porunci sa fie ucis si ca toate cele spuse acum la Academie se vor învata în viitor în cartile de scoala. Chiar daca voiu fi suprimat, cele spuse se vor cunoaste în toata lumea, deoarece am avut grija sa le trimit mai dinainte la Londra, Roma, Paris si Berlin."

Evenimentele petrecute la Academie sunt confirmate si de jurnalul lui G.T. Kirileanu, care la data de 28 ianuarie 1939 consemneaza: "Presedintele Academiei Române, Radulescu-Motru, propune ca toti membrii Academiei sa se înscrie în F.R.N. Iorga a zis: «Nu-i destul ca trebuie sa-l manânc cu de-a sila, trebuie sa mai zic si ca-mi place!». Si adauga: «Hohenzollernii au fost la început, dupa cum le spune numele, vamuitorii cei de sus (stiti ce erau vamuitorii în Evul Mediu!). Si, de aceea, din când în când ies si nebuni dintre dânsii. Eu cunosc pe unul...». Si doar Iorga era consilier regal al acelui unul!... prea iubitul sau fost elev..."

Este evident aceeasi scena prezentata si de informatorul Sigurantei; Kirileanu o reda însa mai succint si cu anumite îmblânziri ale textului. Din procesul verbal al sedintei, la publicare cenzura a eliminat consemnarea scenei.

In Fondul F.R.N. al Arhivei Nationale Istorice Centrale, unde se pastreaza toate adeziunile la F.R.N., pe institutii si întreprinderi, nu se afla si un dosar al Academiei Române, ceea ce înseamna ca demersul lui Nicolae Iorga a avut efect. Unii academicieni s-au înscris în F.R.N., dar au facut-o individual.

Sub regimul cenzurii, nici un ziar nu a scris despre cele întâmplate. Lipsa unei reactii pe masura din partea regelui este totusi explicabila. Suveranul dorea sa înabuse vocea critica a lui Iorga, dar o reactie violenta contra acestuia ar fi amplificat scandalul. Trebuia procedat cu tact.

Tiranul si comitetul de opinie publica

In ianuarie 1939, glumind pe seama celebrei uniforme a F.R.N. istoricul a precizat si conditia în care ar accepta-o: "Sunt gata sa îmbrac uniforma F.R.N., însa în cap sa mi se permita sa pun un coif cu teapa, în care sa-l asez pe ministrul de Interne". Adversitatea lui fata de guvern, în primul rând fata de ministrul de Interne Armand Calinescu, era deplina. La sfârsitul aceleiasi luni îl anunta pe rege ca "masurile luate în ultimul timp de guvern sunt lipsite de [cu] totul de ideologia nationala".

Se pastreaza si o scrisoare de refuz a purtarii uniformei. Dateaza din februarie 1939 si a fost trimisa maresalului Palatului. Istoricul refuza invitatia regelui la dejunul festiv dedicat împlinirii unui an de la adoptarea Constitutiei carliste: "Cum îmi cereti a purta o uniforma, trebuie sa va spun ca nu o am si ca dupa boala mea de rinichi, dupa sciatica si cu grele dureri de mijloc neuroartritice, nu-mi e îngaduit sa port alt vesmânt decât unul civil cu întreita vesta de flanela în tot timpul de iarna".

Aproape concomitent cu scena de la Academie a fost si discursul rostit de istoric în cadrul unui seminar cu studentii desfasurat acasa, în Soseaua Bonaparte nr. 8. De la început i-a prevenit pe studenti sa fie discreti, deoarece le va spune lucruri interesante privitoare la "starea României de astazi" si la "lichelismul triumfator de astazi". Vorbind despre regimul carlist, spunea: "Daca as fi sentimental si usuratec, m-ati vedea în uniforma. Vai ce caraghioasa imitatie a maimutoilor. Sa-i vezi cu uniformele puse din ordin". Prezentând masurile arbitrare ale guvernului, afirma: "Sa nu creada domnii de la guvern ca au scapat asa de usor. Vor plati ca subjuga poporul si-l calca în picioare". Nu l-a crutat nici pe rege: "Sa vedeti iesirea tiranului în multimea muta, cu ochii scaparatori si totusi a doua zi ziarele anunta ca suveranul a fost aclamat... Nici o carte nu poate sa apara fara sa ajunga la tiran. Suveranul dispune de opinia publica în fiecare dimineata, cum se scoala. Nu exista opinie publica, exista un comitet al opiniei publice care coordoneaza vrerile multimii. Nu ridicati glasul, caci un spion va tradeaza, un agent va aresteaza, un jandarm sau un calau va bate crunt, iar câteodata în beciurile politiei se sfarâma capul ori se pune la zid. Parca am fi sub teroarea G.P.U.-ului la Lubianka. Daca niste profesori din scoli se ridica furiosi si spun tinerelor generatii adevarul, sunt schingiuiti... Ce este statul nostru totalitar de astazi? Raspund: desfiintarea în domeniul cugetarii a oricarei personalitati. Vom deveni niste monstri mecanici daca nu vom sti în curând sa scuturam hidra care ne cuprinde...

Garantarea constitutionala a disparut. Stim ca nici un om nu poate fi arestat, ucis. Garantarea individului este un fleac. N-avem reprezentanti într-un Parlament, care sa ne fixeze darile si sa ne spuna pasurile. O tempora, o mores!" Carol era atentionat: "Regalitatea trebuie sa fie potrivita dreptului ei, dar nimic mai mult. Cum trece limita e amenintata cu prabusirea... Oamenii care au cauzat nenorocirea tarii sa-si dea seama ce fac. Rabdarea noastra are margini".

O noutate era atacul îndreptat împotriva Constitutiei din 1938: "Constitutia noastra trebuie sa fie emanatia natiunii, bazata pe principii stricte ale sufletului si manifestarilor poporului nostru. Prima Constitutie a fost facuta de un anume Alecu Constantinescu, iar cea din februarie trecut de Istrate Micescu, un jurist idiot, care nu vede decât ce scrie în manualele lui si ce i-a spus regele". (Calificativul aruncat lui Istrate Micescu era, evident, rodul enervarii. Cu un an înainte îl apreciase ca pe un "eminent jurist consult"). Important era faptul ca le împartasea studentilor conceptia sa despre conducerea tarii: "La noi trebuie sa fie asa: monarhie legitima într-o parte, libertatile publice în alta parte. Regele se desface de natiune de legaturile Constitutiei, îsi ia libertate, îsi face singur groapa". De aceea trebuie condamnat: "Sa lipsesti o natiune întreaga de drepturile sale merita o pedeapsa cumplita. Acest lucru e o întreprindere a imbecilitatii. Jubileaza spionii si lingusitorii regelui. Dar, violentei i se raspunde prin violenta. La noi acum domina omorul legal, domina teroarea. Sistemele politice nu m-au speriat, statul totalitar m-a lasat rece... Cred în inteligenta mea si în inteligenta fiecarei persoane constiente de soarta tarii".

Raportul care includea aceasta expunere foarte critica la adresa regimului poate fi si rodul dorintei lui N. Iorga: chiar el ceruse celor care îl ascultau ca tot ce spune sa fie stenografiat, pentru a putea publica textul undeva, fie chiar si sub alt nume (Nu a aparut nicaieri!).

In toate seminariile, cursurile sau conferintele sustinute în februarie 1939, N. Iorga a inclus lungi si acide paranteze cu trimiteri critice la adresa regimului. Asa a procedat la 18 februarie în fata studentilor de la Academia de Inalte Studii Comerciale, pe 22 februarie, în cadrul unei conferinte la Teatrul Ligii Culturale, sau la 25 februarie, într-o prelegere la Academia de Inalte Studii Comerciale. Au urmat, pe 27 februarie, un curs la Teatrul Ligii Culturale si o conferinta la Sala Dales.

Rugat de rege...

Placerea regelui de a se expune în public în tot felul de uniforme era de un ridicol desavârsit, mergând pâna la a îmbraca uniforma de strajer, cu pantaloni scurti. In conceptia lui Iorga, maimutareala cu uniforme, saluturi si decoratii nu putea sa duca la întarirea statului. Conform unei note a Sigurantei din 27 aprilie 1939, N. Iorga spusese într-un grup de prieteni: "Statul totalitar este statul condus de un singur om si în care totul depinde de acesta. Daca seful statului se scoala din somn dispus, toate treburile merg bine si invers, daca este mereu indispus, totul merge pe dos".

Nicolae Iorga rezista presiunilor la care era supus pentru a îmbraca uniforma F.R.N. A-l îmbraca în uniforma era însa un lucru foarte important pentru rege. Fiind consilier regal (ca fost prim-ministru), istoricul era membru de drept al F.R.N., asadar, orice atitudine ar fi avut, nu putea fi considerat în afara partidului decât daca ar fi fost demis, iar demiterea presupunea recunoasterea publica a unei opozitii fata de regim. Popularizarea ideii ca marele istoric, venerat de o tara întreaga, se opunea regimului era complet defavorabila regelui.

Pâna la urma, Carol a fost constrâns sa faca un gest cu totul neobisnuit în relatiile dintre monarh si cei din afara familiei sale: la 8 mai 1939 i-a scris personal lui Iorga, rugându-l sa accepte uniforma, "ca sa arate în mod vadit unitatea de gânduri si de simtiri împrejurul Coroanei". Având în vedere cunoscutul atasament al istoricului fata de monarhie, rugamintea regelui (evident i-a magulit orgoliul) a fost factorul esential care a determinat schimbarea atitudinii sale fata de F.R.N si simbolurile acestuia. A fost acuzat de oportunism, dar Iorga a replicat imediat: "Am refuzat timp de trei luni sa port aceasta uniforma a F.R.N.-ului. Dupa trei luni am primit o scrisoare de la M.S. Regele, scrisoare pe care o posed si prin care suveranul ma ruga sa port si eu aceasta uniforma. I-am raspuns atunci suveranului ca nu pot sa port decât uniforma de consilier regal. Maiestatea Sa Regele a raspuns ca aproba, dar s-o port si la cursurile ce le tin la Scoala Superioara de Razboi. Am cerut apoi suveranului sa-mi dea voie ca sa public faptul ca Maiestatea Sa m-a rugat sa port uniforma. Deci, ma crezi d-ta, domnule Sever Bocu, ca am purtat uniforme ca sa ma introduc? Dar eu port uniforma regelui, sunt consilier regal, am fost invitat de rege si deci, de tara. Nu am facut-o cu nici un gând ascuns".

Neamul românesc a consemnat expres cauza acceptarii uniformei: "Urmând dorintii manifestata în scris de M.S. Regele, ca sfetnicii sai sa se înfatiseze într-un costum uniform, care sa arate legatura cu Coroana, d. profesor Iorga - care este si cel mai vechi profesor la Scoala Superioara de Razboi - va urma cu placere sugestiile regale". La 20 iunie, în fata studentilor din Liga Culturala, preciza: "Eu m-am înscris în F.R.N. deoarece am fost invitat personal de catre M.S. Regele si, deci am facut acest gest numai din dorinta sa si nu din a altora, pe cari îi cunosc foarte bine si cari se cred creatori de tara" (aluzie la Armand Calinescu).

...si terorizat

Se pare ca au existat si alte motive care l-au determinat sa accepte uniforma. Intr-un document al Sigurantei din 19 mai 1939 se afirma ca N. Iorga "ar fi acceptat sa poarte uniforma de consilier regal, fiind terorizat. Se spune anume ca fiul sau, Mircea Iorga, directorul Scoalei Electrotehnice din Bucuresti, ar fi savârsit sau ar fi permis sa se savârseasca unele fraude la aceasta scoala, motiv pentru care nu numai ca a fost suspendat din functiune, dar ar fi fost chiar arestat. De asemeni, în urma discursului sau de la Academie, discurs prin care dl. Iorga cauta sa insinueze ca dinastia noastra ar avea printre stramosii sai si unii evrei, o perchezitie s-ar fi facut la domiciliul d-lui Nicolae Iorga. Dl. Iorga, suparat, ar fi voit chiar sa demisioneze din demnitatea de consilier regal, dar raspunzându-i-se ca nu se poate demisiona din aceasta demnitate si ca daca va întinde coarda prea mult, s-ar putea chiar sa fie arestat de M.S. Regele, dl. Iorga s-a resemnat... In urma pocairii d-lui Iorga, s-ar fi oprit orice actiune penala împotriva fiului sau..."

In mod evident, autorul notei citate nu cunostea scrisoarea regelui catre N. Iorga din 8 mai, dar nu se poate infirma nici existenta unui santaj din partea autoritatilor. Cert este însa faptul ca atenuarea criticilor istoricului începând cu luna martie 1939 trebuie pusa în legatura si cu evolutia evenimentelor internationale: caderea Cehoslovaciei si cresterea pericolului revizionist la adresa României: "Neamul nostru întreg - scria istoricul - nu poate avea în asemenea momente nici vreme de discutii si nici vreme de disensiuni. El trebuie sa fie, în astfel de împrejurari, un bloc masiv de vointe, din care sa poata scapara în orice moment initiativa aparatoare si mântuitoare... In fata oricarei primejdii am putut rezista printr-un singur mijloc: strângerea în jurul Domnului Tarii. Lui îi este încredintata astazi sarcina de a conduce, si întru aceasta se cuvine a-i sta în ajutor, ca sefului de oaste a românimii".

Tot acest complex de împrejurari l-a facut pe Iorga sa renunte, în mai 1939, la rezistenta fata de regimul carlist. La 20 mai s-a înregistrat si o declaratie a lui conform careia "nu s-a gasit niciodata mai mult decât acum în gratia suveranului". Pornea, probabil, de la sugestia de a i se încredinta presedintia Senatului, tema atinsa într-o scrisoare catre A. Calinescu, înaintea plecarii la Paris (pentru un ciclu de conferinte la Sorbona): "In ajunul plecarii, de la care nu ma pot sustrage, tin sa-ti spun ca, din conversatia cu d-ta asupra formatiei Senatului, nu trebuie sa retii ca eu as fi dispus a-l prezida, oricare ar fi caracterul operatiunilor electorale".

Odata ajuns presedinte al Senatului, Nicolae Iorga a aparat, din acest post, regimul carlist si, din oponent ferm al uniformei F.R.N., el însusi a încercat s-o impuna tuturor senatorilor.


Top