Adevarul
Editia: 5380 Sâmbătă, 27 Octombrie 2007
RSS Adevarul
Cu Ilarion Ionescu-Galaţi, despre tinereţile maestrului
de Dumitru Avakian (143 afisari, 2007-10-24)  
ImprimaTrimite MailComenteaza
Muzică luminoasă, melodioasă, scrisă de Piotr Ilici Ceaikovski, anume Serenada pentru orchestră de coarde – sonatină, vals, elegie, un final antrenant, apoi fermecătorul Capriciu italian în la major, de asemenea muzica primului Concert pentru pian şi orchestră de Franz Lisz­t, opus susţinut cu entuziasm cu concursul tinerei pianiste Ioana Maria Lupaşcu, iar în deschiderea concertului o pitorească, o multicoloră Suită ardelenească, de folclorică inspiraţie, scrisă de Pascal Bentoiu în urmă cu o jumătate de secol... Iată programul pe care – zilele trecute, în compania Orchestrei Naţionale Radio, în Studioul de Concerte din str. Berthelot - dirijorul Ilarion Ionescu Galaţi ni l-a oferit cu prilejul aniversării zilei sale de naştere.

O aniversare împlinită în muzică, o aniversare – aş numi-o – rotundă, o ajungere de la nivelul căreia un muzician, un artist cum este Ilarion Ionescu-Galaţi, priveşte cu demnitate spre trecut, scrutează cu curaj viitorul.

Nu poţi să nu observi, muzica pe care ne-o dăruieşte aduce bucurie consolatoare, aduce speranţă şi încredere.
Cu totul recent, muzicologul Viorel Cosma îi adresa o întrebare provocatoare: „Te sperie trecerea în vârsta a treia?". Iar răspunsul a venit prompt şi firesc: „Nu! Încerc să uit marea trecere şi mă străduiesc să o prelungesc pe a doua."

Aşa este Ionescu-Galaţi, comunicativ şi şăgalnic, antrenându-i pe cei din jurul său către muzică, către o bună dispoziţie imaginativ orientată. O face cu generozitate, cu un indicibil farmec personal, cu un veritabil simţ pedagogic, cu eficientă comunicare profesională. Este pretenţios şi riguros în lucrul cu muzicienii cu care colaborează. Dar nu forţează niciodată limitele pe care aceştia nu sunt dispuşi a le depăşi. Cum s-a şi întâmplat pe parcursul concertului la care m-am referit iniţial.

Şi-a depăşit cu curaj propriile bariere. A atins limitele virtuozităţii violonistice de nivel solistic. A ridicat bagheta dirijorală cu indicibil har, cu dăruirea muzicianului pedagog. Este un drum al profesionalismului artistic pe care Ionescu-Galaţi îl parcurge continuu observând cotele cele înalte. A studiat în ţară cu cei mai importanţi maeştri ai viorii, ai dirijatului.

A studiat în străinătate, în Europa, în Statele Unite, în marile centre ale vieţii muzicale, în compania marilor formaţii orchestrale, a marilor maeştri ai baghetei. A condus şi conduce toate orchestrele simfonice ale ţării, şi nu numai...

Timp de decenii, a fost primul dirijor al Orchestrei Filarmonicii din Braşov.
Sunt muzicieni cu care ştie a întreţine relaţii de eficientă comunicare, relaţii pe cât de funcţionale, de agreabile, pe atât de stricte.

Este iniţiatorul şi realizatorul celebrului Festival al Muzicii de Cameră de la Braşov, o veritabilă instituţie care – ne aducem aminte, pe parcursul mai multor decenii - a reuşit să reînvie interesul publicului, al muzicienilor tineri şi mai puţin tineri, pentru inestimabilul tezaur al valorilor muzicale camerale.
Prospeţimea adresării muzicale, dinamica solicitării profesionale par a rămâne neofilite.

Colaborează cu tineri muzicieni pe care ştie a-i îndruma, a-i conduce, pe drumurile cele importante ale artei. Aşa s-a întâmplat inclusiv pe parcursul Concertului de Gală al recentei ediţii a Concursului Internaţional „George Enescu".

Colaborarea stabilită, spre exemplu, cu violonista Anna Ţifu, laureată a marelui premiu al concursului secţiei de vioară, cu muzicienii instrumentişti ai Orchestrei Filarmonicii „Moldova", s-a înscris sub semnul acelei funcţionale relaţii pe care numai un muzician încercat, abil, de mare talent, o dezvoltă în favoarea muzicii, a muzicienilor, a marelui public.

Opiniile cititorilor