(11 martie 1951 - 16 dec. 1965)
ordinarius substitutus
(16 dec.1965 - 19 martie 1977)
Episcop

S-a născut la 5 februarie 1905 la Fântânele Vechi, județul Iași. A studiat în seminariile din Iași și București, după care a fost trimis să-și continue formarea teologică în Colegiul "Bringole-Salle" din Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot la 30 mai 1931. Întors în țară, a fost numit paroh de Bârgăuani, iar apoi, paroh de Grozești. Între 1942 și 1946 i-a fost încredințată conducerea Seminarului din Iași, într-o perioadă foarte grea cauzată de război și de refugiul la Beiuș.

În anul 1946 a revenit la Grozești, iar după arestarea celor doi ordinarii substituti - preoții Gheorghe Peț și Wilhelm Clofanda -, la 11 martie 1951, a preluat conducerea Diecezei de Iași în calitate de ordinarius substitutus. În 1965, ultimul an al lucrărilor Conciliului al II-lea din Vatican, autoritățile comuniste române i-au permis deplasarea la Roma pentru a participa la sindul ecumenic în calitate de expert. Cu această ocazie, papa Paul al VI-lea a dispus să fie consacrat, la 16 decembrie 1965, episcop titular de Voli in partibus, pentru facilitarea hirotonirii absolvenților Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, care, până la acea dată, erau obligați să se deplaseze pentru hirotonire la Alba-Iulia, întrucât episcopul Marton Aron era singurul în "libertate".

În cei 26 de ani de păstorire a diecezei, episcopul Petru Pleșca a reușit să le ofere seminariștilor perseverenți în vocație posibilitatea de a-și continua formarea preoțească la Institutul Teologic din Alba-Iulia (1952-1956), a redobândit clădirea Seminarului din Iași, la 3 octombrie 1956, a deschis 29 de parohii noi, a binecuvântat construirea unor biserici, a obținut burse de studiu pentru preoți etc. A murit subit în ziua de 19 martie 1977. Înmormântarea a avut loc la Grozești-Oituz, unde a fost paroh aproape 30 de ani.