În 1902, preotii misionari care au preluat parohia din Cacica au gasit biserica, mai sus prezentata, în ruine, si în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis sa construiasca o noua biserica, mai mare, ceea ce initial a provocat numeroase polemici deoarece se dorea conservarea fostei biserici ca opera de arhitectura. În urma unor vizite facute de pr. Kasper Slominski la printul Hohenlohe, presedintele regiunii, si la Iosif Webber, episcopul de Lvovului, primeste sprijin pentru ridicarea noii cladiri. Lucrarile au început la 16 iulie 1903 î n acest scop fiind adusi misionari din Krakow.
Sfintirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904, în ziua de 16 octombrie. La acest eveniment au participat si Excelenta Sa Arhiepiscopul Bilczewski, Arhiepiscopul Weber, care au si celebrat slujba pontificala, reverendisimul pr. Vizitator cu numerosi confrati din Cracovia, Lvov, Sokolówka, Bialy Kamien s Jesierzan, preotii Prelati Schmidt si Kasprowicz, adjunctul noului presedinte al regiunii, dl. Barleon, însa maretia momentului a fost diminuata de o ploaie care nu a încetat pâna la sfârsitul procesiunii.
Biserica a fost construita în stil neogotic, dupa proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înaltimea bisericii construite masura 50 m la turla care era ca întreaga cladire, din caramida bruta, având multe ornamente din piatra, galeria la înaltimea de 30 de metri si patru colturi înalte de 21-25 m. Lungimea bisericii este de 36 m, latimea în nava centrala de 17,5 m, iar în cea transversala de 22. Biserica este construita din piatra si caramida rosie, fiind acoperita cu eternit. La înaltimea de 30 m, pe turla, este montat un balcon circular, sustinut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatra terminate în forma de turnulete, redând parca forma unor capele.
De remarcat si vitraliile care s-au pastrat aproape intacte, asa cum au fost de la început. Cele cinci vitralii dinspre altarul principal, reprezinta misterele de slava ale rozariului: "Învierea lui Iisus", "Coborârea Duhului Sfânt în sala Cinei de Taina", "Primirea preasfintei Fecioarei Maria in cer", "Încoronarea preasfintei Fecioare Maria de catre fiul ei Iisus", "Înaltarea lui Iisus la cer". Altarul principal, altarele laterale, amvonul si alte piese de mobilier, au fost executate de firma Stuflesser din Tirol, din lemn aurit sau pictat. În prezbiter, pe peretele din dreapta se afla un panou care cuprinde numeroase si diverse obiecte din argint care au fost donate de credinciosi ce au simtit ajutorul acordat lor de Sfânta Fecioara Maria. Tablourile aflate in navele laterale reprezinta "Calea Sfintei Cruci".
În 1914 a fost terminat corul de sub orga montata si sfirsita într-un cadru festiv în ziua de 21 aprilie 1918. În 1944, în timpul celui de al II-lea razboi mondial, orga a fost serios avariata, încetând a mai fi folosita. Între 1986-1989 a fost placata cu travertin si marmura, a fost zugravita, s-a consolidat turnul si s-a construit clopotnita. Datorita stradaniei pr. I.E.Kropp, orga a fost restaurata în perioada 1997-1998, iar în timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 03.10.1998 Episcopul Petru Gherghel a sfintit noua orga.
Odata cu schimbarea regimului politic, s-a putut observa renasterea vietii religioase si în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credinciosii veneau sa caute sprijin moral si spiritual.
A fost nevoie de doua secole pentru ca acest loc de exceptie, încarcat de istorie, sa-si câstige statutul meritat. La aceasta recunoastere s-a ajuns în 1996, când, prin decretul episcopului Petru Gherghel, Biserica Parohiala din Cacica a fost declarata oficial Sanctuar diecezan. Un an mai tarziu, în ziua de 15 august 1997, în prezenta nuntiului apostolic Janusz Bolonek si cu acordul Conferintei Episcopatului României, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar national. În anul 2000, an de jubileu, la cererea episcopului de Iasi, Monsenior Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, Biserica din Cacica a fost recunoscuta public de catre Papa prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregatiei Cultului lui Dumnezeu si Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu Bisericii din Cacica. Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnitatilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. |
