“Eu cred că românismul este paravanul prorusismului PPCD. Nu în zadar “principalii PPCD-işti”, din câte ştiu, nu au nici cetăţenie română, nici ordine ale României.”
Vitalia Pavlicenco pe blogul său, la 9 august 2008
Aşadar, această cucoană, care a stat în timpul URSS-ului câţiva ani buni în Cuba lui Fidel Castro, alături de bărbatul său, distinsul domn Sergiu Pavlicenco, ne arată cu degetul şi ne dă în obraz cum că am fi “prorusişti” şi chiar “antiromâni” pentru că – vezi Doamne! – nu avem “nici cetăţenie română” şi – culmea culmilor şi ruşinea ruşinilor! – “nici ordine ale României”!
Cum restabilirea în drepturile cetăţeneşti interbelice e o chestiune mai complicată şi nu poate fi reproşată niciunuia dintre cetăţenii români lăsaţi pradă străinilor în 1940, am zis că e bine să vedem astăzi care sunt totuşi “proromânii” şi “antirusiştii” noştri falnici nu numai cu paşapoarte româneşti în buzunar, ci şi cu “ordine ale României” în pieptul de aramă.
Am consultat pagina de internet a Preşedinţiei de la Bucureşti, presidency.ro. Nu a fost greu să fac lista posibil exhaustivă a “proromânilor” şi “antirusiştilor” din teritoriile părăsite fără luptă şi lăsate, cu tot cu românii de pe ele, la cheremul ocupantului sovietic.
|
Ordinul suprem "Steaua României", placă |
1. Petru Lucinschi, Ordinul suprem „Steaua României” în grad de colan – anul 2000
2. Valeriu Matei, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
3. Constantin Tănase, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
4. Grigore Vieru, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
5. Eugen Doga, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
6. Rodica Avasiloaie, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
7. Ion Bostan, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
8. Nicolae Bulat, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
9. Elena Dabija, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
10. Vera Osoianu, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
11. Petre Popa, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
12. Oleg Serebrian, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
13. Claudia Şerşun, Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer – anul 2000
14. Ion Mistreţ, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
15. Victor Rus, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
16. Andrei Ivanţoc, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
17. Alexandru Leşco, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
18. Tudor Petrov-Popa, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
19. Maria Bieşu, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
20. Ghenadie Ciobanu, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
21. Nicolae Dabija, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
22. Dumitru Matcovschi, Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
23. Iurie Carasin (probabil, Canaşin), Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
24. Tudor Catargă (probabil, Cataragă), Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler – anul 2000
25. Vladimir Beşleagă, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
26. Cercavschi Eleonora, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
27. Ion Iovcev, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
28. Alexei Marinat, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
29. Spiridon Vangheli, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
30. Maria Roibu, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
31. Nina Daghilieva, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
32. Nicolae Botgros, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
33. Alexandra Can, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
34. Anatol Vidraşcu, Ordinul „Serviciul credincios” în grad de comandor – anul 2000
35. Ana Bejan, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
36. Alexandru Bantoş, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
37. Val Butnaru, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
38. Valentina Butnaru, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
39. Vasile Botnaru, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
40. Gheorghe Ghimpu, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
41. Nicolae Negru, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
42. Alexei Rău, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
43. Valeriu Săhărneanu, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
44. Ion Şişcan, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
45. Dumitru Ţâra, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
46. Ion Zderciuc, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
47. Ion Botnari, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
48. Ion Ciuntu, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
49. Teodora Rotaru, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2000
50. Vitalia Pavlicenco, Ordinul pentru merit, în grad de comandor – anul 2004
51. ÎPS Petru Păduraru, Ordinul Meritul cultural, în grad de Mare ofiţer – anul 2008
52. Grigore Vieru, Ordinul „Steaua României”, în grad de Mare Cruce, post-mortem – anul 2009
http://canord.presidency.ro/Persoane.htm
Cam atât. Alte date sau nu le-am găsit, sau nu există, sau au alt regim de păstrare decât cel public. Ăştia sunt, vorba cucoanei Pavlicenco, toţi „proromânii” şi „antirusiştii”, „toată floarea ce aleasă” de dincoace de Prut. Sunt doar 51 de persoane.
Nu-i vorbă, în această listă, bineînţeles, cei mai mulţi sunt oameni de reală valoare, cu merite incontestabile pe tărâmul artei şi culturii române. Aici nu avem nimic de obiectat. Şi este la fel de bine înţeles că, luată ca atare, lista românilor de valoare de pe malul stâng al Prutului nu e nici pe departe completă. Asta ca să nu se simtă nimeni lezat.
Cotrocenii dau doar numele distinşilor cavaleri, ofiţeri, comandori, cruciaţi sau purtători de colan, fără a indica şi virtuţile reale şi faptele de glorie pentru care statul român le-a făcut această mare cinste respectivilor şi respectivelor.
Un mic comentariu se impune.
Primele 49 de ordine au fost acordate în anul 2000, en gros sau la grămadă, de preşedintele Emil Constantinescu. Pe când preşedintele Ion Iliescu nu a acordat în primul său mandat nici o distincţie vreunui român de peste Prut. În cel de-al doilea mandat al său, totuşi, domnul preşedinte Ion Iliescu şi-a călcat până la urmă pe inimă şi a făcut o singură excepţie. Şi pentru că această excepţie trebuia să poarte un nume, vorba poetului, ea s-a numit Vitalia Pavlicenco!
Din 2004 până în 2008 a urmat o pauză lungă, întreruptă de preşedintele Traian Băsescu prin decorarea Mitropolitului Petru Păduraru cu ordinul Meritul cultural în grad de mare ofiţer. Dar şi asta mai mult datorită insistenţelor unor oameni ai Bisericii. Preşedintele Traian Băsescu nu a acceptat ideea iniţială de a-i acorda Mitropolitului Petru Păduraru ordinul „Steaua României” şi s-a limitat la „Meritul cultural”. Aşa a ajuns Mitropolitul nostru „mare ofiţer”, plasându-se, ca timp sau grad de preţuire din partea Controcenilor, cu mult mai jos decât un Ion Ciuntu (o preacucernică faţă care oficial nu aparţine de Mitropolia Basarabiei, chiar dacă se crede că ar ţine), un Constantin Tănase (treaz şi mândru gazetar), un Oleg Serebrian (prorector ULIM), un „Ion” Mistreţ (primar PSL de Paşcani, Criuleni, persoană care, de fapt, este un alt Mistreţ şi se numeşte pe adevăratelea, după cum arată şi Comisia noastră Electorală Centrală, Andrei Mistreţ) sau un Victor Rus (primar de Nisporeni). Aşadar, vlădica nostru mitropolit, Întâistătătorul Bisericii româneşti de la răsărit de Prut şi Exarh al Plaiurilor i-a urmat, cum arătam mai sus, în ordinea decorării, ca unul mai mic şi mai puţin important, Vitaliei Pavlicenco şi Teodorei Rotaru, amândouă mândre comandoare ale Ordinului Pentru merit.
Despre meritele Vitaliei Pavlicenco este mai bine să nu vorbim, întrucât nici Cotrocenii nu scapă nici o vorbă pe site-ul lor şi nu ne spun nimic altceva decât că doamna distinsă provine din Republica Moldova. Teodora Rotaru însă, prezentată de presidency.ro drept „medic, poet”, fiind de loc din coasta Chişinăului, de la Durleşti, a încheiat în 2000 ultimul pluton de comandori făcuţi de ocupantul trecător al celei mai înalte funcţii de la Cotroceni. Din curiozitate i-am căutat opera poetică, dar fără nici un succes. Nu găseşti nimic de această poetă comandoare în nici o librărie sau bibliotecă din Chişinău, după cum nu ai cum să găseşti nimic nici la Iaşi sau Bucureşti, din simplul motiv că respectiva comandoare “nu e poet”, vorba bucureşteanului.
|
Momentul adevărului: Petru Kirilovici şi Vladimir Vladimirovici discută despre Memorandumul semnat cu Igor Nikolaevici. |
Nu ne-ar mira să aflăm că deţine şi scumpul el, dar şi foarte româneştile lui odrasle, care abia de îngaimă două-trei vorbe pe limba noastră, cetăţenia română, pe care, măi dragă, „nu în zadar” nu o au şi gata „principalii PPCD-işti” de răi ce-or fi fiind.
Dar să vezi şi alta bună! În lista cu pricina stau frumos şi cuminciori alături, ca într-un portret de familie, Valentin şi Valentina Butnaru, comandor peste comandor, şi ambii doi decoraţi, de bună seamă, „pentru merit”. Cazul fiind de excepţie la scara întregului spaţiu românesc, consemnăm astfel că am aflat în sfârşit şi care este, cu adevărat, cea mai merituoasă familie în zbuciumata noastră istorie naţională.
Lăsând ironia la o parte, mă întreb la o adică, de ce oare să fi fost respinsă de Cotroceni, bunăoară, propunerea decorării lingvistului Valentin Mândâcanu, unul din corifeii luptei pentru limba română din Basarabia? Nu găsesc un răspuns valabil. Mă tem că lingvistul nostru nu s-a putut ridica pe scara preţuirii la nivelul primarului Mistreţ, al valoroasei poete Teodora Rotaru (singura femeie poet din Basarabia decorată de statul român în ultimul secol! dar şi de la Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş încoace), al fostului director al Agenţiei de stat „Moldpres”, Dumitru Ţâra, sau la cel al valoroasei Alexandra Can, tocmai din cauza faptului că Valentin Mândâcanu, vigurosul şi consecventul luptător pentru sufletul românesc din Basarabia, a fost de la începuturi şi este şi astăzi membru al Partidului Popular Creştin Democrat.
Se impune concluzia că unul dintre criteriile care au stat la baza atribuirii sau neatribuirii distincţiilor respective (ca formă de preţuire, dar şi de legitimare sau creditare morală) au fost tocmai apartenenţa sau neapartenenţa la PPCD. Un vechi criteriu politic, pe la care stimabila cucoană l-a sesizat corect ca persoană căreia acest principiu i-a şi fost aplicat cu supra de măsură.
Degeaba am căutat în lista distinşilor români măcar pe unul dintre veteranii Armatei Române care au luptat pentru ţară cu arma în mâini, lor dându-li-se doar câte o cruce comemorativă, în schimb nu şi cetăţenia.
Degeaba i-am căutat pe luptătorii basarabeni din perioada rezistenţei antisovietice, atâţi câţi au mai rămas în viaţă, degeaba pe supravieţuitorii Gulagurilor, degeaba, să zicem, pe unul ca maestrul Vasile Vasilache faţă de care poeta română Teodora de Durleşti a tras mai greu pe cântarul inimii Cotrocenilor.
Stimabila cucoană Pavlicenco ne-a atras atenţia, poate fără să vrea, asupra unui subiect interesant şi relevant în mare parte pentru atitudinile Cotrocenilor faţă de partea abandonată a României interbelice. Vom reveni cu siguranţă cu o altă ocazie asupra subiectului, pentru că, fiind despre noi, românii, merită.
Vlad CUBREACOV,