Fişe matricole penale – personalitati

tipăreşte pagina

recomandă pagina

Scurte biografii ale personalităţilor care au trecut prin penitenciarele regimului comunist

Acterian, Arşavir (1907 – 1997) – avocat, jurnalist şi scriitor. Fost redactor-şef la revista „Vremea”. Făcea parte dintr-un grup de intelectuali care-i mai cuprindea pe Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Eugen Ionescu. A fost închis de două ori, de fiecare dată conform articolului 209 cod penal, uneltire împotriva ordinii sociale. Prima dată în 1949, când a fost condamnat la 3 ani de corecţie, fiind eliberat la 21.02.1953 după ce trecuse prin coloniile de muncă de la Peninsula (Valea Neagră) şi Castelu. A doua oară a fost arestat la 12.09.1959, condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 18 ani muncă silnică şi eliberat la 30.07.1964 ca urmare a Decretului 411.
Fişă matricolă penală

Aftenie, Vasile (1899 – 1950) – fost protopop al Bucureştiului, episcop greco-catolic la momentul arestării, în decembrie 1948. A fost ţinut mai întâi la vila patriarhală de la Dragoslavele şi la mănăstirea Căldăruşani, în scopul de a fi convertit la ortodoxie. A trecut apoi prin arestul Ministerului de Interne şi prin închisoarea Văcăreşti, unde a decedat la 9 mai 1950. Datele din fişa de deţinut au fost copiate după tabelul Direcţiei Penitenciare, Lagăre şi Colonii.
Fişă matricolă penală

Aldea, Aurel (1887 – 1949) – general de divizie, ministru de interne în perioada 23 august – 2 noiembrie 1944. A fost arestat în mai 1946 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru activitate subversivă, în procesul „Sumanele Negre”. Decedat la 17 octombrie 1949 la Aiud. Cauza decesului care apare în fişa de deţinut este miocardita cronică.
Fişă matricolă penală

Anania, Valeriu (Bartolomeu) (1921 - ) – teolog şi ierarh ortodox. A fost secretar particular al Patriarhului Justinian Marina şi director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti. În prezent este mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. A fost arestat la 14 iunie 1958 de Regionala M.A.I. Ploieşti şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti prin hotărârea 493/1959 la 25 de ani muncă silnică pentru uneltire, conform articolului 209 cod penal. A trecut prin arestul de la Ploieşti, şi prin penitenciarele Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat la 1 august 1964, fiind graţiat prin Decretul 411.
Fişă matricolă penală

Argetoianu, Constantin (1871 – 1955) – diplomat de carieră şi om politic. A fost şeful delegaţiei române la preliminariile de pace de la Buftea din 1918. Senator şi ministru (de Justiţie, de Finanţe, de Interne, al Agriculturii şi al Industriilor) în mai multe guverne. A fost cel care, în calitate de ministru de Interne (iun. 1920 – decembrie 1921), a ordonat arestarea participanţilor la congresul de constituire a Partidului Comunist Român, din mai 1921. Consilier regal şi prim-ministru liberal în perioada 28 septembrie – 23 noiembrie 1939. A fost arestat în mai 1950 (lotul reţinut în aşa-numita „noapte a demnitarilor”) şi depus la penitenciarul Sighet, camera 12, fără a avea condamnare. Conform fişei de deţinut, a decedat la 6 februarie 1955.
Fişă matricolă penală

Arnăuţoiu, Petre (1926 – 1959) – agricultor. A condus împreună cu fratele său Toma mişcarea de rezistenţă anticomunistă „Haiducii Muscelului”, după retragerea lui Gheorghe Arsenescu. A fost arestat de la 20 mai 1958 de Securitatea Piteşti (U.M. 0336) şi condamnat la moarte. Aceasta s-a pronunţat pentru acte de teroare, conform articolului 207 cod penal, de către Tribunalul Regiunii a II-a Militare prin hotărârea judecătorească nr. 107/19.05.1959. A fost executat la penitenciarul Jilava la 18 iulie 1959. Interesant este faptul că în fişa sa de deţinut apare şi o decizie, cu numărul 86014/21.07.1959, ulterioară executării pedepsei, prin care Prezidiul Marii Adunări Naţionale respingea cererea de comutare a pedepsei.
Fişă matricolă penală

Arnăuţoiu, Toma (1921 – 1959) – locotenent de cavalerie. Iniţiator, alături de Gheorghe Arsenescu, al mişcării de rezistenţă anticomunistă „Haiducii Muscelului”, a cărei conducere o va prelua după retragerea acestuia. La fel ca şi fratele său, a fost arestat pe 20 mai 1958 de Securitatea Piteşti. Condamnarea la moarte s-a făcut prin aceeaşi sentinţă şi pentru aceleaşi fapte ca şi în cazul lui Petre Arnăuţoiu, iar sentinţa a fost executată în aceeaşi zi. Şi lui i-a fost respinsă comutarea pedepsei de către Prezidiul M.A.N.
Fişă matricolă penală

Arsenescu, Gheorghe (1907 – 1962) – locotenent-colonel. Fost şef al biroului de operaţii al Diviziei 20 Vânători de Munte. Rănit în Crimeea, a fost decorat cu ordinul „Steaua României”. La finalul războiului a fost şeful Comisiei judeţene Muscel pentru aplicarea armistiţiului. În 1948 a pus bazele celui mai bine organizat grup al mişcării anticomuniste din zona de sud a Munţilor Făgăraş. A fost arestat de Securitatea Piteşti la 1 februarie 1960. A fost ţinut în anchetă doi ani, timp în care a trecut prin spitalul de psihiatrie Poiana Mare – Dolj şi prin penitenciarele Văcăreşti şi Jilava. Prin sentinţa 11/1962 a fost condamnat la moarte de către Tribunalul Regiunii Militare Bucureşti pentru acte de teroare, conform articolului 207 cod penal. A fost executat la 29 mai 1962 la penitenciarul Jilava, decesul fiind înregistrat la sfatul popular al comunei Jilava sub nr. 18/30.05.1962.
Fişă matricolă penală

Balotă, Nicolae (1925 - ) – scriitor şi critic literar, profesor universitar. Colaborator al postului de radio „Europa Liberă”. Prima oară a fost arestat şi anchetat timp de o jumătate de an în 1949. A fost arestat apoi la 2 ianuarie 1956 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti prin sentinţa nr. 759/956 la 7 ani corecţie pentru agitaţie publică, conform articolului 327 cod penal. A trecut prin penitenciarele Făgăraş, Jilava, Gherla, Piteşti şi Dej. A fost eliberat la termen, la 31 decembrie 1962, şi trimis în domiciliu obligatoriu la Lăţeşti, în Bărăgan.
Fişă matricolă penală

Băcanu, Petre Mihai (1941 - ) – jurnalist. În perioada 1970 – 1988 a fost redactor la cotidianul „România Liberă”. Spre sfârşitul anilor ’80 a pus bazele unui grup disident, „Alianţa R”, care, între altele, a înfiinţat o tipografie clandestină unde se edita ziarul „România”. A fost arestat preventiv pe baza mandatului nr. 37/p/25.03.1989, emis de Procuratura Generală, pentru speculă, conform articolului 295 cod penal. Condamnarea a fost pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 prin hotărârea 280/1989, care prevedea o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu începere de la data reţinerii. Reţinerea şi încarcerarea s-au făcut la penitenciarul Jilava. La 5 decembrie 1989 a fost ridicat de către U.M. 0676 pentru cercetări conform adresei D/S/299495/89. A fost eliberat pe 22 decembrie 1989.
Fişă matricolă penală

Bălăcioiu, Ecaterina (1887 – 1960) – profesor, soţia criticului literar Eugen Lovinescu şi mama Monicăi Lovinescu. A fost arestată la 23 mai 1958 şi condamnată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti prin sentinţa nr. 28/1958 la 18 ani temniţă grea pentru discuţii duşmănoase împotriva R.P.R., conform articolului 209, punctul 2, literele a şi b din codul penal. A fost închisă la penitenciarul Jilava şi apoi mutată la Văcăreşti, unde a decedat la 7 iunie 1960.
Fişă matricolă penală

Bălan, Ioan (1880 – 1959) – protopop al Bucureştiului şi episcop greco-catolic al Diocezei Lugojului. Ca şi Vasile Aftenie, a fost arestat în 1948 împreună cu toţi prelaţii greco-catolici, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. Internat la Dragoslavele şi apoi la Căldăruşani, a fost trimis la penitenciarul Sighet în 1950, după ce tentativele de convertire au eşuat. La 4 ianuarie 1955 a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeş, iar de aici la mănăstirea Ciorogârla, unde a murit în august 1959.
Fişă matricolă penală

Beldeanu, Oliviu (1924 – 1960) – sculptor. Unul din liderii organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc. Şeful grupului care a atacat Legaţia R.P.R. de la Berna în noaptea de 14 februarie 1955. A fost răpit din Berlinul de Est la 31 august 1958 de o grupă operativă a Direcţiei I (Direcţia de Informaţii Externe) a Departamentului Securităţii Statului, condusă de colonelul Aurel Moiş, adjunctul şefului D.I.E. (în fişa de deţinut apare indicativul 123/H). La operaţiune a mai participat şi Nicolae Doicaru, viitorul şef al D.I.E. A fost condamnat la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti prin sentinţa nr. 202/31.10.1959 pentru trădare, conform articolului 194, alineatul 4 din codul penal al R.P.R. Execuţia s-a produs în aceeaşi zi în care a fost depus la penitenciarul Jilava, 18 februarie 1960. Decesul a fost înregistrat la sfatul popular al comunei Jilava cu nr. 12/20.02.1960.
Fişă matricolă penală

Bentoiu, Aurelian (1892 – 1962) – avocat şi om politic. Deputat liberal şi ministru al Justiţiei în perioada 30 noiembrie 1939 – 10 mai 1940. A trecut prin două perioade de arest. Mai întâi a fost internat prin decizie administrativă la 31 octombrie 1948. Abia şase ani mai târziu a fost emis mandatul de arestare nr. 22/C/1954 pe numele său, pentru infracţiunea de uneltire, conform articolului 209 cod penal. A fost eliberat la 13 iulie 1956 conform adresei nr. 6792/56 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti. La 10 noiembrie 1957 a fost arestat din nou, pentru aceeaşi infracţiune, şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 25 de ani temniţă grea prin hotărârea 661/58. A fost întemniţat la Sighet, Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. A murit la 27 iunie 1962 în penitenciarul Jilava, decesul fiind înregistrat la Sfatul Popular al Comunei Jilava sub nr. 19/29.06.1962.
Fişă matricolă penală

Benvenisti, Mişu (1902 – ?) - avocat. Fost preşedinte al Asociaţiei Tineretului Sionist din România şi vicepreşedinte al Partidului Evreiesc. Din 1941 a fost preşedintele Executivei Sioniste din România. Ulterior, după emigrare, a ajuns ambasador al Israelului în Elveţia. Se pare că a fost arestat încă din august 1950 şi supus anchetelor vreme de aproape patru ani. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa nr. 258/1954 la muncă silnică pe viaţă pentru crimă de înaltă trădare („A dat informaţii din R.P.R. despre viaţa politică şi administrativă statului Israelit şi activitate sionistă”), conform articolului 191 cod penal. A trecut prin penitenciarele Jilava şi Văcăreşti. A fost eliberat prin decretul 166/14.04.1956 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale.
Fişă matricolă penală

Blank, Aristide (1883 – 1960) – bancher şi scriitor. Fiul lui Mauriciu Blank, unul dintre fondatorii celei mai importante bănci private româneşti din perioada regatului, Marmorosch, Blank et Co., ulterior conducător al acesteia. Mare industriaş interbelic şi unul dintre apropiaţii regelui Carol al II-lea. Fondator al liniei aeriene Paris-Bucureşti şi al editurii „Cultura Naţională”, a fost proprietarul ziarelor „Dimineaţa” şi „Adevărul”. A fost arestat la 30 septembrie 1952 şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti prin sentinţa nr. 334/1953 la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de înaltă trădare („În 1944 a furnizat informaţii S.U.A.”), conform articolelor 190 şi 191 cod penal. A trecut prin arestul Procuraturii Militare Bucureşti şi prin penitenciarele Jilava şi Piteşti. A fost eliberat la 29 aprilie 1955 conform adresei nr. 13576 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, produsă în urma rejudecării şi achitării.
Fişă matricolă penală

Boilă, Matei (1926 – ) - membru P.N.Ţ. din 1945 şi activist al Mişcării studenţilor anticomunişti. Preot greco-catolic din 1977. După 1990 a fost senator ţărănist şi vicar al Clujului. A fost arestat în 1947 timp de câteva săptămâni, după care a trăit ascuns vreme de doi ani. La 14 decembrie 1952 este arestat din nou şi trimis la Capul Midia, pentru o condamnare de un an şi trei luni. În mai 1953 ajunge în penitenciarul Jilava, fiind depus cu mandatul de arestare nr. 87/1953 pentru uneltire contra ordinii sociale (art. 209 cod penal). Din fişe reiese că la 1 ianuarie 1956 a fost arestat din nou cu mandatul nr. 10/B/1956 pentru agitaţie publică şi condamnat de către Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 759/1956 la 10 corecţie. A mai trecut prin penitenciarele Gherla, Galaţi şi Botoşani şi prin colonia de la Salcia. A fost graţiat la 29 iulie 1964 ca urmare a Decretului 411.
Fişă matricolă penală

Boldur-Lăţescu, Gheorghe (1929 – ) prof. univ. dr. în economie, inginer şi scriitor. Cadru universitar al Academiei de Studii Economice Bucureşti. A fost arestat în 1949 şi condamnat prin sentinţa nr. 1287/950 de către Tribunalul Bucureşti pentru crimă de surpare a ordinii constituţionale conform articolelor 207 şi 208 cod penal la 2 ani degradarea socială. Descrierea faptei era „tentativă de plecare în munţi pentru rezistenţă”. A trecut prin penitenciarele Jilava şi Piteşti, şi prin colonia de la Periprava. A fost eliberat la 12 mai 1951 în baza Adresei nr. 30448/951.
Fişă matricolă penală

Brătianu, Constantin (Bebe) C. (1887 – 1956) – doctor în drept şi om politic. Deputat şi Ministru al Producţiei de Război (4.11.1944 – 6.12.1944). A fost secretarul general al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, iar venirea comuniştilor la putere l-a găsit în funcţia de secretar general al Partidului Naţional Liberal. A fost arestat la 6 mai 1950 (care în memorialistica de mai târziu va rămâne sub denumirea de „noaptea demnitarilor”) de către Direcţia a 2-a a Procuraturii Generale cu mandatul nr. 20/C/01.09.1954 (!). Fapta de care era învinuit a fost activitatea intensă împotriva clasei muncitoare desfăşurată în timpul „regimului burghezo-moşieresc”, iar articolul invocat a fost 193 cod penal. În fişe nu există decizie judecătorească de condamnare. A fost anchetat la Ministerul de Interne şi Malmaison, şi deţinut la Văcăreşti şi Sighet. Pe 30 noiembrie 1956 a fost trimis de la Sighet la Văcăreşti, însă a murit la 21 ianuarie 1956 în spitalul Colţea. Certificatul de deces are seria M.C. şi nr. 370555.
Fişă matricolă penală

Brătianu, Gheorghe I. (1898 – 1953) – istoric şi om politic. Profesor universitar şi academician. Este fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. A fost arestat la 6 mai 1950 („noaptea demnitarilor”) şi întemniţat la Sighet fără să fi fost judecat şi condamnat în prealabil. A murit în penitenciar la 27 aprilie 1953, actul de deces având seria M.C. şi nr. 370581. Decesul a fost înregistrat la Sfatul Popular Sighet sub nr. 131/20.07.1957 (!).
Fişă matricolă penală

Calciu-Dumitreasa, Gheorghe (1925 – 2006) – preot ortodox şi disident. A participat la organizarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România în 1977, iar în anii 80 a protestat împotriva demolării bisericilor. A fost arestat în mai 1948, atunci când era student la medicină, pentru activitate legionară („activitate contra clasei muncitoare”, art. 193 cod penal) înainte de 23 august 1944. Prin sentinţa nr. 148/1949 a fost condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 8 ani temniţă grea pentru uneltire, conform art. 209 cod penal. A fost implicat în procesul „reeducării” de la Piteşti, fiind judecat şi condamnat în 1957 în lotul torţionarilor, prin sentinţa nr. 155 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, la 15 ani muncă silnică, pentru crimă de uneltire. A fost eliberat la 18 mai 1963 cu menţiunea „expirarea pedepsei” şi trimis în domiciliu obligatoriu. A mai fost arestat încă o dată, în 1977, şi condamnat la 10 ani de închisoare, însă a fost eliberat în 1984 şi lăsat să emigreze în S.U.A. ca urmare a protestelor internaţionale.
Fişă matricolă penală

Cancicov, Mircea (1884 - 1959) – economist şi om politic liberal. Profesor universitar şi membru de onoare al Academiei Române. A fost ministru de Finanţe în 1937 şi ministru de Justiţie în perioada martie 1938 – ianuarie 1940. A fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de război. În descrierea faptului se arată că „fiind ministru de Finanţe, a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-se bunurile ţării şi a contribuit la începerea războiului”. A trecut prin penitenciarele Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a decedat în ziua de Crăciun a anului 1959.
Fişă matricolă penală

Caracostea, Dumitru (1879 – 1964) – filolog, critic şi istoric literar. Profesor universitar şi membru al Academiei Române, fost elev al lui Titu Maiorescu. A fost ministru al Educaţiei Naţionale. Arestat la 5 mai 1950 în cel mai important lot de foşti demnitari şi oameni publici ai fostelor regimuri („noaptea demnitarilor”), a fost trimis la penitenciarul Sighet. Avea 71 de ani, iar fişa de penitenciar enumera un lung şir de afecţiuni, căpătate probabil în detenţie: „insomnii grele, bronşită cronică, tahicardie”. Ca şi în cazul celorlalţi demnitari arestaţi în acelaşi lot, rubricile privind mandatul de arestare, sentinţa judecătorească şi pedeapsa sunt goale.
Fişă matricolă penală

Carandino, Nicolae (1905 – 1996) – scriitor, publicist şi om politic ţărănist. A fost director al Teatrului Naţional, vice-preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor şi unul dintre apropiaţii lui Iuliu Maniu. În perioada 1944-1947 a fost directorul organului de presă ţărănist, Dreptatea. A fost unul dintre cei patru membrii ai conduceri P.N.Ţ. aleşi de Iuliu Maniu pentru a părăsi ţara în scopul creării unui nucleu al rezistenţei româneşti în Occident. A fost arestat la 14 iulie 1947 în urma incidentului de la Tămădău, când a încercat să fugă din ţară, pe baza mandatului de arestare nr. 105491. Condamnarea a fost pronunţată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, prin sentinţa nr. 1988/11.11.1947, pentru complot şi trădare (art. 184 şi 207 cod penal). Pedeapsa a fost de 6 ani temniţă grea. A fost întemniţat la Galaţi şi Sighet (camera 51). Şapte ani mai târziu, prin Ordinul nr. 007i789/10.06.1954 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Rubla-Bărăgan, unde a fost transferat la 14 iunie.
Fişă matricolă penală

Carianopol, Virgil (1908 – 1984) – poet. A fost arestat la 10 noiembrie 1956 de către Direcţia Anchete din M.A.I. pentru uneltire contra ordinii sociale, conform art. 195 cod penal. Motivul real era frecventarea unui cerc literar care se desfăşura în casa soţiei lui Pamfil Şeicaru. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti prin sentinţa nr. 474/1957 pentru agitaţie publică, conform articolului 327 cod penal, la 5 ani închisoare corecţională. A trecut prin penitenciarele Jilava, Aiud şi Galaţi, şi prin colonia de muncă de la Periprava. A fost eliberat la 8 noiembrie 1963 la termen.
Fişă matricolă penală

Cădere, Victor (1891 – ?) – doctor în drept, profesor universitar la Facultatea din Cluj şi diplomat de carieră. A făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 şi a fost şeful Misiunii Militare Române din Extremul Orient (1920-1921). Ca diplomat a reprezentat ţara la Varşovia, Belgrad şi Lisabona. Între altele, a fost secretar general în Ministerul de Interne şi rezident regal în Ţinutul Dunărea de Jos. A fost arestat la 7 octombrie 1952 şi internat de către D.G.S.S. prin ordinul nr. 60107/1952 pentru spionaj şi legături cu străinătatea, deoarece sub guvernul Antonescu fusese ministru plenipotenţiar în Portugalia. Abia în 1956 Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti a emis sentinţa 1332 prin care era condamnat la 5 ani închisoare, pentru care s-a dispus însă neexecutarea. A fost închis la Jilava şi Sighet. A fost eliberat la 20 septembrie 1956.
Fişă matricolă penală

Câmpeanu, Radu (1922 - ) – avocat, fost preşedinte al Tineretului Naţional Liberal. A fost conducătorul comitetului studenţesc de organizare a manifestaţiei anticomuniste de la 8 noiembrie 1945. După 1989 a fost preşedintele P.N.L. şi candidat la preşedinţia României. A fost internat prin decizia 169/1950 pentru 12 luni, motivul fiind apartenenţa în trecut la P.N.L. A fost ţinut închis până la 19 august 1953, atunci când i s-a stabilit domiciliu forţat. A trecut prin penitenciarele Craiova şi Ghencea, şi prin coloniile Bragadiru, Popeşti-Leordeni şi Capul Midia.
Fişă matricolă penală

Chinezu, Tit Liviu (1904 – 1955) – preot greco-catolic şi profesor, doctor în filozofie. Rector al Academiei Teologice „Preasfânta Treime” din Blaj şi protopop al Bucureştiului. A fost hirotonisit episcop în prizonieratul de la Căldăruşani, în decembrie 1949. A avut aceeaşi soartă ca şi ceilalţi ierarhi greco-catolici, fiind arestat în octombrie 1948, în lotul preoţilor, şi ţinut mai mulţi ani în prizonierat la Mănăstirea Neamţ, la Căldăruşani şi la Dragoslavele cu scopul de a fi convertit la ortodoxie. A fost închis la Sighet, la camera 44, unde a şi murit la 15 ianuarie 1955. Fişa de deţinut înregistrează starea sănătăţii sale în penitenciarul Sighet: „cord, T.B.C., colită, hernie, hemoroizi, auzul defectuos (operat)”.
Fişă matricolă penală

Constante, Lena (1909 – 2005) – artist plastic şi etnolog. A fost unul dintre discipolii lui Dimitrie Gusti şi soţia directorului Arhivei de Folclor, Harry Brauner. Apropiată a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a fost implicată în procesul în care acesta a fost condamnat. A fost arestată în 1948, ţinută în anchetă mai mulţi ani şi condamnată prin sentinţa nr. 49/14.04.1954 la 12 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. A fost închisă la Dumbrăveni şi Miercurea Ciuc şi eliberată la expirarea pedepsei în 14 septembrie 1961.
Fişă matricolă penală

Constantin-Petrescu, Titel (1888 – 1956) – avocat şi om politic. Fondator al Ligii Drepturilor Omului (1923) şi unul din liderii social-democraţiei româneşti. Preşedinte al Partidului Social-Democrat din România (1943-1946) şi ministru-secretar de stat în primul guvern Sănătescu (reprezentant al PSD în guvernul de uniune format după 23 august 1944). În decembrie 1945 a refuzat fuziunea cu comuniştii, punând bazele Partidului Social-Democrat Independent. A fost arestat la 5 mai 1948 şi internat prin decizie administrativă, fără a exista sentinţă de condamnare pe numele său. Abia la 17 iunie 1952 a fost dată o notificare a Tribunalului Militar Bucureşti care prevedea temniţă pe viaţă, în dreptul infracţiunii fiind trecut: „capul complotului contra Republicii de Democraţie Populară şi fost ministru secretar de stat”. A trecut prin penitenciarele Jilava, Sighet (camera 53) şi Râmnicu Sărat. Se pare că a fost eliberat în septembrie 1955.
Fişă matricolă penală

Coposu, Cornel (1914 – 1995) – jurist şi om politic ţărănist. Fost secretar personal şi secretar politic al lui Iuliu Maniu. În perioada 23 august – 6 noiembrie 1944 a fost director de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, iar în 1946 a devenit secretar general-adjunct al P.N.Ţ. Decorat cu „Legiunea de Onoare” a Franţei, a fost preşedinte al P.N.Ţ.C.D. în perioada 1989-1995. A fost arestat la 14 iulie 1947 şi internat, asemenea întregii conduceri a P.N.Ţ. În fişa de deţinut găsim sentinţa nr. 876/1955 a Tribunalului Militar Bucureşti prin care este condamnat la 15 închisoare pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. A trecut prin închisorile militare Malmaison şi Uranus, prin penitenciarele Văcăreşti, Piteşti, Craiova, Jilava, Gherla, Aiud, Sighet şi Râmnicu Sărat, şi prin lagărele Ghencea, Canal şi Popeşti-Leordeni. A fost eliberat la 9 iulie 1962 şi i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, lângă Brăila.
Fişă matricolă penală

Cristescu, Gheorghe (1882 – 1973) – plăpumar. Unul din liderii mişcării social-democrate în primul deceniu al secolului al XX-lea. Liderul socialiştilor din Vechiul Regat pe parcursul Primului Război Mondial. Deputat în primul Parlament al României Mari. A fost liderul delegaţiei Partidului Socialist care a semnat la Moscova, în decembrie 1920, afilierea necondiţionată la Komintern şi primul secretar-general al Partidului Comunist Român (octombrie 1922 – octombrie 1924). Exclus din partid în 1926, rămâne social-democrat şi un apropiat al lui Constantin Titel-Petrescu. A fost internat la Canal în 1947, 1950 şi 1951. Prin Decizia 4/1952 a fost internat de către D.G.S.S. Călimăneşti, începând cu 16 august, pentru o pedeapsă de 60 de luni. A mai trecut prin penitenciarul Piteşti şi coloniile de la Periprava şi Valea Neagră (Peninsula). Deşi în fişa de deţinut data eliberării apare ca fiind 25 aprilie 1953, se pare că a fost eliberat abia în 1956. Cert este că în anul 1956, un raport al Securităţii de la înmormântarea lui Constantin Titel-Petrescu îl menţionează printre cei prezenţi. A fost „recuperat” de Nicolae Ceauşescu şi îngropat în Pantheonul comunist din Parcul Carol, de unde rămăşiţele i-au fost luate de familie după 1990.
Fişă matricolă penală

Dăscălescu, Nicolae (1884 - 1969) - ofiţer de carieră. General de corp de armată (din 1942). În cel de-al Doilea Război Mondial a fost comandantul Corpului 2 de Armată (1941-1944), după care a preluat comanda Armatei a 3-a (1944) şi Armatei a 4-a (1945). A fost arestat şi judecat de două ori, însă nu a fost condamnat niciodată. În total, a stat aproape cinci ani în închisorile comuniste. Prima dată a fost arestat şi judecat în perioada august-octombrie 1946, însă Curtea de Apel Bucureşti a considerat că măsurile luate de el în timpul războiului au fost justificate de necesităţile militare. Conform fişei matricole penale, a fost arestat din nou la 23 noiembrie 1951, ca urmare a redeschiderii cazului său de către procurorul general al României. Acuzaţia se referea la crime de război, iar în descrierea pe scurt a faptului se arăta că „a dat dispoziţiuni excesive cu ocazia aplicării legilor de război”. A fost eliberat la 8 octombrie 1955, ca urmare a intrării în vigoare a Decretului de graţiere nr. 421/1955, fără a mai avea loc un proces.
Fişă matricolă penală

Demetrescu, Camil (1913 - 1992) - jurist şi diplomat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost director-adjunct al cifrului în Ministerul de Externe. A fost arestat în august 1947, cu mandatul nr. 105.499, şi judecat în procesul liderilor P.N.Ţ., după înscenarea de la Tămădău. Tribunalul Regiunii a II-a Militare Bucureşti l-a condamnat la 15 ani temniţă grea pentru "complot şi trădare", prin hotărârea nr. 1988. A fost închis la penitenciarele Galaţi, Sighet, Râmnicu Sărat, Jilava, Piteşti şi Dej. Eliberarea s-a produs la termen, în 5 octombrie 1962, atunci când i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Rubla din Bărăgan.
Fişă matricolă penală

Dianu, Romulus (1905 - 1975) - scriitor şi publicist. Intrat în diplomaţie, a fost unul din colaboratorii apropiaţi ai lui Nicolae Titulescu. Ca şi Radu Gyr, a fost arestat şi judecat în procesul ziariştilor. A primit o condamnare de 20 de ani detenţiune grea pentru „crimă de război”. În fişa matricolă apar ca locuri de detenţie coloniile de la Baia Sprie şi Poarta Albă, dar şi penitenciarele Craiova şi Gherla. A fost eliberat la 10 octombrie 1955, conforma Decretului 421.
Fişă matricolă penală

Dobzeu, Mihai (Mina Dobzeu) (1921 - ) - prelat ortodox. A fost părintele spiritual al lui Nicolae Steinhardt, pe care l-a botezat în timpul detenţiei comuniste. A fost arestat de trei ori, prima dată în 1948 pentru că a protestat la măsurile luate de comunişti împotriva Bisericii. Fişa matricolă a fost alcătuită cu ocazia celei de-a doua arestări, care s-a produs la 19 octombrie 1959. Atunci a fost condamnat la 7 ani corecţie pentru uneltire (art. 209 C.P.) prin hotărârea nr. 37/960. A fost eliberat la 24 iunie 1964 conform Decretului nr. 310, după ce trecuse prin locurile de detenţie de la Văcăreşti, Jilava, Ostrov, Giurgeni, Periprava şi Gherla.
Fişă matricolă penală

Dragomir, Nicolae (1898 - 1981) - ofiţer de carieră. General de brigadă (1944) şi profesor universitar. A fost Ministru al coordonării Statului Major Economic (1940-1941) şi şeful de stat major al Armatei a 4-a (1944-1945), condusă de mareşalul Antonescu. Arestarea lui s-a făcut de către N.K.V.D. în timp ce conducea operaţiunile pe frontul din Cehoslovacia (2 martie 1945). A fost trimis în U.R.S.S. pentru anchetă şi deportat în Siberia, revenind în ţară abia la 10 ianuarie 1957. Între timp, a fost judecat în lipsă de Tribunalul Poporului pe baza Legii 312/45 şi condamnat la 10 ani detenţiune riguroasă prin hotărârea 98/46, pentru "crime de război". A fost arestat a doua zi după întoarcerea din Uniunea Sovietică şi depus în penitenciar pentru a-şi ispăşi pedeapsa pronunţată 11 ani mai devreme. A fost încarcerat la Jilava, Gherla, Râmnicu Sărat şi Văcărăreşti şi eliberat la 27 iulie 1964 că urmare a Decretului 411.
Fişă matricolă penală

Dragomir, Silviu (1888 - 1962) - istoric şi om politic transilvănean, membru titular al Academiei Române. A fost secretarul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din decembrie 1918. În perioada februarie 1939 - iulie 1940 a fost ministru al Minorităţilor. Conform fişei matricole, a fost arestat de către D.G.S.S. la 6 mai 1950, în aşa numita "noapte a demnitarilor". A fost internat prin decizie administrativă şi încarcerat la penitenciarul Sighet, motiv pentru care în fişa lui nu există o hotărâre judecătorească sau alte referiri juridice. Există în schimb un ordin al ministrului din 9 iunie 1955 prin care se solicită punerea să în libertate, deşi biletul de eliberare este marcat cu nr. 193.534/12.09.1956.
Fişă matricolă penală

Dumitrescu Constantin-Ticu (1928 - 2008) - luptător pentru drepturile foştilor deţinuţi politici şi om politic. Membru al tineretului ţărănist în anii '40, iar după 1990 senator P.N.Ţ.C.D. în două legislaturi (1992-2000). Fondator şi preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, din partea căreia a fost membru C.P.U.N. în 1990, dar şi preşedinte al Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici (1991-1999). Membru fondator al Alianţei Civice şi iniţiator al Legii Lustraţiei. A promovat înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a fost membru al Consiliului acestei instituţii, din partea guvernului (2006).
Fişă matricolă penală

Flueras, Ion (1882 - 1953) - om politic social-democrat. De profesie rotar, Ion Flueraş a fost unul din liderii mişcării socialiste din Transilvania înainte de 1918, poziţie din care a susţinut drepturile muncitorilor ca parte a proiectului naţional român. A avut un rol important în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, făcând parte după Unire din Consiliul Dirigent (Guvern) al Transilvaniei, în care a ocupat resortul sănătăţii. A făcut parte din delegaţia care a negociat la Moscova în 1920 aderarea PSD la Internaţionala a III-a, opunându-se acesteia. A fost vreme de 12 ani preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii (1926-1938) şi în două rânduri deputat. Tot acest trecut pus în slujba intereselor muncitoreşti nu l-a salvat de la arestarea de către comunişti. La 26 iulie 1945 a fost arestat şi judecat în procesul organizaţiei "T", fiind condamnat la 3 luni închisoare. A fost arestat din nou în iunie 1949 împreună cu alţi foşti lideri social-democraţi, însă judecarea s-a făcut abia în 1952. Fişa matricolă, alcătuită în august 1949, arată că a fost internat de către DGSP cu ordinul nr. 101.893 şi condamnat apoi la 15 ani temniţă grea pentru crimă de înaltă trădare prin sentinţa nr. 49/952 a Tribunalului Militar Bucureşti, Secţia I. A fost închis la Jilava şi Gherla, unde a decedat la 7 iunie 1953.
Fişă matricolă penală

Gabrielescu Valentin (1916 - ) – ofiţer, om politic după 1989, fost purtător de cuvânt al PNŢCD. Deputat ţărănist de Timiş în legislatura 1990-1992, atunci când a fost membru în comisiile parlamentare de anchetă a Mineriadelor din iunie 1990 şi septembrie 1991. Senator de Braşov în legislatura 1992-1996, atunci când a fost preşedintele Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, şi de Prahova în legislatura 1996-2000. A fost arestat în anul 1949 şi condamnat la 10 ani corecţie, conform art. 167 Cod Penal, pentru trecere frauduloasă a frontierei, prin hotărârea judecătorească nr. 318 a Tribunalului Constanţa. A trecut prin penitenciarele Jilava, Aiud şi Lugoj, respectiv coloniile de muncă Poarta Albă, Baia Sprie şi Nistru. A fost eliberat la 5 octombrie 1955, pe baza Decretului 421.
Fişă matricolă penală

Galeriu Constantin (1918 – 2003) – teolog, preot şi duhovnic. Paroh al bisericii Sfântul Silvestru (din 1974) şi vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1990). Autor a numeroase lucrări şi cărţi bisericeşti, părintele Galeriu a fost, între altele, preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni. A fost arestat mai întâi în anul 1951 pentru o perioadă de două luni. La 15 august 1952 a fost internat pe baza procesului verbal nr. 7 de către DGSS Ploieşti pentru o perioadă de 60 de luni pe motivul că fusese membru al PNL. A fost eliberat la 23 octombrie 1953 prin ordinul nr. 0220178 al DLCM, ca urmare a adresei MSS nr. 00610207. Pe parcursul celor două perioade de detenţie a trecut prin penitenciarul Văcăreşti şi prin coloniile de muncă de la Peninsula, Galeş şi Valea Neagră.
Fişă matricolă penală

Georgescu Vasile (Richard Wurmbrand) (1909 – 2001) – pastor luteran. Fost militant comunist, cu studii politice la Moscova, ideologie pentru care a stat închis în perioada interbelică. Evreu la origine, s-a convertit la creştinism, apărând drepturile bisericii în faţa comuniştilor, motiv pentru care a şi fost întemniţat. Plecat din România prin răscumpărare în 1965, a denunţat atrocităţile comise de autorităţile comuniste în faţa unei comisii a Senatului American. A fost arestat prima dată în anul 1948 şi condamnat abia în 1950, prin hotărârea nr. 2220, la 10 ani muncă silnică pentru crimă de surpare a ordinii constituţionale (art. 207 Cod Penal), fiind eliberat în 1956 conform adresei nr. 1752 a Tribunalului Suprem. A mai fost deţinut şi în perioada 1959-1964. Locurile de detenţie unde a fost închis sunt penitenciarele Jilava, Craiova, Gherla şi Văcăreşti, respectiv coloniile de muncă Poarta Albă şi Târgu Ocna.
Fişă matricolă penală

Georgescu Vlad (1937 – 1988) – istoric. În România a fost cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti, intrând în vizorul autorităţilor comuniste pentru lucrarea Cazul comuniştilor români (1944-1977). A plecat din ţară pentru o bursă a Centrului Woodrow Wilson, ajungând să predea la univeristăţile Maryland şi Rutgers. Întors în Europa a lucrat la postul de radio Europa Liberă, fiind din 1982 director asociat al departamentului românesc, iar din 1983 director plin, până în 1988, atunci când a murit de cancer. Nu puţini sunt cei care susţin că boala a survenit în urma iradierii de către Securitate. A fost arestat la 30 martie 1977 pe baza mandatului nr. 26 emis de Procuratura Militară, pentru trădare conform art. 157/2 din Codul Penal. A fost eliberat din arestul UM 0676 Bucureşti la 25 mai acelaşi an.
Fişă matricolă penală

Ghibu Onisifor (1883 – 1972) – profesor şi om politic. Doctor în filosofie şi pedagogie la Jena, cu o bogată activitate publicistică, atât în presă cât şi prin lucrări de specialitate. Membru titular al Academiei Române. În timpul Primului Război Mondial a militat în toate provinciile româneşti pentru unitate naţională, fiind numit după 1 decembrie 1918 ministru al Instrucţiei în Consiliul Dirigent. A fost arestat iniţial în 1945 pentru câteva luni şi eliberat. La 17 decembrie 1956 a fost emis pe numele său mandatul de arestare nr. 79 al UM 0198 pentru instigare/agitaţie publică, conform articolului 327 CP. Prin hotărârea judecătorească nr. 297/57 a fost condamnat la 2 ani corecţie, fiind eliberat la 13 ianuarie 1958 conform Decretului 612/957 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi a ordinului nr. 134040/958 al DGPCM. A trecut prin penitenciarele Sibiu, Văcăreşti şi Făgăraş.
Fişă matricolă penală

Ghica Vladimir (1873 – 1954) – diplomat, scriitor şi preot greco-catolic. Prinţul Ghica este nepotul de fiu al ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (Grigore al V-lea Ghica). Cu o bogată activitate apostolică şi de binefacere, monseniorul Alexandru Ghica a fost primul preot român căruia Papa i-a acordat dreptul de a oficia slujbe atât în rit latin cât şi bizantin. A întreprins misiuni apostolice în întreaga lume şi a pus bazele a numeroase adăposturi de binefacere, între care spitalul „Sf. Vicenţiu de Paul” la Bucureşti, primul spital gratuit din România şi primul serviciu de ambulanţă. Decorat cu ordinele româneşti „Virtutea militară” şi „Steaua României”, cu „Legiunea de onoare” a Franţei şi „Sf. Sava” a Serbiei. În prezent, la Vatican este în curs procesul său de beatificare. A fost arestat de către Securitate în 1952 şi condamnat în 1953 de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la 3 ani temniţă grea prin hotărârea judecătorească nr. 1234 pentru complicitate la crimă de înaltă trădare. În afară de arestul Securităţii bucureştene, a fost deţinut la penitenciarul Jilava, acolo unde a şi decedat la 17 mai 1954.
Fişă matricolă penală

Giurescu Constantin (1901 – 1977) – istoric. Profesor universitar şi academician, a fost un specialist recunoscut al perioadei medievale şi al epocii moderne timpurii. Director al Fundaţiei „I.C. Brătianu” în anii ’20, Constantin Giurescu a fost unul dintre demnitarii importanţi ai regimului autoritar instaurat de Carol al II-lea în 1938. A fost deputat liberal în mai multe legislaturi, iar după ce şi-a manifestat sprijinul pentru rege a devenit rezident regal în Ținutul Dunărea de Jos şi ministru al Propagandei. Dupa 1944 a fost deputat din partea PNL Tătărăscu. Fişa matricolă nu cuprinde nici o referinţă legată de arestarare şi condamnare, cu excepţia faptului că a fost internat de către DGSS la 6 mai 1950 (“noaptea demnitarilor”) şi depus la penitenciarul Sighet, camera 13. După eliberare a fost trimis în Bărăgan cu domiciliu obligatoriu.
Fişă matricolă penală

Goma Paul (1935 - ) – scriitor, disident şi militant anti-comunist. Cel mai cunoscut opozant al regimului atât cât s-a aflat în ţară cât şi după ce a fost forţat să emigreze în Franţa. Autor a numeroase volume, între care „Durerile facerii”, „Ostinato” sau „Culoarea curcubeului”. A aderat în 1977 la mişcarea „Charta 77”, iniţiată în Cehoslovacia, atrăgând prin gestul său mai mulţi români, motiv pentru care a fost silit să plece din ţară. În exil a rămas unul dintre cei mai vocali critici ai regimului, devenind astfel una din ţintele denigrării şi chiar victima unei tentative de asasinat. A fost arestat prima dată la 24 noiembrie 1956, atunci când, în timpul Revoluţiei din Ungaria, a citit pasaje din romanul „Durerile facerii”, în care erau descrise abuzurile colectivizării. Administrativ, a fost reţinut pe baza mandatului nr. 100 emis de Direcţia Anchete Penale a Securităţii, pentru instigare publică, conform art. 327 Cod Penal. Prin hotărârea judecătorească nr. 487/957 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat la 2 ani corecţie, fiind depus în penitenciarul Jilava abia la 13 aprilie 1957. Ulterior a fost transferat la Codlea şi apoi la Gherla, fiind eliberat la 21 noiembrie 1958 prin rezoluţie de expirare a pedepsei. A fost trimis cu domiciuliu obligatoriu în Bărăgan, la Lăteşti. A mai fost arestat şi bătut o dată de Securitate, vreme de o lună, în aprilie 1977, după aderarea la “Charta 77”.
Fişă matricolă penală

Gomoiu Victor (1882 – 1960) – medic chirurg. Unul dintre pionierii medicinei româneşti, profesor universitar, doctorul Gomoiu este considerat întemeietorul şcolii româneşti de istorie medicală. A fondat Centrul de Studii Medico-Etnografice din sud-estul Europei, iar în anul 1930 a fost preşedintele Societăţii Mondiale de Istoria Medicinei. Cavaler al Legiunii de Onoare (1922) şi Ministru al Sănătăţii (1940), el a fost medicul particular al reginei-mamă Elena. Odată cu venirea comuniştilor la putere a fost exclus din învăţământ, marginalizat şi ulterior arestat. Fişa matricolă este una sumară, din care aflăm doar că a fost internat pe baza Deciziei nr. 334/51 şi că pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni conform Deciziei nr. 559/53. Deşi în fişă apare ca eliberat, se pare că el a murit la 6 februarie 1960 în penitenciarul Aiud, după ce fusese încarcerat o perioadă şi la Sighet.
Fişă matricolă penală

Greceanu Teodor (1917 – 1995) – ofiţer de aviaţie. Locotenentul Greceanu a fost unul dintre cei mai de succes piloţi de vânătoare ai României în cel de-al Doilea Război Mondial, având peste 370 de misiuni de luptă atât pe frontul de est cât şi pe frontul de vest. Pentru faptele sale de arme, între care menţionăm peste 20 de avioane doborâte pe frontul de est, el a primit numeroase decoraţii şi distincţii militare şi civile, cele mai importante fiind Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III-a şi „Virtutea Aeronautică” Clasa Crucea de Aur cu Două Spade. A fost arestat la 4 martie 1949 şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti Secţia a II-a prin hotărârea nr. 699/950 la 10 ani temniţă grea pentru uneltire contra ordinii sociale (art. 209 CP). Descrierea faptului arată că a făcut parte dintr-o organizaţie revoluţionară. Împreună cu alţi doi deţinuţi a evadat de la Aiud, înregistrând prima astfel de tentativă reuşită din istoria penitenciarului. După ce a fost prins a primit de două ori condamnare la moarte, de fiecare dată însă fiindu-i comutată pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. A fost încarcerat la penitenciarele Jilava, Cluj, Aiud şi Gherla, dar şi în coloniile de muncă Poarta Albă şi Peninsula. A fost eliberat la 31 iulie 1964, fiind graţiat prin Decretul 411.
Fişă matricolă penală

Halipa Pantelimon (1883 – 1979) – poet şi publicist. Principalul promotor şi animator al mişcării unioniste din Basarabia, care a dus la Unirea cu România în 1918. Director al ziarului „Cuvânt moldovenesc”, a publicat numeroase articole şi studii în care arăta legătura basarabenilor cu România şi milita pentru unire. A colaborat în majoritatea proiectelor literare şi publicistice româneşti care au reuşit dincolo de Prut la începutul secolului al XX-lea. Printre acestea se numără revista „Basarabia”, prima publicaţie românească a epocii. De asemenea, a tipărit la Chişinău în 1908, volumul „Pilde şi novele”, prima carte literară apărută în Basarabia după anexarea din 1812. Este fondatorul Partidului Naţional Moldovenesc, principalul vehicul politic prin care s-a făcut Unirea, şi autorul Declaraţiei prin care a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească. A fost preşedintele Sfatului Ţării, organismul care a decis Unirea cu România. După Unire a ocupat numeroase demnităţi publice, între care cele de senator şi deputat ţărănist în mai multe legislaturi, secretar de stat pentru Basarabia, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii şi al Sănătăţii. Încă din 1918 a fost ales membru al Academiei Române. A fost arestat la 5/6 mai 1950 (“noaptea demnitarilor”) şi internat la Sighet pentru spionaj, cu o pedeapsă de 25 de ani muncă silnică. Ca şi în cazul celorlalţi arestaţi în acest lot, fişa matricolă este una sumară. În anul 1952 a fost predat autorităţilor sovietice, cele care i-au stabilit vinovăţia de spionaj şi pedeapsa. După trei ani de detenţie în lagărele siberiene, a fost retrimis în ţară, direct la penitenciarul Gherla, acolo de unde a fost eliberat la 11 octombrie 1957, prin graţiere.
Fişă matricolă penală

Haţieganu Emil (1878 – 1959) – jurist. Doctor în drept, profesor şi rector la Universitatea din Cluj, el provenea dintr-o familie care i-a dat României şi pe medicul Iuliu Haţieganu (fondatorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj) şi pe avocatul Eugen Haţieganu. Toţi trei au făcut închisoare politică în timpul regimului comunist. Fruntaş al mişcării unioniste din Transilvania, a fost membru de frunte al Partidului Naţional Român şi, ulterior, al celui Ţărănesc. Deputat şi senator, ministru în mai multe cabinete ţărăniste, inclusiv ministru de stat pentru Transilvania, a fost unul din cei doi miniştrii fără portofoliu din primul guvern Groza, care au reprezentat partidele istorice încercând să împiedice creşterea influenţei comuniste. A fost arestat în noiembrie 1948 cu mandatul nr. 8727 de către Securitatea Cluj pentru abatere la Legea 249/47 (utilizarea creditelor) şi condamnat la 2 ani corecţie prin Hotărârea nr. 1584 a Curţii de Justiţie din Cluj. În 1951 pedeapsa i-a fost mărită cu 60 de luni, iar după expirarea acesteia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu. A fost închis la Cluj, Sighet, Jilava, Văcăreşti şi Ocnele Mari
Fişă matricolă penală

Hossu Iuliu (1885 – 1970) – preot greco-catolic. Episcop de Cluj şi Gherla la doar 32 de ani, a fost uns de Papa Paul al VI-lea în aprilie 1969 cardinal in pectore, într-un gest de recunoaştere a ataşamentului său faţă de credinţă, gest care a fost făcut public abia după moartea sa. Unul dintre fruntaşii mişcării unioniste din Transilvania, cardinalul Hossu a fost cel care a dat citire, la 1 decembrie 1918, Declaraţiei de la Alba-Iulia şi a făcut parte din delegaţia care a dus regelui Ferdinand şi Parlamentului român declaraţia de Unire. A fost senator de drept în Parlamentul României Mari. Ca urmare a protestelor energice împotriva măsurilor comuniste de trecere la ortodoxie a prelaţilor greco-catolici, a fost arestat la 28 octombrie 1948 de Securitatea Bucureşti. Până la sfârşitul vieţii a fost obligat să trăiască în detenţie, fie propriu-zis în penitenciarul de la Sighet, fie cu domiciliu obligatoriu la mănăstirile Căldăruşani, Curtea de Argeş sau Ciorogârla.
Fişă matricolă penală

Hudiţă Ioan (1896 – 1982) – istoric şi literat, profesor universitar şi om politic. A predat la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, dar şi la Academia Comercială din capitală. Membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc, profesorul Hudiţă a fost deputat în mai multe legislaturi şi secretar general al partidului. De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al agriculturii în cabinetul generalului Rădescu, ultimul înainte de preluarea totale a guvernării de către comunişti. Ca şi în cazul celorlalţi demnitari arestaţi, fişa matricolă este una sumară, din care aflăm doar că a fost internat de către DGSS, fiind deţinut în camerele 58 şi 71 ale penitenciarului Sighet. În fapt, a fost reţinut din 1947 până în 1955 şi apoi în anii 1962-1963, situaţia sa răsfrângându-se şi asupra familie, atât soţia cât şi fiica trecând prin infernul concentraţionar comunist.
Fişă matricolă penală

Ioanid Ion (1926 – 2003) – memorialist, crainic al postului de radio „Europa Liberă”. Fiul fostului subsecretar de Stat la Ministerul de Interne, Tilică Ioanid, Ion Ioanid este finul lui Octavian Goga, care i-a fost naş de botez. Redactor la „Europa Liberă” din anul 1970, el este autorul binecunoscutei monografii a gulagului românesc, „Închisoarea noastră cea de toate zilele”. Exmatriculat în anul trei de facultate din cauza originii nesănătoase, a fost arestat şi anchetat pentru scurt timp în anul 1949 pentru o presupusă acţiune de spionaj, în fapt ajutorul dat unei rude pentru a trimite câteva scrisori în străinătate. Trei ani mai târziu, odată cu „găsirea” probelor, a fost arestat pentru aceeaşi faptă („a transcris notele informative lui Boian Gheorghe, care le furniza unei puteri străine”). A fost internat de către DGSS Piteşti la 19 septembrie 1952 prin Ordinul nr. 100252 şi condamnat prin sentinţa nr. 76/952 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti la 20 de ani muncă silnică pentru complicitate la crimă de înaltă trădare (art. 191 CP). A reuşit să evadeze la 6 iunie 1953 din lagărul de muncă forţată situat în minele de plumb de la Cavnic, fiind prins şi reîncarcerat abia în noiembrie acelaşi an. În fişa matricolă apare şi pedeapsa de 5 ani corecţie pentru infracţiune contra liniştii publice, primită probabil ca urmare a evadării. De asemenea, mai apare şi decizia nr. 44/961 a Tribunalului Militar Regional Cluj, prin care este condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru crimă de uneltire (art. 209 CP). A fost eliberat la 29 iulie 1964 ca urmare a Decretului 411. În afară de Cavnic, a trecut prin penitenciarele de la Piteşti, Jilava, Oradea, Aiud, Timişoara şi colonia Ostrov.
Fişă matricolă penală

Ionescu-Galbeni Nicolae (1926 - ) – om politic, de profesie inginer constructor. În calitate de membru în organizaţia de tineret a PNŢ a participat la manifestaţiile anti-comuniste din noiembrie 1945 şi mai 1946. În timpul regimului comunist a făcut parte, alături de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Victor Coconeţi, din grupul foştilor ţărănişti care au continuat să păstreze legătura şi să se întâlnească regulat cu speranţa unei refaceri a partidului. În 1989 a fost ales vice-preşedinte al PNŢ, fiind principalul colaborator al lui Corneliu Coposu în cadrul partidului. Deputat ţărănist în 1996. A fost arestat în 1947, ca activist politic (art. 227 CP), şi condamnat la 5 ani temniţă grea prin sentinţa nr. 242/28.02.1948 a Secţiei a II-a a Tribunalului Militar Bucureşti. După expirarea pedepsei a fost internat de către MSS prin Decizia nr. 586/953 pentru 24 de luni şi plasat în câmpul muncii forţate. A fost eliberat la 30 decembrie 1954 şi predat UM 0123/H. A fost încarcerat la Jilava, Piteşti, Văcăreşti şi Aiud, dar şi la coloniile de muncă Ocnele Mari şi Târgu Ocna.
Fişă matricolă penală

Ionescu-Quintus Mircea (1917 - ) – om politic, de profesie avocat. Membru PNL încă din anii ’30, a fost ales după Revoluţie vicepreşedinte (1990-1992) şi apoi preşedinte (1992-2001) al partidului. Între 2002 şi 2006 a fost preşedinte de onoare al PNL, funcţie din care a ales să-şi dea demisia pentru că a primit din partea CNSAS decizie de poliţie politică. A deţinut portofoliul de ministru al Justiţiei în guvernul Stolojan (1991-1992) şi funcţiile de vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Senatului în legislatura 1996 – 2000. În calitatea sa de fost veteran de război, a primit în aprilie 2009 gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidenţial. A fost arestat în mai multe rânduri. La 16 august 1952 a fost internat de către DGSS Ploieşti pentru 60 de luni pe motivul apartenenţei la PNL, fiind eliberat la 30 aprilie 1954 prin Ordinul nr. 174161/964 al DLCM. Şi-a ispăşit pedeapsa în coloniile de la Canal şi în cea de la Valea Neagră.
Fişă matricolă penală

Ioniţoiu Traian (Cicerone) (1924 - ) – opozant anti-comunist. Membru PNŢ din anul 1943 şi lider al tineretului ţărănist din Oltenia, pe care a fost delegat să îl organizeze în iunie 1945. Apropiat al grupului Coposu după ieşirea din închisoare, a reuşit să plece din ţară în anul 1979 şi să organizeze în exil partidul, al cărui secretar general a fost ales. A publicat numeroase volume despre gulagul românesc, între care se remarcă dicţionarul foştilor deţinuţi politici, intitulat „Victimele terorii comuniste”, şi „Morminte fără cruce”. Încă din 1945 a fost arestat şi anchetat în numeroase rânduri, cea mai importantă condamnare fiind cea de 5 ani, în anul 1949. Fişa matrciolă înregistrează arestarea din data de 8 mai 1961, atunci când, prin sentinţa nr. 29/63 a fost condamnat la 6 ani corecţie pentru uneltire. Deşi a fost eliberat la 28 iulie 1964 prin Decretul 411, a continuat să fie urmărit şi intimidat de Securitate pe toată perioada în care a mai rămas în ţară. A fost închis în penitenciarele Oradea şi Jilava, în aresturile de la Craiova, MAI, Rahova şi Uranus şi în coloniile de muncă Peninsula şi Poarta Albă.
Fişă matricolă penală

Iordache Nicolae (Vladimir Streinu) (1902 – 1970) – critic literar şi scriitor, profesor universitar. Doctor în litere şi filozofie, el a fost şi om politic, membru PNŢ şi deputat de Argeş. Redactor şi publicist la numeroase reviste, printre care Revista Fundaţiilor Regale, a condus din 1943 revista „Kalende”. Face parte din galeria marilor noştri critici literari. Marginalizat încă de la venirea comuniştilor la putere, a fost arestat şi condamnat în cele din urmă odată cu lotul Noica-Pillat, ca membru al grupului intelectual animat de cei doi. A fost reţinut la 12 septembrie 1959 şi condamnat la 7 ani corecţie pentru uneltire prin sentinţa nr. 24/960 de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti. A fost eliberat la 4 octombrie 1962 prin Decizia nr. 772/962, după ce a trecut prin penitenciarele Jilava şi Botoşani.
Fişă matricolă penală

Iuga Dumitru (1942 - ) – disident anti-comunist. A lucrat ca tehnician electronist la televiziune. La începutul anilor ’80 a pus bazele unei organizaţii anti-comuniste, intitulată „Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România”. A fost arestat la 11 septembrie 1983 pe baza mandatului nr. 56 emis de Direcţia Procuraturilor Militare pentru complot, conform art. 167 CP. În descrierea faptei se arată că „în perioada mai-august 1983 a iniţiat un grup subversiv care îşi propusese ca scop desfăşurarea de activităţi anti democratice şi de schimbare a orânduirii socialiste din ţara noastră”. Prin sentinţa nr. 26/84 a fost condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsă redusă la 6 ani prin Decizia nr. 11/88. A fost închis la Jilava şi la Aiud, dar ceea ce iese în evidenţă din fişa sa este numărul mare de mutări în arest pe care le-a avut în perioada de detenţie, între care de trei ori la spitalul penitenciarului Jilava. A fost eliberat la termen la 9 septembrie 1989, fiind reţinut apoi la 12 decembrie 1989 şi eliberat pe 22, în timpul Revoluţiei.
Fişă matricolă penală

Jienescu Gheorghe (1895 – 1971) – ofiţer de carieră. General aviator, Gheorghe Jienescu a fost unul dintre pionierii aviaţiei româneşti, având în palmares numeroase premiere, dintre care unele pot fi cotate drept internaţionale. În Primul Război Mondial a luptat ca infanterist, fiind decorat cu Coroana şi Steaua României cu spade. După război a fost ales în grupul ofiţerilor trimişi să ia cursuri de aviaţie în Occident cu scopul de a răspunde noilor nevoi ale armatei, specialitate în care a excelat, avansând rapid. În 1935 a condus raidul aviatic Bucureşti – Capetown, un eveniment important în istoria aviaţiei având în vedere tipurile de aparate folosite şi condiţiile de desfăşurare. Colonel fiind, a fost numit în 1940 la conducerea aviaţiei, ca şef de Stat Major al Comandamentului Forţelor Aeriene, deţinând în acelaşi timp şi funcţia de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, pentru Aer şi Marină. Imediat după 23 august 1944 a fost demis şi pus sub pază la domiciliu de noile autorităţi, la presiunea sovieticilor. A fost judecat în februarie 1946, făcând parte din lotul de 17 miniştrii ai guvernelor Antonescu. A fost condamnat prin sentinţa nr. 15197 din august 1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de război. A fost graţiat la 18 aprilie 1964 prin Decizia nr. 176 a Consiliului de Stat. A fost încarcerat la Aiud, Văcăreşti, Râmnicu Sărat şi Gherla.
Fişă matricolă penală

Jinga Victor (1901 – 1990) – economist. Profesor universitar cu o bogată activitate academică (este autorul celei mai complete istorii economice a Transilvaniei) şi om politic. A fost rector al Academiei Comerciale din Braşov (1942-1945) şi, după eliberare, cercetător la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române. În plan politic, el a activat în cadrul PNŢ, fiind preşedinte al organizaţiei de tineret a acestui partid. A susţinut apoi instaurarea regimului carlist, devenind membru al Frontului Renaşterii Naţionale şi subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale. A fost arestat mai întâi în 1949 şi condamnat la 5 ani corecţie prin sentinţa nr. 541/950 Tribunalului Militar al Oraşului Stalin pentru uneltire, în lotul PNŢ Braşov. Eliberat în august 1954, a fost rearestat în 1959 şi condamnat la 12 ani muncă silnică prin sentinţa nr. 34/961 a aceluiaşi tribunal tot pentru uneltire. A fost eliberat definitiv la 16 ianuarie 1963, fiind graţiat prin Decizia nr. 5 a Consiliului de Stat. A fost deţinut la Jilava şi Aiud, respectiv în lagărele Peninsula şi Cetăţuia.
Fişă matricolă penală

Jovin Ion (1899 – 1994) – medic. Este considerat întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti, punând bazele primului centru de specialitate la Spitalul Colţea. A fost profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Radiologie. Membru asociat al Academiei Române şi autor a peste 150 de articole de specialitate, profesorul Jovin a fost un nume respectat şi pe plan internaţional, fapt dovedit de acordarea în 1973 a Medaliei „Antoine Beclere” (acordată de Institutul cu acelaşi nume din Paris şi de Societatea Internaţională de Radiologie), fiind primul medic din estul Europei care a primit această distincţie. Înainte de a se dedica medicinei, a participat activ la Unirea din 1918, fiind un apropiat al lui Iuliu Maniu (arestarea acestuia în 1947 s-a făcut chiar la sanatoriul condus de doctorul Jovin, acolo unde liderul naţional-ţărănist era internat), al cărui medic personal a şi devenit ulterior. Acesta a fost în fapt şi motivul pentru care a fost arestat în 1948 de către autorităţile comuniste. A fost primul cadru universitar arestat de către comunişti, fiind eliberat după şase luni de anchetă. La 14 august 1952 a fost internat prin Decizia nr. 702 a Securităţii, pentru o perioadă de 24 de luni. A fost eliberat la 25 iunie 1954 pe baza hotărârii nr. 532349, după ce şi-a ispăşit pedeapsa aproape în exclusivitate la Canal, în lagărele Capu Midia şi Poarta Albă.
Fişă matricolă penală

Kirschen Leonard (1908 – 1983) – jurnalist. La sfârşitul anilor ‘30 şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost corespondentul ziarelor britanice „Daily Telegraph”, „Morning Post” şi „Sunday Times” în România şi Turcia. După război, în timpul ocupaţiei sovietice din ţară, a fost corespondent al agenţiei de ştiri, Associated Press. După ce a părăsit România, a lucrat la sediul central A.P. Este autorul uneia din primele lucări apărute în Occident care descriau şi arătau lumii ce se întâmpla în spatele Cortinei de Fier, intitulată „Deţinut al justiţiei roşii”. Arestarea şi judecarea lui s-a făcut în cadrul proceselor intentate Oficiilor de Informaţii American şi Britanic. A fost reţinut în anul 1950 şi internat de către DGSS Bucureşti cu Ordinul nr. 66324/952, fiind pus la dispoziţia Procuraturii Militare Teritoriale Bucureşti. A fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru înaltă trădare (art. 190 CP) prin sentinţa nr. 160/23.01.1951 a Tribunalului Militar Bucureşti. În descrierea faptului se arată că „a dat informaţii legaţiei americane cu caracter politic şi economic”. A fost închis mai bine de 10 ani la penitenciarele Malmaison, Jilava, Aiud şi Piteşti. În urma presiunilor internaţionale, a fost eliberat la 4 martie 1960 pe baza Decretului nr. 82/960 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi Ordinului nr. 31080/960 al DGPCM.
Fişă matricolă penală

Krasnosselski Vladimir (1924 - 1991) – sociolog şi om politic. Profesor universitar, a fost până în ultimele clipe ale regimului democratic secretarul lui Constatin Titel-Petrescu, unul dintre apropiaţii ultimului lider social-democrat ante-comunist. După ce a reuşit să plece din ţară a lucrat în cadrul postului de radio Europa Liberă şi a publicat volumul „Stânga în România 1832 – 1948. Tentativă de sinucidere sau asasinat”. A fost reţinut de Securitatea Bucureşti la data de 4 februarie 1958 pe baza mandatului de arestare nr. K.1 emis de Direcţia Anchete Penale, pentru uneltire (art. 209 CP). A fost condamnat la 25 de ani închisoare prin sentinţa nr. 657/58 a Tribunalului Militar Craiova, fiind depus în penitenciar abia la 18 decembrie 1958. A fost încarcerat la penitenciarele Jilava, Craiova, Galaţi, Botoşani, Aiud şi Gherla, fiind eliberat la 25 iunie 1964, graţiat prin Decretul 310.
Fişă matricolă penală

Lazăr Ilie (1895 - 1976) – jurist, doctor în drept; om politic naţional-ţărănist. Unul dintre cei mai activi participanţi la Marea Unire de la Alba Iulia, ca organizator al Gărzii Naţionale şi al administraţiei judeţului Satu Mare. A fost, printre altele, deputat PNŢ (1928 - 1932) şi ministru secretar de stat. A fost arestat în mai multe rânduri, prima dată în 1946, pentru o perioadă scurtă, cu scopul de nu putea participa la alegeri. Arestarea definitivă s-a produs în iulie 1947, cu mandatul nr. 105459/47, fiind implicat în procesul liderilor ţărănişti cărora le-a fost înscenată fuga din ţară la Tămădău. Prin sentinţa nr. 1988/47 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a I-a Militară a fost condamnat la 12 ani temniţă grea pentru complot şi trădare. A fost încarcerat în penitenciarele Galaţi, Jilava, Văcăreşti, Sighet, Râmnicu Sărat, fiind eliberat prin expirarea pedepsei la 11 iulie 1959. Până la 9 mai 1964, a fost ţinut cu domiciliu obligatoriu la coloniile de muncă Periprava şi Culmea, atunci când a fost eliberat prin Ordinul nr. 5021 al MAI.
Fişă matricolă penală

Leucuţia Aurel (1895 - 1964) – jurist, doctor în drept; om politic naţional-ţărănist. Militant activ pentru unirea Transilvaniei cu România, el a fost secretar al Consiliului Naţional Român şi un apropiat al lui Iuliu Maniu. Deputat PNŢ în două legislaturi (1928 – 1930 şi 1932 - 1933) şi ministru al Economiei Naţionale în cel de-al doilea guvern Sănătescu şi în guvernul generalului Rădescu. Între altele, a fost şi primul preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal (1930 - 1933). A fost arestat la 14 iulie 1947, împreună cu ceilalţi lideri ţărănişti, deşi mandatul de arestare a fost înregistrat cu anul 1954. Datele cuprinse în cele şase fişe sunt extrem de neclare. Vina sa a fost activitatea contra clasei muncitoare, prevăzută la art. 193 C.P. În fapt, a fost reţinut aproape patru ani fără a fi judecat. Abia în 1950 găsim o decizie de internare pentru doi ani, cu începere din mai 1951, care în 1953 este majorată la 60 de luni. După ce a trecut prin penitenciarele Văcăreşti şi Sighet, dar şi prin colonia de muncă de la Ocnele Mari, a fost eliberat la 21 decembrie 1955 prin Adresa nr. 6809 a Procuraturii Militare Bucureşti, însă doar pentru a i se stabili domiciliu obligatoriu în Bărăgan până la amnistia din 1964.
Fişă matricolă penală

Luca Vasile (Luka Laszlo) (1898 - 1963) – muncitor ceferist, de profesie lăcătuş. Chiar dacă din motive lesne de înţeles (fost înalt demnitar comunist) nu poate fi încadrat categoriei deţinuţilor politici decât formal, cazul lui Vasile Luca este unul emblematic pentru comuniştii ajunşi victime ale regimului pe care ei înşişi l-au creat. Membru al PCR încă de tânăr, închis mulţi ani pentru convingerile sale în regimurile anterioare, acesta avea unul dintre cele mai „sănătoase” dosare în 1945. A ajuns, de altfel, membru în secretariatul CC al PCR, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al finanţelor (1947 - 1952). În lupta pentru putere din interiorul partidului, de la începutul anilor 50, s-a situat însă în tabăra învinşilor, motiv pentru care a fost arestat în anul 1952 şi implicat în procesul devierii de dreapta. A fost anchetat mai bine de doi ani şi a fost condamnat prin Hotărârea nr. 180/954 a Tribunalului Suprem. Pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare el a fost condamnat iniţial la moarte, pedeapsă comutată ulterior în muncă silnică pe viaţă. A fost deţinut în penitenciarele Malmaison, Jilava, Râmnicu Sărat şi Aiud, aici decedând la 27 iulie 1963.
Fişă matricolă penală

Lugoşianu Ion (1890 - 1957) – jurist şi absolvent de ştiinţe politice cu studii în Franţa. Apropiat al liderilor Partidului Naţional din Transilvania, el a fost consilier tehnic al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919. A fost deputat în mai multe legislaturi, ministru al Instrucţiunii Publice (1930) şi al Industriei şi Comerţului (1932 - 1933). A avut şi o carieră importantă ca diplomat, ocupându-se de organizarea serviciilor consulare în SUA şi Canada, fiind în numeroase rânduri delegat la Liga Naţiunilor, dar şi ambasador la Vatican. Între altele, a mai fost şi director al ziarului „Universul”. A fost arestat în anul 1949 şi condamnat prin sentinţa nr. 1067/50 a Tribunalului Militar Bucureşti pentru crimă de înaltă trădare („a avut legături cu anglo-americanii”) la muncă silnică pe viaţă. După ce a trecut prin arestul MAI, prin spitalul-închisoare Văcăreşti şi prin penitenciarele Jilava, Aiud, Piteşti şi Gherla, a decedat la 7 noiembrie 1957, în penitenciarul Râmnicu Sărat din cauza unui „colaps cardio-vascular”.
Fişă matricolă penală

Lupaş Ion (1880 - 1967) – profesor universitar, doctor în istorie şi filozofie. Unul dintre cei mai proeminenţi cărturari ardeleni, profesorul Lupaş a fost întemeietorul revistei româneşti „Luceafărul” din Budapesta. Este fondatorul Institutului de Istorie Naţională din Cluj (1920) şi a fost timp de mai mulţi ani preşedintele secţiei de istorie a Academiei Române. Membru în Marele Sfat al Ţării (1918), a fost numit, după Unire, secretar cu instrucţia publică în Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei. În politică, a fost membru PNL, deputat, ministru al Sănătăţii (1926 - 1927) şi al Cultelor (1937 - 1938). A fost arestat la 5 mai 1950, în „noaptea demnitarilor”, şi încarcerat la penitenciarul Sighet. Conform fişei matricole, nu are decizie de condamnare, fiind practic deţinut arbitrar vreme de 5 ani.
Fişă matricolă penală

Măcellariu Horia (1894 - ) – ofiţer de marină, amiral al Armatei Române. Absolvent al Şcolii de război şi al Centrului de Înalte Studii Navale din Paris. Începând cu anul 1939, a deţinut cele mai înalte funcţii militare pe linia Marinei Române: şef de stat major (1939 - 1942), comandant al escadrilei de distrugătoare (1942 - 1943) şi al Forţelor Navale Maritime ale ţării (1943 - 1944), pentru ca din anul 1944 să conducă şcolile superioare de marină. După venirea comuniştilor la putere, în 1945, a fost unul dintre liderii rezistenţei, încercând să organizeze o răsturnare a acestora de la putere. A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă în 1946, în contumacie, pentru participarea la Mişcarea Naţională de Rezistenţă. A fost prins şi arestat abia în anul 1948, atunci când, prin sentinţa nr. 1843/48 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat la 25 de ani temniţă grea pentru organizaţie de tip fascist, mai exact atentat contra siguranţei statului. A rămas încarcerat până la amnistia generală din 1964 (Decretul 411), trecând prin penitenciarele Jilava, Aiud, Râmnicu Sărat şi Gherla.
Fişă matricolă penală

Marino Adrian (1921 - 2005) – critic literar, doctor în filologie. Fost asistent al lui George Călinescu. Membru PNŢ, a fost arestat în 1949 şi condamnat la 10 ani temniţă grea pentru uneltire împotriva ordinii sociale prin sentinţa 979 din 19 octombrie 1950. A fost deţinut în penitenciarele Jilava, Aiud, Oradea, şi Caransebeş, dar şi în coloniile de muncă Periprava şi Ocnele Mari. A fost eliberat în februarie 1957, dar i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Lăteşti, fiind graţiat în 1964.
Fişă matricolă penală

Micescu Istrate (1881 - 1951) – jurist, profesor universitar şi om politic. Unul dintre cei mai celebri avocaţi din epocă, el a fost membru PNL, din partea căruia a fost ales în trei rânduri deputat şi numit ministru de externe (1937 - 1938). Cu vederi autoritare şi antisemit declarat (în calitate de ministru de externe, Micescu declara, referindu-se la evrei: „Este urgent să ne măturăm curtea, căci este inutil să tolerăm la noi toate aceste gunoaie”). A fost membru al Partidului Naţional – Creştin şi persoana însărcinată de către regele Carol al II-lea cu elaborarea Constituţiei pentru regimul său de dictatură personală. De asemenea, a făcut parte din guvernul Tătărăscu, ca ministru de justiţie (1939 - 1940) A fost arestat în iulie 1947 şi condamnat prin sentinţa nr. 1025/948 la 20 de ani temniţă grea pentru complot şi răzvrătire. Detenţia în penitenciarele Aiud şi Jilava i-a adus decesul, la 29 mai 1951.
Fişă matricolă penală

Mihalache Ion (1882 - 1963) – învăţător, om politic. Este fondatorul Partidului Ţărănesc (1918), care în 1926 se va uni cu Partidul Naţional, formând Partidul Naţional Ţărănesc. Lider al PNŢ, al cărui preşedinte a fost în perioada 1933 – 1937. Deputat din 1919 şi până în 1937. A fost ministru al Agriculturii, de Externe şi de Interne în mai multe guverne ţărăniste. Arestarea lui s-a produs ca urmare a incidentului de pe aerodromul Tămădău, la 14 iulie 1947. A fost condamnat prin sentinţa nr. 1988/47 la temniţă grea pe viaţă pentru complot, trădare şi insurecţie armată. A murit în detenţie la penitenciarul Râmnicu Sărat, la 5 februarie 1963, după ce mai trecuse prin arestul MAI şi prin penitenciarele Galaţi şi Sighet.
Fişă matricolă penală

Negroponte Sanda (1919 - 2009) – fiica lui Gheorghe Tătărăscu, Sanda Negroponte a urmat studii de muzicologie şi decoraţiuni interioare, fără a le finaliza însă. A fost arestată pentru simplul fapt că era fiica unui fost înalt demnitar. În fapt, ea a fost internată pe baza procesului-verbal nr. 2/52 pentru o perioadă de 60 de luni, cu data expirării pedepsei la 16 august 1957. A fost eliberată însă la 19 noiembrie 1953, după care a reuşit să plece din ţară.
Fişă matricolă penală

Nistor Ion (1876 - 1962) – istoric; profesor universitar şi om politic. Doctor în istorie şi academician (din 1915) – director al Bibliotecii Academiei (1945 - 1947), el a fost, între altele, rector al Universităţii din Iaşi în perioada 1933 – 1940. Membru al Consiliului Naţional Român din Bucovina care a proclamat Unirea în 1918. Membru PNL, din partea căruia a devenit senator pe viaţă, începând cu anul 1937, Ion Nistor a ocupat fotoliile de ministru al Muncii şi al Cultelor în două guverne liberale. A fost arestat, în fapt internat fără nici o decizie judecătorească, în „noaptea demnitarilor” (5-6 mai 1950) şi deţinut la Sighet până în 1955, când a fost adus la penitenciarul Malmaison şi anchetat, după care a fost eliberat.
Fişă matricolă penală

Orăşel Lucian (1937 - ) – inginer la origine, absolvent însă şi de Economie, Ştiinţe Politice; doctor în filozofie. A fost arestat în anul 1956 pentru sprijinul acordat Revoluţiei din Ungaria. A fost condamnat prin sentinţa nr. 758/57 pentru agitaţie publică (327 c.p.) la 10 ani corecţie. Deţinut în penitenciarele Văcăreşti, Jilava, Dej şi Gherla, a fost eliberat pe baza Decretului 411, în 1964. După 1977, a reuşit să plece din România adresându-se forurilor internaţionale, care au făcut presiuni să i se acorde paşaport. Pleacă în Statele Unite, acolo unde urmează cursurile universităţilor Columbia, Harvard şi Charlottesville şi devine secretar general al Consiliului Naţional Român pentru Secţia America. Întors în ţară în 1994, a candidat la preşedinţie în anul 2000.
Fişă matricolă penală

Papacostea Victor (1900 - 1962) – istoric şi om politic. Profesor universitar, specialist în istoria popoarelor balcanice. A fondat şi condus Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1938 - 1947) şi revista „Balcania” (1938 – 1945). Lider al Partidului Naţional Liberal, a fost unul dintre apropiaţii lui Gheorghe Brătianu. Ca membru P.N.L. a fost ales deputat de Caliacra în anul 1932, iar în anii 1944 – 1945 a funcţionat ca ministru subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Conform fişei matricole a fost arestat în „noaptea demnitarilor” (5 – 6 mai 1950) şi întemniţat la penitenciarul Sighet, acolo de unde a fost eliberat abia în anul 1955. Doi ani mai târziu a fost reţinut din nou şi eliberat după jumătate de an, de data aceasta definitiv, în lipsa unor probe care să susţină acuzaţiile care îi erau aduse.
Fişă matricolă penală

Papilian Victor (1888 - 1956) – medic şi om de cultură. Pasionat de muzică şi de literatură, a absolvit Conservatorul şi a scris şi câteva romane, nuvele şi piese de teatru. De altfel, a fost director al Teatrului Naţional (1928) şi al Filarmonicii din Cluj-Napoca (1934 - 1938). La insistenţele familiei însă a îmbrăţişat cariera medicală. S-a remarcat mai ales ca profesor universitar de medicină la Cluj, acolo unde a fost director al Institutului de Anatomie al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Daciei Superioare şi apoi decan al aceleiaşi facultăţi. În prezent, Facultatea de Medicină din Sibiu îi poartă numele. În plan politic a fost un apropiat al liderului social - democrat Constantin – Titel Petrescu. De asemenea, a fost un credincios practicant greco-catolic şi un apropiat al prelaţilor acestei confesiuni, arestaţi odată cu venirea comunismului la putere. Conform fişei matricole a fost internat începând cu data de 16 august 1952 şi eliberat la 30 iunie 1954. Fiind în vârstă şi bolnav, a fost deţinut în penitenciarul Văcăreşti.
Fişă matricolă penală

Pappu Edgar (1908 - 1993) – eseist şi critic literar, profesor universitar de filologie, membru post-mortem (2006) al Academiei Române. A fost arestat la 16 decembrie 1961 şi condamnat prin Hotărârea nr. 46/963 la 4 ani temniţă grea conform art. 209 C.P. pentru uneltire. După ce a fost deţinut în penitenciarele Jilava şi Gherla a fost eliberat la 23 iunie 1964 prin Decretul de graţiere colectivă 310. Ulterior, deşi nu a mai fost primit în universitate, a activat în domeniul istoriei literare, semnând lucrări importante. A inspirat şi girat intelectual protocronismul, proiect ideologic naţional-stalinist instrumentat de regimul lui Nicolae Ceauşescu.
Fişă matricolă penală

Pătrăşcanu Lucreţiu (1900 - 1954) – avocat şi om politic. Unul dintre cei mai vechi lideri comunişti la momentul august 1944. A devenit comunist încă din tinereţe, fiind membru al PCR din anul 1919. În perioada interbelică a fost unul dintre cei mai importanţi şi mai vizibili lideri comunişti: în 1922 şi 1928 a participat din partea PCR la congresele Cominternului, ca membru în Comitetul Central al partidului, a fost arestat pentru activităţi comuniste, dar a fost şi deputat din partea Blocului Muncitoresc Ţărănesc (1931) sau avocat al comuniştilor acuzaţi în diverse procese din anii ’30. Ca lider comunist recunoscut, a luat parte activă la complotul pentru înlăturarea mareşalului Ion Antonescu de la putere, în august 1944, sau la semnarea armistiţiului cu URSS şi la Tratatul de Pace de la Paris. În acelaşi timp, în calitate de ministru al justiţiei în guvernele care au urmat, el a contribuit decisiv la instaurarea dictaturii comuniste. În anul 1948 a căzut victimă luptei pentru putere din interiorul PCR, fiind arestat pentru atitudinea ambiguă în problema naţională: se declarase român, înainte de a fi comunist. Conform fişei matricole, nu foarte bogată în informaţii, a fost condamnat de către Tribunalul Suprem – Colegiu Militar prin hotărârea nr. 49/954 la moarte pentru crimă de înaltă trădare, fiind executat la 17 aprilie acelaşi an la închisoarea Jilava.
Fişă matricolă penală

Penescu Nicolae (1895 - 1982) – jurist şi avocat, om politic. În plan profesional a făcut o carieră demnă de remarcat, după ce a absolvit studii juridice în capitala Franţei ajungând preşedinte al Uniunii Barourilor din România. A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, din partea căruia a fost deputat şi ministru de interne în cel de-al doilea guvern Sănătescu (noiembrie – decembrie 1945). De asemenea, începând din anul 1947 a ocupat funcţia de secretar-general al PNŢ. Practic, a fost închis din anul 1947 şi până în 1964, cu o întrerupere de 4 ani (1955 - 1959), când s-a aflat cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Prima dată a fost arestat ca urmare a „înscenării de la Tămădău”, atunci când împreună cu mai mulţi lideri PNŢ a încercat să plece din ţară, şi încarcerat la penitenciarele Craiova şi Sighet. Apoi a fost rearestat la 28 august 1959 şi condamnat la 10 ani corecţie de către Tribunalul Militar Bucureşti (Hotărârea 107/960) pentru uneltire (art. 209 CP). A fost eliberat în iulie 1964 ca urmare a Decretului 411 de graţiere a deţinuţilor politici. Chiar şi după plecarea din ţară, în 1968, a avut de suferit din cauza regimului comunist, fiind cunoscută încercarea de asasinat care s-a produs asupra sa în februarie 1981.
Fişă matricolă penală

Rădulescu Savel (1895 - 1970) – jurist şi diplomat de carieră, om politic. A intrat în diplomaţie în anul 1921. A lucrat vreme îndelungată ca secretar particular al lui Nicolae Titulescu, inclusiv la Liga Naţiunilor, şi a fost unul dintre consultanţii diplomatici ai lui Iuliu Maniu. În perioada 1932 – 1936 a ocupat funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Externe, iar în 1938 a intrat în Frontul Renaşterii Naţionale, deşi rămăsese un apropiat al liderilor ţărănişti şi era considerat un reprezentat de frunte al PNŢ. Imediat după înlăturarea mareşalului Antonescu de la putere, el a fost numit preşedinte al Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, calitate în care a făcut parte şi din delegaţia României la Congresul de Pace de la Paris din 1946. A fost arestat în anul 1948 şi anchetat vreme de trei ani, abia în 1951 emiţându-se decizia nr. 334 prin care era internat pentru 24 de luni, pedeapsă majorată cu 60 de luni prin decizia nr. 559/953. A fost eliberat la 23 iunie 1954 prin ordinul MAI nr. 0053216/954. A trecut prin penitenciarele Craiova, Jilava şi prin lagărul de la Ocnele Mari.
Fişă matricolă penală

Rădulescu-Zoner Şerban (1929 - ) – istoric şi om politic. Membru al tineretului liberal în anii 1945 – 1947. După 1989 a fost deputat CDR (1992 - 1996) din partea Partidului Alianţa Civică, iar din 1996 membru PNL. În septembrie 2000, refuzând să colaboreze cu noua conducere a partidului, a devenit independent. Din martie 2001 este şi preşedinte al Alianţei Civice, al cărei membru a fost din 1996. După aproape 11 ani în care a reuşit să se ascundă de Securitate, el a fost arestat în februarie 1959. Conform fişei matricole a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru uneltire (art. 209 CP) prin hotărârea nr. 2237/59 a Tribunalului Militar Bucureşti. A fost eliberat la 18 mai 1960 conform telegramei 34751/60 a DGPCM, însă a fost rearestat la 4 iulie acelaşi an şi condamnat la 6 ani temniţă grea tot pentru uneltire prin hotărârea nr. 13326.3/960 a aceluiaşi tribunal. A fost eliberat definitiv la 9 iunie 1962 prin decizia 393/962 a Consiliului de Stat. A fost încarcerat în penitenciarele Ploieşti, Galaţi şi Jilava şi în lagărele de muncă Salcia, Stoeneşti, Strâmba şi Ostrov.
Fişă matricolă penală

Rizea Elisabeta (1912 - 2003) - datorită unei puternice mediatizări, cazul Elisabetei Rizea a devenit după 1989 un simbol al rezistenţei româneşti împotriva comunismului. Prin intermediul soţului său, puternic afectat de naţionalizările din 1948, Elisabeta Rizea a intrat în contact cu grupul de rezistenţă armată „Haiducii Muscelului”, aceştia depunând jurământul de credinţă în casa lui Gheorghe Rizea. S-a implicat activ în sprijinirea luptătorilor din munţi, pe care îi ajuta cu alimente. A fost arestată la 20 noiembrie 1950 şi condamnată la 6 ani închisoare corecţională, pentru uneltire contra ordinii sociale, fiind eliberată la 6 iunie 1956. După eliberare se implică din nou în activitatea luptătorilor, furnizându-le alimente şi informaţii. La scurt timp după capturarea fraţilor Arnăuţoiu, în 1958, Elisabeta Rizea a fost rearestată, judecată şi condamnată la 25 de ani muncă silnică fiind învinuită de favorizare la acte de teroare. A fost eliberată la 29 iulie 1964, conform decretului de graţiere 411/64. Pe parcursul celor două perioade ale detenţiei a trecut prin penitenciarele Piteşti, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Arad.
Fişă matricolă penală

Romniceanu Mihail (1891 - 1960) – avocat şi om politic. Membru al Partidului Naţional Liberal, din partea căruia a fost ministru de finanţe în cel de-al doilea guvern Sănătescu şi în guvernul Nicolae Rădescu. Conform fişelor matricole, a fost internat la penitenciarul Jilava cu ordinul nr. 3856/950, venind de la penitenciarul Craiova. Patru ani mai târziu (1.10.1954) este înregistrat cu mandatul de arestare 33/C emis de către Direcţia a II-a a Procuraturii Generale pentru acţiune contra clasei muncitoare (art. 193 CP), desfăşurată „în timpul burgheziei”. Pentru acest fapt a fost condamnat de către Tribunalul Regiunii a II-a Militare, prin hotărârea nr. 9/1957, la 12 ani temniţă grea, fiind încadrat la înaltă trădare. A mai fost deţinut în penitenciarele Sighet, Văcăreşti şi Râmnicu Sărat, acolo unde a şi murit la 13 februarie 1960.
Fişă matricolă penală

Căutare

Presa

Donaţii

Fişe matricole penale – personalitati

Newsletter

Căutare

Presa

Donaţii

Fişe matricole penale – personalitati