De curând au poposit pe masa mea de lucru două cărţi, îndrăgite încă de la primele pagini citite, lectură desăvârşită cu interes şi bucurie spirituală. Au curs aşadar 100 de ani de la naşterea vigurosului prozator român şi 70 de ani de la moartea sa, iar cărţile în cauză au sosit tocmai să confirme aceste evenimente. Pe coperta întâi a fiecăreia se află chipul tânăr al autorului aniversat şi comemorat, a cărui privire hotărâtă parcurge deceniile şi secolele pe care le străbate opera sa, dar şi drumul nesfârşit început la vârsta de 30 de ani prin Câmpiile Elizee.
Întâia carte se intitulează PAVEL DAN ŞI TURDA, scrisă de cercetătorul turdean Valentin Vişinescu, apărută la Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj- Napoca. Am în faţă o carte în care cercetătorul domină istoricul literar. Cunoscut îndeosebi ca autor de micro-monografii despre unele personalităţi locale, despre localităţi rurale, mănăstiri, Valentin Vişinescu dă încă o dată măsura cercetărilor efectuate în arhiva din Tritenii de Jos, Turda, Cluj. Cartea este de fapt rezultatul investigaţiilor, contopite cu amintiri culese de la foşti profesori ai viitorului scriitor (Teodor Murăşanu, Damina Pop, Ilie Marinca), de la foşti colegi de şcoală şi de facultate ai autorului omagiat: Vasile I. Rusu, consătean, Ioan Cerghizan, Mihai Iosivaş, Bazil Gruia, Raoul Şorban, Ion Cârja- Făgădaru, Traian Marcu, Dumitru Mircea, ultimul fiindu-i coleg numai la cenaclul literar condus de Victor Papilian. Sunt încă menţionate nume ale unor scriitori clujeni şi turdeni contemporani care au scris ori au conferenţiat despre Pavel Dan: C. Cubleşan, Petru Poantă, Teodor Tanco, Tudor Dumitru Savu, Victor Cubleşan, dar şi: Aurel Podaru, originar din Triteni, însă absolvent al Liceului Teoretic „Mihai Viteazul” din Turda, (al cărui elev a fost şi Pavel Dan, când instituţia se numea Liceul „Regele Ferdinand”), Octavian Bulgaria, Mircea Ioan Casimcea, însuşi autorul acestei cărţi.
Valentin Vişinescu aduce un binemeritat omagiu Concursului Naţional de Proză Scurtă şi Eseu iniţiat la nivelul judeţului Cluj, derulat cu succes pe parcursul mai multor ediţii. Totuşi, se cuvine să menţionez că acest concurs, exceptând secţiunea Eseu, a fost iniţiat la Turda, în anul 1987, când s-au împlinit 80 de ani de la naştere şi o jumătate de secol de la trecerea la cele veşnice a prozatorului român. Concursul, numit tot Pavel Dan, s-a desfăşurat în doar două ediţii, iar câştigătorii locului I au fost Aurel Podaru, în 1987, şi Valer Gligan, în 1988, ambii scriitori devenind mai târziu membri ai Uniunii Scriitorilor din România.
Adevărata valoare a cercetătorului o oferă Valentin Vişinescu în capitolele: Obârşia familiei Dan, Târgurile turdene, sursă de inspiraţie pentru prozator, Pavel Dan - patriot moderat, Tritenii de Jos - vatră folclorică, în fine Tritenii în sărbătoare.
Această carte, apărută în condiţii grafice deosebite, îmbogăţită cu iconografie diversă, constituie un elogiu adus memoriei şi operei lui Pavel Dan, oraşului Turda, unde viitorul scriitor şi-a început formaţia intelectuală, a publicat în revista elevilor, Fire de tort, întâia sa lucrare literară, unde s-a ataşat de unii profesori şi a devenit circumspect faţă de alţii, unde revine după absolvirea Facultăţii de Litere din Cluj, în calitate de bibliotecar, apoi de pedagog, în anul şcolar 1931-1932, unde publică în revista abecedar opt schiţe şi povestiri, în perioada 1933- 1934, după aceea patru povestiri, în anii 1934-1935, în „buna revistă din Turda”, cum caracterizează istoricul literar D. Murăraşu publicaţia Pagini literare, al cărei mentor a fost profesorul de literatură română, poetul Teodor Murăşanu.
A doua carte apărută sub genericul Centenar Pavel Dan se intitulează PAVEL DAN şi BLAJUL, tipărită tot în anul 2007, la Editura Clubul Saeculum din Beclean, în condiţii tehnice superioare. Culegerea de texte ale prozatorului născut în urmă cu un secol, dar şi despre el, este îngrijită de scriitorii Ion Buzaşi, Sergiu Pavel Dan şi Aurel Podaru. Crestomaţia istorico-literară, cum denumeşte Ion Buzaşi această carte, este premersă de culegerea Amintiri despre Pavel Dan, tipărită în anul 2003, îngrijită de aceiaşi scriitori menţionaţi, dar care conţine în exclusivitate texte scrise despre Pavel Dan.
Autorii acestei remarcabile crestomaţii s-au aplecat cu respect asupra creaţiei din perioada blăjană a scriitorului omagiat, considerând-o cea mai importantă. De fapt la mica Roma a scris Pavel Dan cele mai multe proze şi tot de acolo a expediat la Turda cele 12 proze scurte, pentru revistele abecedar şi Pagini literare, dar şi altor publicaţii. Scriitorul Sergiu Pavel Dan semnează eseul Pavel Dan şi Blajul. La sorocul unui centenar, menţionând în final că autorul aniversat şi comemorat în acest an „întregeşte pleiada de reputaţi filologi, istorici sau oratori ai Blajului cu statura emblematică a unui mare prozator ardelean”. Acelaşi semnează o Cronologie a vieţii şi operei scriitorului, a traducerilor şi monografiilor scrise despre Pavel Dan.
Cum este firesc, editorii cărţii s-au oprit mai întâi asupra celor patru proze şi opt studii, articole şi recenzii tipărite de autor în revista Blajul, „…publicaţie căreia colaborarea lui Pavel Dan i-a oferit prestigiu literar” – cum menţionează Ion Buzaşi în Notă asupra ediţiei. Schiţele şi nuvelele tipărite sunt următoarele: Îl duc pe popa, Corigenţe, Întâlnire, Studentul Livadă, iar dintre studii, articole şi recenzii menţionez: Balade haiduceşti…, Motivul „Lenore” în poezia populară ardeleană, Să ţinem sărbătorile naţionale, Ce să învăţăm din pilda rea a altora, dar şi medalioane literare despre Gh. Bogdan-Duică, Theodor Capidan, Ion Breazu.
Al III-lea capitol al cărţii este dedicat altor scrieri contingente cu Blajul. Capitolul V cuprinde scrisorile lui Pavel Dan expediate din Blaj profesorilor Ion Chinezu şi Ion Breazu.
În capitolul anterior, al IV-lea, sunt tipărite studii critice şi evocări. Cele dintâi sunt fragmente cu referire la perioada blăjană, extrase din monografiile semnate de istoricii literari Monica Lazăr, Ion Vlad, C. Cubleşan. Ion Vlad evidenţiază la un moment dat „…valorile revelate în acest spaţiu încărcat de semne şi mituri, prezidat de o lege morală întemeiată pe oamenii Câmpiei Transilvaniei”. La rândul său, C. Cubleşan conchide: „Pavel Dan deschide prozei noastre actuale un nou unghi de interpretare a satului românesc, capabil a interesa categorii dintre cele mai largi de cititori de pe toate meridianele lumii”.
În continuarea capitolului, foşti colegi de facultate şi din corpul profesoral, deveniţi scriitori cunoscuţi, oameni de cultură şi scriitori care au scris mai târziu, până în strictă contemporaneitate, despre viaţa şi opera lui Pavel Dan, cu preponderenţă despre perioada blăjană, semnează evocări de tot interesul. Aceştia sunt: Radu Brateş, Nicolae Comşa, Nicolae Albu, Ştefan Man-ciulea, Virgil Stanciu, Ion Pădureanu, Ion Buzaşi- scriitor din Blaj- , Aurel Podaru.
În capitolul final, al VI-lea, cititorul neostoit întâlneşte, surprins, patru poeme dedicate lui Pavel Dan, sub semnătura scriitorilor: Radu Brateş, Radu Stanca, Ion Horea, Bazil Gruia. Mă rezum să transcriu ultima strofă din poemul Nelinişti, scris de Radu Stanca, tipărit în revista Gând Românesc, în 1937, îndată după moartea lui Pavel Dan:
Încet să îngenunchi peste morminte,
Să-ţi plimbi tristeţea-n vreme peste cuvânt şi carte,
La prăznuirea nopţii să te-mpreuni cuminte
Şi-adânc să sorbi din cupe mărgăritar şi moarte.
Patru fotografii completează această carte de referinţă despre remarcabilul scriitor român: împreună cu colegii-redactori ai publicaţiei Blajul, cu colegii-profesori de la Liceul „Sf. Vasile cel Mare”, Catedrala Neamului din Blaj şi faţada liceului unde Pavel Dan a profesat cu strălucire în anii 1932-1937. Ţinuta ştiinţifică a acestei crestomaţii istorico- literare este consolidată de notele bio-bibliografice redactate pentru principalii 12 colaboratori ai cărţii.
Închei succintul periplu printre filele şi în profunzimea cuvintelor aflate în aceste două cărţi, cu frazele tipărite pe ultima copertă a celei de a doua cărţi, semnate de Aurel Podaru: La centenarul naşterii şi la 70 de ani de la moartea sa, Pavel Dan e încă viu în memoria ardelenilor/…/ El este mai mult decât un destin frânt. E un model şi rămâne, iată, nu doar pentru blăjeni, un nume luminos.
DESTIN
Păşea sfios pe coridoarele liceului, căutând cu obstinaţie capătul drumului care l-a dus, după multe sacrificii, pe tărâmul numit Istoria Literaturii Române.
Atracţia câmpiilor şi apelor – iată sensul căilor pe care Pavel Dan nu osteneşte să le parcurgă. Paşii tânărului scriitor frământă, fără contenire, Câmpia Transilvană, măsoară cu tenacitate Câmpiile Elizee … Chipul lui s-a oglindit în apele Arieşului şi ale Dunării, elev de liceu fiind la Turda şi la Tulcea, ca după aproximativ un deceniu să privească uimit în apele Styx-ului. Câmpii curgătoare şi râuri nestatornice îl întovărăşesc fără întrerupere pe cel care şi-a luat pentru totdeauna zborul de la cuibul cel mare.
În noaptea de 2 august 1937 frunzele castanilor din curtea liceului freamătă neliniştite şi din nervurile lor picură rouă de tristeţe; bustul scriitorului vorbeşte copacilor şi ferestrelor oarbe, copleşit de vedeniile din copilărie. Atunci, duhuri de aburi se adună în jurul fostului elev şi ascultă smerit glasul filelor din Cartea Maestrului. Nevăzut, baciul Luca, portarul, şopteşte fără să-l mai audă cineva: “Vă spun mai târziu”.
Mircea Ioan CASIMCEA