1864

Înfiinţat prin Decretul monopolului statului asupra tutunului, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, societatea noastră face parte din primele stabilimente industriale din România.

1879

Statul a luat definitiv asupra sa administraţia monopolului tutunurilor. Regia acţionarilor transformându-se în regie de stat, care a funcţionat pe lângă Ministerul de Finanţe ca Direcţiunea generală a Regiei Monopolurilor Statului. În această perioadă cultura tutunului se restrânge în zone cu terenuri pe care se produceau tutunuri de calitate, dispar intermediarii care luau câştigul cultivatorilor, aceştia începând să lucreze după instrucţiunile ale Regiei, care treptat asigură asistenţă şi chiar capital, cultura tutunului ajungând să fie din ce în ce mai rentabilă.

1906

Pentru studierea problemelor legate de cultivarea şi fermentarea tutunului se înfiinţează staţiunea experimentală pentru cultura tutunului, fiind compusă din laboratoare. Produsele culturii tutunului şi ale depozitelor de fermentare participau la expoziţii naţionale şi internaţionale. Astfel au obţinut Manufactura de tutun Belvedere medalia de aur pentru cele mai bune produse, la Expoziţia jubiliară din anul 1906.

1918

La cele două manufacturi existente până în 1918, la Bucureşti şi Iaşi, se adaugă încă patru manufacturi: Timişoara, Cluj, Sf. Gheorghe şi Chişinău. Regia Monopolurilor Statului s-a ocupat pe lângă organizarea şi dezvoltarea culturii tutunului şi de organizarea muncii în manufacturi prin procurarea maşinilor de tăiat şi împachetat tutun, pentru fabricarea şi împachetarea ţigaretelor.
Direcţia generală a Regiei Monopolurilor Statului a administrat exploatarea monopolului tutunului timp de o jumătate de secol (1879-1929), această epocă a reprezentat un progres în viaţa economică prin aportul important adus la bugetul României.

1929

Criza mondială a avut repercusiuni nefavorabile şi asupra economiei Româneşti, datorată şi de urmările celui de-al doilea război mondial şi a unor ani de secetă. Împrumuturile externe ale României au fost garantate de Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României creată în 7 februarie 1929.
Pentru fermentarea şi depozitarea tutunului s-au construit 10 noi depozite, prevăzute cu instalaţii moderne de manipulare şi aerisire. Astfel se aflau 25  depozite de fermentare aflate la următoarele localităţi: Bucureşti-Belvedere, Arad, Bazargic, Bârlad, Careii Mari, Chişinău, Craiova, Crevedia Mare (Vlasca), Floreşti (Soroca), Găeşti (Dâmboviţa), Ghimpaţi (Vlasca), Gherghiţa (Prahova), Isaccea, Olteniţa, Oltina (Constanţa), Orhei, Timişoara, Titu (Dâmboviţa), Urziceni, Valea lui Mihai (Sălaj), Vlăduleni (Romanaţi), Satu-Mare, Silistra, Soldăneşti (Orhei) şi Giurgiu.
Se continua construcţia şi dezvoltarea activităţii de experimentare pentru cultivarea şi fermentarea tutunului.

1930

Se inaugurează Institutul Experimental care avea patru secţii: agricolă, chimică, de fermentare şi fitopatologică. Deasemenea avea laboratoare, bibliotecă, câmp de experienţe, depozit de fermentare, uscătorii, sere, răsadniţe etc.

1940

Datorită războiului rămâne cu 3 manufacturi de ţigarete (Bucureşti-Belvedere, Iaşi, Timişoara). La sfârşitul anului 1940 au fost puse în funcţiune fabricile de ţigarete de la Tg. Jiu şi Râmnicu Sărat.

1964

Se instalează o linie complet mecanizată şi parţial automatizată de confecţionat ţigarete, cu o producţie de 1800 ţigarete pe minut, deservită de numai 8 lucrători în loc de 14.

1970

Direcţia generală a tutunului se transformă în Combinatul industrializării Băuturii şi Tutunului.

1971

Devine Centrala pentru Cultura şi Industrializarea Tutunului, fiind subordonată Ministerului Agriculturii, Silviculturii şi Industria Alimentară.

1990

Centrala  industriei tutunului a revenit la numele de Regie, folosit la începutul introducerii monopolului tutunului din anul 1864.

1997

Regia se transformă în Societatea Naţională Tutunul Românesc SA, preluând cele 16 subunităţi de la Regia Autonomă a Tutunului cu statut de sucursale.