NICOLAE DABIJA

(născut 1948)

1.Biografie

 

 

 

Biografie

 

1948 – 15 iulie. În satul Codreni, raionul Căinari (nu departe de localitatea unde a văzut lumina zilei Alexei Mateevici, cântărețul „Limbii noastre”), se naște poetul, publicistul și activistul politic Nicolae Dabija.
Părinții: Trofim Ciobanu, țăran cu „bibliotecă”, Cristina Dabija, țărancă (din rude de preoți, fratele ei, Serafim Dabija, stareț al mănăstirii Zloți, și verișorul ei, părintele Nicodim Onu, fiind condamnați în 1947 de către organele NKVD, în cadrul aceluiași proces, la ani grei de temniță pentru „activitate antisovietică”, arhimandritului Serafim Dabija imputându-i-se crima „de a fi zidit o mănăstire în scopuri antisovietice”). Studiile primare le urmează în satul natal (1954 - 1958), școala medie incomplet㠖 în comuna Sahaidac (1958 - 1962), școala medie completă (1962 - 1966) – în orășelul Cimișlia.

1965 – Debutează în ziarul „Tinerimea Moldovei”, cu un ciclu de versuri prezentat elogios de către tânărul (pe atunci) critic literar Mihai Cimpoi.

1966 – 1972 – Urmează studiile la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de ziaristică (în anul III a fost exmatriculat pentru „activitate antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la facultatea de filologie).

1972 – După absolvirea facultății este angajat redactor la redacția tineret a televiziunii din Chișinău.

1975 – Editura „Cartea moldoveneasc㔠publică prima carte de versuri a lui Nicolae Dabija, „Ochiul al treilea”, titlu care a fost extins asupra întregii generații, cea a scriitorilor anilor ’70 (Generația Ochiului al treilea).
Activează la revista
„Nistru” (ulterior „Basarabia”, în calitate de șef al secției poezie și critică.

1977 – Pentru volumul de versuri „Ochiul al treilea” i se acordă premiul tineretului din Moldova, cu banii primiți ca premiu scriitorul face o fântână în satul natal, căreia consătenii îi spun „fântâna lui Nicolae Dabija”. Inițiază și conduce cenaclul „Dialog” al Uniunii Scriitorilor, care în activitatea sa pe parcursul unui deceniu a menținut nestinsă flacăra românismului în Basarabia.

1980 – La Editura „Literatura artistic㔠apar volumul de versuri „Apă neînceput㔠și cartea pentru copii „Povești de când Păsărel era mic”.

1982 – Nicolae Dabija semnează textul albumului fotografic „Bun găsit, lume...”.

1983 – Scriitorul editează volumul de eseuri despre clasicii literaturii române „Pe urmele lui Orfeu”, întemeiat pe documente și date istorice adunate de prin arhivele din Moscova, Kiev, Harkov etc. Cenzura califică lucrarea „nocivă”, despre „popi” și „feudali”, ea fiind salvată în ultimul moment de către președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor Pavel Boțu, care o prefațează.

1984 – Nicolae Dabija contribuie la înființarea revistei „Orizontul”, ulterior „Columna”, care se dorea o revistă a scriitorilor tineri, și devine primul ei redactor-șef, funcție pe care a îndeplinit-o până în luna mai 1986.
La Editura „Literatura artistic㔠îi apare cartea pentru copii „Alte povești de când Păsărel era mic”, ilustrată de pictorul Andrei Țurcanu.

1985 – Publică volumul de versuri „Zugravul anonim”, însoțit de un inspirat eseu despre creație (Editura „Literatura artistică”).
Aceeași editură scoate, în colecția „Poezie moldovenească contemporană”, un volum de versuri al lui Nicolae Dabija în limba rusă („Stihi”).

1986 – În luna Mai este ales, la Congresul al VII-lea al scriitorilor din Moldova, redactor-șef al săptămânalului „Literatura și arta”, care devine curând flacăra Mișcării de renaștere a conștiinței naționale, cea mai așteptată și citită publicație din istoria acestor locuri, ajungând la un tiraj de 260.000, în 1990 fiind una din „publicațiile literare cu cel mai mare tiraj din Europa” (lucru menționat de ziaristul francez „Figaro”, care a subliniat, printr-un articol semnat de Victor Lupan, c㠄Literatura și arta” a jucat în Revoluția de Renaștere Națională a Basarabiei același rol pe care l-a avut Televiziunea Română în cadrul Revoluției din decembrie 1989). Aceste victorii sunt însoțite de un adevărat război psihologic dintre publicația scriitoricească și comitetul central al partidului comunist al R.S.S.M., care face tentative disperate s-o tempereze, să-i ajusteze curajul și chiar s-o închidă (în perioada luptei pentru limbă, alfabet etc., din anii 1988 - 1990).
În traducerea lui Aleksandr Brodski îi apare în rusește o carte pentru copii „I skazala mne Jar-ptița...” („Pasărea măiastră”).

1987 – Nicolae Dabija e prezent în librării cu „Antologia poeziei vechi moldovenești, prin care scoate la lumină texte inedite, descoperite de el în arhivele din Rusia, Ucraina, Polonia etc., traduse din limbile slavonă, greacă, polonă, latină. Poetul ține la radio și televiziune conferințe despre istoria națională, interzisă până atunci în Basarabia, conferințe publicate apoi în presa republicană (îndeosebi în revista pentru copii „Noi”, la rubrica „Din tată-n fiu”). În același an pentru prima dată trece Prutul, la invitația Uniunii Scriitorilor din România. Vizitează Putna, Ipoteștii, Humuleștii, Voronețul, Gura Humorului, Suceava, Iașii...

1988 – Lui Nicolae Dabija i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii și artei pentru cărțile „Antologia poeziei vechi moldovenești”, „Pe urmele lui Orfeu” și „Alte povești de când Păsărel era mic”. Membru al Comisiei de Stat pentru problemele limbii, care pune în discuție revenirea la alfabetul latin și legiferarea limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova.
Nicolae Dabija este unul dintre cei care a stat la leagănul „Frontului Popular din Moldova”. Manifestările literare cu participarea poetului se transformă, în acea perioadă, în mitinguri de protest contra regimului sovietic.
Cântecul „Cât trăim pe-acest pământ (Baladă)” pe versurile lui Nicolae Dabija (muzica: Tudor Chiriac) devine în anii 1988 – 1990 un imn al Mișcării de Eliberare Națională a basarabenilor, fiind cântat de cei aproape un milion de participanți la Marea Adunare Națională din 27 august 1989, veniți la Chișinău să-și ceară dreptul la Limba Română, Alfabet Latin și Demnitate.

1989 – Editează volumul de versuri „Aripă sub cămașă”, apreciat ca cea mai bună carte a anului. Reeditată în 1991 la Editura „Junimea” din Iași (cu o prefață de Constantin Ciopraga), cartea i-a adus poetului elogioase aprecieri în România.
La editura „Molodi” din Kiev, în traducerea lui V. Zatulaviter, volumul menționat a apărut în limba ucraineană. Este ales deputat al poporului din U.R.S.S. (1989 - 1991), la primele alegeri parțial libere inițiate de M. Gorbaciov.

1990 – Editura „Hyperion” scoate studiul documentar al lui Nicolae Dabija „Moldova de peste Nistru – vechi pământ strămoșesc” cu textul tradus în limba rusă, studiu care s-a bucurat de o largă rezonanță departe de hotarele republicii. În timpul conflictului armat de la Nistru (1992) volumul este adunat din bibliotecile și librăriile Transnistriei de către cazaci și separatiști și ars public.
Nicolae Dabija este ales în Parlamentul Republicii Moldova (1990 - 1994), unde a desfășurat o activitate permanentă pentru emanciparea națională a basarabenilor, pentru ieșirea Basarabiei din imperiul sovietic, pentru legiferarea Tricolorului, Stemei, Imnului național, pentru repunerea în drepturi a limbii române.
Este ales președinte al Societății benevole „Limba noastră cea română”, deținând acest post până în 1998.
Alcătuiește cartea de maxime despre limb㠄Dulce grai...”, apărută la Editura „Hyperion”.

1991 – Nicolae Dabija își dă concursul la îmbunătățirea manualelor școlare. În colaborare cu Sofia Bolduratu elaborează manualul „Literatura român㔠pentru clasa a 5-a, ajuns deja la a 3-a ediție. Împreună cu Aureliu Silvestru publică un întreg ciclu de manuale de istorie pentru clasele primare, „Daciada”, traduse și-n rusește. Devine președinte al Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova.

1992 – Publică eseul istoric „Domnia lui Ștefan cel Mare” și culegerea de povestiri „Nasc și la Moldova oameni”. Ultima e apreciată cu Premiul „Ion Creang㔠pentru cea mai bună carte pentru copii a anului.
În colecția „Poezii de duminic㔠(Editura „Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova”), apare placheta de versuri a lui Nicolae Dabija „Mierla domesticită”.
I se acordă Marele Premiu pentru poezie „Nichita Stănescu”.

1993 – La 1 mai este ales membru de onoare al Comisiei de istorie bisericească din România pentru volumele „Pe urmele lui Orfeu (1982)” și „Antologia poeziei vechi moldovenești (1988)”, la recomandarea Î.P.S. Nestor, mitropolitul Olteniei, și Î.P.S. Antonie, mitropolitul Ardealului. La editura „Hyperion” vede lumina tiparului volumul de poeme „Dreptul la eroare”, distins în același an cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Are loc Congresul Intelectualității din Republica Moldova, referatul de bază al căruia e prezentat de Nicolae Dabija.

1994 – Editura „Junimea” din Iași scoate volumul de versuri al lui Nicolae Dabija „Lacrima care vede”. Poetului i se acordă Premiul Bibliofililor din Republica Moldova pentru cea mai citită carte a anului.

1995 – Nicolae Dabija se învrednicește de Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu”, pentru volumul „Dreptul la eroare”.
În colecția „Poeți români contemporani (Editura „Eminescu” din București) îi apare volumul de sintez㠄Oul de piatră”.
Nicolae Dabija devine cavaler al „Ordinului Republicii” (cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova).

1997 – La Craiova, Editura „Scrisul românesc” scoate de sub tipar culegerea de publicistic㠄Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, pentru care autorului i se acordă Premiul pentru proz㠄Gib I. Mihăescu”.
Cu banii ce i-au revenit pentru premiile obținute în ultimii ani, a ajutat la rezidirea mănăstirii „Zloți” (rasă de pe fața pământului de bolșevici), ctitorită de unchiul său, preotul Serafim Dabija.
Editura „Uniunii Scriitorilor” scoate de sub tipar albumul „Ștefan cel Mare și Sfânt”, autorul textului fiind Nicolae Dabija.

1998 – În colecția „Autograf”, editată de Biblioteca municipal㠄B. Petriceicu-Hașdeu”, apare volumul lui Nicolae Dabija „Cercul de cretă”.

Cicluri de versuri ale lui Nicolae Dabija au fost traduse în limbile: engleză, franceză, spaniolă, ebraică, sârbă, macedoneană, aromână, ungară, ucraineană, bulgară, turcă, lituaniană, letonă, estoniană, uzbecă, turkmenă, bielorusă, armeană, georgiană, azebaigiană, ciuvașă.   
         Nicolae Dabija s-a manifestat și în arta traducerii, tălmăcind pentru cititorii de limbă română din opera scriitorilor G. Guliam („Poznașul”, 1977), A. Atageanov („Versuri”, 1980), T. Tângrâkuliev („Cântecul pustiurilor”, 1980), Federico Garcia Lorca („Romancero țigan”, 1983), V. Jukovski („Povești”, 1983), M. Kanoat („Versuri”, 1984), I. Goethe („Suferințele tânărului Werther, 1987).

Bibliografie după Ion Ciocanu

 

 

 

Literatura română ] Opinia vizitatorului ] Conținut ] Căutare ]

Trimiteţi întrebări, comentarii, sugestii legate de sit la adresa de email: c.andy@home.ro.
Copyright © 2005 Cruceanu Andrei
Ultima modificare: 08 mai, 2005