Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski, nascut in data de 14 martie 1854 intr-o casa de pe Calea Dorobanti, este astazi unul din numerosii autori de la inceputul secolului trecut ce nu au ramas gravati in piatra de temelie a memoriei culturale a romanilor. Tudor Arghezi si George Bacovia sunt doua nume mult mai familiare romanilor decat uitatul lor mentor. Si totusi acest bucurestean cosmopolit a ramas creatorul unei mosteniri literare si ideologice ce a influentat literatura romana si chiar pe cea din alte tari prin numeroase ramificatii ce au atins pe multi dintre scriitorii contemporani si cei care i-au urmat. Poate ca lumile, imaginile si viziunile sale nu au fost atat de impozante si de frumoase ca cele ale rivalilor si adeptilor sai, insa cu siguranta ele au influentat si au dus la evolutie. Asa ca putem spune acum cu certitudine ca Macedonski a fost un pionier.

Cine a fost insa cu adevarat acest om? Fara indoiala unul dintre cei mari "scandalagii" ai epocii sale .

Singurul fapt cert despre familia sa este ca se tragea de undeva din sudul Dunarii. Fie ca acestia erau un neam de patrioti sarbi sau negustori de cai aromani ramane necunoscut. Multi ani mai tarziu, tatal lui Macedonski isi va inventa propria origine: pretinzand a se trage dintr-o familie de nobili lituanieni, din cadrul vechiului regat Polono-Lituanian, descendenta pe care Macedonski o va sustine chiar si cu pretul de a fi ridiculizat, desi in secret isi studiase cu atentie originea reala, acesta fiind unul din numeroasele paradoxuri ce i-au caracterizat viata. In secolul XIX ei se stabilesc in Tara Romaneasca unde vor urca rapid pe scara politica si sociala, urmand o cariera militara. Printre episoadele notabile din istoria familiei se numara participarea la rascoala lui Tudor Vladimirescu, cand acestia au avut stranse legaturi cu Eteria. Pana in 1854, familia sa acumulase o avere insemnata, si facea parte din clasa superioara a societatii.

Primii ani de viata, copilaria si adolescenta si le petrece prin diverse locuri din tara fiind obligat sa-si urmeze tatal impreuna cu intreaga familie prin toata tara, pe masura ce acesta isi schimba frecvent cantonamentul (fiind general in armata romana). Inca de atunci era supus la crize temperamentale, ce au fost atribuite unei afectiuni nervoase ce-l va insoti intreaga viata. Dupa ce termina liceul Carol I din Craiova va face o calatorie indelungata prin Germania si Italia, urmand ca apoi sa se stabileasca in Bucuresti si sa isi inceapa activitatea publicistica si literara.

Ramanand fidel stilului sau nomad de viata, isi va schimba frecvent domiciliul si adesea va intreprinde calatorii indelungate in Germania, Italia si Franta, unde va lega numeroase prietenii. Inca din momentul sosirii sale in capitala se va implica activ in politica, sustinand cu ardoare in scrierile sale partidul liberal si denigrand cu mult cinism si venin pe rivalii din partidul conservator, la acestea din urma adaugandu-se si criticile acide la adresa regelui Carol I, justificate prin simpatia fata de Alexandru Ioan Cuza, simpatie mostenita de la tatal sau, precum si prin politica filogermana a principelui Hohenzollern. Este astfel usor de inteles ca o descriere amanuntita a vietii tumultoase si intortocheate a poetului poate ocupa sute de pagini cu intrigi, comploturi, polemici dusmanoase, rasturnari de situatie si tradari.

Dintre rivalitatile notabile probabil ca cea mai importanta este cea pe care a avut-o cu Mihai Eminescu. Inceputa datorita faptului ca cei doi se aflau in cele doua mari tabere adverse ce-si disputau puterea in Romania, aceasta s-a accentuat si pe masura ce Macedonski se indeparta de romantismul specific inceputurilor sale literare si experimenta cu noi curente literare precum simbolismul si parnasianismul. In 1884 el va scrie probabil cele mai ostile versuri la adresa lui Eminescu din toate timpurile:

In timp ce Eminescu scrie intr-un articol din Timpul despre un poet anonim cu "fizionomia unui barbier" ce a fost "romanizat abia ieri".

Pe langa acesta, alte conflicte de seama sunt cele avute cu dramaturgul Ion Luca Caragiale. Amuzat de asa zisa origine lituaniana a lui Macedonski, Caragiale il ridiculizeaza in revista "Ghimpele" sub numele de Aamsky. Remarca pentru care ulterior, Macedonski va spune despre Caragiale ca era "june tare zgomotos care il gasesti adesea pe la tarabele cu bere".

Desi operele sale experimentale i-au atras numeroase critici negative printre care si cele ale lui Titu Maiorescu, care l-a considerat pana la sfarsitul vietii un poet marunt, acestea i-au adus si numerosi adepti si sustinatori. Cel mai notabil este probabil Vasile Alecsandri care l-a sustinut pe Macedonski inca de la inceputul carierei sale literare si pe care acesta l-a considerat mentorul sau. Asa cum este insa cazul cu Macedonski, relatia dintre cei doi a fost rareori constanta, ajungand chiar la ostilitate fatisa cand ucenicul denigreaza stilul invechit al mentorului in articole din propria sa revista, iar acesta il dojeneste apoi aspru in "Fantana Blanduziei", pentru ca in cele din urma cei doi sa se impace.

Dintre episoadele mai obscure si bizare din viata lui Macedonski se numara incidentul din nordul Bucurestiului, cand autorul si-a relevat interesul pana atunci total nebanuit pentru pseudostiinta si paranormal. In fata unei mici multimi formate in special din sustinatori, el a prezentat pe larg viziunea sa despre puterile nebanuite ale omului, capabile sa previna chiar si moartea, si si-a testat fara succes propria inventie: stingatorul de cosuri. Cativa ani mai tarziu aceste idei vor fi elaborate in "Sufletul si Viata Viitoare", iar fiica sa Nikita Macedonski, va patenta hartia tratata cu nacru (secretia gasita in scoici din care adesea sunt formate perlele), atribuita tatalui sau.

De-a lungul lungii sale cariere literare el va aborda aproape fiecare specie: de la poezie la teatru, trecand prin proza scurta si jurnale de calatorie, dintre care astazi probabil cele mai cunoscute sunt poeziile din ciclul "Noptilor". In multe dintre acestea, in cadrul ce alterneaza de la misterios la abject, se poate recunoaste Bucurestiul cu viata sa agitata, in care trecerea de la un loc la altul este similara cu trecerea prin intregul spectru uman al sentimentelor.

Desi astazi operele sale sunt obscure, impactul pe care l-au avut este clar. In spatiul national asa numitul "experiment literar" a ajutat la formarea urmatoarei generatii de scriitori printre care Tudor Arghezi, Ion Pillat - ce impartaseste fascinatia lui Macedonski pentru exotic, Dumitru Anghel - la care se observa influenta "Rondelurilor", Mateiu Caragiale - al carui stil din "Craii de Curtea-Veche" este unul destul de apropiat de cel al lui Macedonski asa cum a fost observat de Tudor Vianu, Ion Minulescu - fost discipol al sau. Chiar si in perioada postmodernista, influenta sa se face simtita in opera lui Marin Sorescu, care i-a adus omagiu prin poezia "Singur intre poeti", si Stefan Augustin Doinas, al carui "Mistret cu colti de argint" a fost partial inspirat din "Noaptea de decemvrie". Probabil si mai putin cunoscut este influenta pe care a avut-o Macedonski, prin operele scrise si publicate in franceza, asupra lui Tristan Tzara, fondatorul dadaismului, si influenta avuta asupra literaturii albaneze prin operele scriitorului Aleksander Stavre Drenova.

Iar daca v-ati intrebat vreodata care au fost primele povestiri SF romanesti atunci incercati sa gasiti "Oceania-Pacific-Dreadnought" a lui Macedonski, in care este anticipata pentru prima data televiziunea.

Fara indoiala ca Alexandru Macedonski a fost probabil una dintre cele mai interesante si excentrice personalitati bucurestene, avand o cariera literara departe de a fi lipsita de importanta - cum o considerau majoritatea contemporanilor sai, si o viata adesea tumultoasa si cateodata bizara. Iar daca toate acestea vi se par a fi insuficiente va mai dezvalui un singur episod din viata sa: a fost primul roman ce a parcurs distanta Bucuresti-Brasov intr-o singura zi, cu bicicleta!