Anul 1989 a dus la căderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europă;

Spre sfârșitul anului, în­deosebi în vestul României, po­pu­lația aflase, de la posturile de te­leviziune externe (maghiare, iu­go­slave) și emisiunile în limba ro­mână de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, de schimbările din Europa; Așa a fost posibil ca un eve­niment aparent banal (eva­cua­rea arbitrară a pastorului timi­șo­rean al Bisericii reformate László Tökés fixată pentru data de 15 de­cembrie 1989) să devină pretext pen­tru o revoltă populară în Timi­șoa­ra, transformată apoi, prin ra­di­­calizare, în revoluție;

În 15 decembrie s-au adu­nat în fața casei parohiale mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea pastorului; Fiind o zonă extrem de cir­culată, aproape de centrul ora­șului, mulți locuitori ai orașului se opreau pentru a afla ce se în­tâm­plă; ei au îngroșat, astfel, ini­țial involuntar, numărul celor adu­nați;

În data de 16, numărul celor adunați crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemai­fiind enoriași reformați, ci cetă­țeni ai Timișoarei, de diferite etnii și confesiuni; prin blocarea circu­lației în zonă, situația s-a radi­ca­lizat; După-amiaza se strigă pen­tru prima dată "Jos Ceau­șescu!”; a fost de ajuns această scân­teie pentru a se declanșa re­vol­ta; în strigăte de “Jos Ceau­șescu!” și “Jos comunismul!”, de­mon­­stranții s-au deplasat în diverse puncte ale Timișoarei pentru a chema oamenii la revoltă; au fost trimise trupe de Armată, Miliție, Secu­­ritate pentru a dispersa mul­țimea; demonstranții au fost bătuți și arestați în aceeași noapte și în di­mineața următoare; au fost arestați 930 de persoane, dintre care 130 mi­nori;

În după-amiaza de 17 de­cem­brie, mulțimea s-a adunat din nou în centrul orașului; Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceaușescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanților; ordinul a fost dus la îndeplinire, căzând primii martiri ai Revoluției din Timișoara;

În 18 decembrie, în fața Catedralei, s-au adunat mai mulți ti­neri și copii care au început să cân­te colinzi și să strige lozinci anti­comuniste; la un moment dat, a apă­rut un blindat din care s-a tras o rafa­lă asupra tinerilor de pe trepte, se­cerând mai mulți dintre ei;

În noaptea de 18/19, cu com­plicitatea conducerii Spitalului Ju­de­țean, autoritățile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la București, unde au fost arse la Cre­matoriu; alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă co­mună; pentru a se șterge toate urmele, documentația referitoare la aceste cadavre a fost distrusă;

În zilele următoare, rezis­tența nu a încetat; în 19 decembrie, mun­citorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă;

În 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene; o masă de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timișoarei în dimineața acelei zile; în fața acestei situații, forțele armate s-au retras în cazarme;

Liderii revoluționarilor timișoreni au prezentat autorităților comuniste o listă cu cereri din partea populației, listă ce va deveni un real program revoluționar; În aceeași zi de 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarat primul oraș liber al României de către reprezentații Frontului Democrat Român, prima formațiune politică democratică înființată pe străzile însângerate ale Timișoarei; majoritatea arestaților au fost eli­berați;

În 20 decembrie, orașul Lugoj, din apropierea Timișoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând și aici eroi ai Revoluției;

În ziua de 21 decembrie, Ceaușescu, în megalomania sa fără leac, a organizat un miting grandios la București, cu scopul de a-l susține și de a înfiera așa-zișii “huligani unguri” de la Timișoara; mitingul s-a transformat, însă, sub privirile pierdute ale dictatorilor, într-o miș­care anti-ceaușistă și anti-comunistă; În aceeași zi au început mișcări revoluționare în cele mai mari orașe ale țării: Cluj, Sibiu, Arad, Târgu-Mureș, Caransebeș, Cu­gir etc.; deși autoritățile au deschis foc împotriva demon­stran­ți­lor, românii nu mai puteau fi în­frânți;

Era o chestiune de ore până la căderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, la ora prânzului, o dată cu fuga soților Ceaușescu din Bucu­rești;

În situația confuză care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit să preia puterea; până în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu și Petre Roman, care s-au organizat în Frontul Salvării Naționale, care și-a asumat răspunderea de a duce România pe calea democratizării;

Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluției române; Începând cu seara de 22 decembrie, forțe neidentificate nici până astăzi, dar declarate de noile autorități drept contra-revolu­ționare și fidele regimului co­munist, au deschis focul asupra ci­vililor și unităților militare din mai mul­te orașe, creând panică și con­fu­zie;

Teama de aceste elemente zise „teroriste” a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumară a soților Ceaușescu și executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989;

Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârșitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a căror absurditate ne întrebăm și astăzi:

• 1104 morți, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 după 22 decembrie;
• 3352 răniți, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie și 2245 după 22 decembrie.

Material primit de la, Asociația “Memorialul Revoluției” Timișoara.