Vasile Popescu

După cum subliniam în articolul precedent, importanța apei este fundamentală în aquarelă, așa încât modul de folosirea a apei, definesc principalele tehnici de abordare a aquarelei:cea mai complexă fiind Ud pe ud , apoi cea denumită Ud pe uscat, uscat pe uscat.

 

Pentru a înțelege aceste tehnici și deci a le putea aplica cu succes, trebuiesc cunoscute câteva principii pe care le impune tandru, APA!

1.Pigmentul culorii difusează diferit pe o  suprafața umedă, în comparație cu o suprafața uscată.Spontaneitatea efectelor, surpriza lor,o realizează numai prezența apei.In aceași idee, culoarea difuzează diferit în raport cu fiecare grad de umiditate socotit de la ud,umezit, svântat, uscat etc.

2.Pigmentul ce poartă culoarea, fuge ,totdeauna de la suprafețele mai uscate sau svântate, spre cele mai umede, cărăușul fiind apa.

3.Un al III-lea principiu,este acela că etapele din cadru unui ciclu al apei depuse pe hârtie, sub forma unei pelicule bogate de apă,până la uscarea ei, totală,prin absorție și evaporare, se pot învăța cu adevărat numai prin obsevația directă a aplicantului.De aceea recomandăm a se lucra  având lumina în față, întrucât așa se pot distinge ușor etapele ciclului, trădate de felul în care hartia lucește la incidența cu lumina, mai intens sau mai puțin intens, pâna la uscarea totală a suportului.

Cei din Școala Franceză de Aquarelă au definit etapele unui ciclu astfel :miroir (oglindă)pentru că pelicula e fermă, oglindește puternic, se distinge clar pelicula de apă ce încă nu a început să fie absorbită;a II-a etapă e numită brillant (strălucitoare), deși a început absoția de către hârtie, apa, își păstrează aspectul strălucitor, dar nu se mai sesizează grosimea inițială a peliculei de apă;a III-a etapă, mi-mat (semi mat),când strălucirea a scăzut în intesitate și are aspectul de trecere de la stralucire puternică spre matuire a imaginii; etapa următoare este mate fraiche (mat proaspăt) când strălucirea fiind scăzută,practic se vede numai urma apei, dacă se poate spune așa, și se observă bine nu strălucirea ci lucirea urmei apei; următoarea etapă, mat seche (mat-uscat) e ilustrată de o alternanță fină între unele luciri mici ale apei cu porțiuni uscate, la fel de fine.

 

Subliniem importanța exercițiului și a observației, pentru că în acest caz, sunt de neînlocuit de nici o altă metodă teoretică, cu atât mai mult cu cât, în unitate de timp, etapele enunțate mai sus, diferă de la un tip de hârtie la altul, în mod semnificativ, unele fiind mai absorbante, unele primesc mai prietenos culoarea , altele sunt mai ferme, calitatea unora fiind slăbiciunile altor tipuri de hârtie, în funcție de așteptările artistului.Acest fapt vă invită să încercați câteva tipuri, sau branduri de hârtie, până ce o identificați pe aceea potrivită temperamentului, tehnicilor agreate, filozofiei proprii față de această artă.

Există din fericire un sortiment foarte larg de hârtii destinate special aquarelei: sunt hârtii foarte  feminine, delicate, ce nu se lasă descoperite de la prima încercare,sunt hârtii ce nu suportă eficient decât o singură tehnică, a la prima ,după care nu mai acceptă altceva decât cu riscul unui eșec, după cum există și hârtii mai bărbătești, puternice,ce suportă orice tehnici dar grizează după uscare, altele  catifelează culoarea, altele măresc strălucire culorii.In concluzie nu e una ideală,sunt foarte personalizate, astfel încât cel mai bine e s-o căutați pe cea care vă bucură mai mult în așteptările dumneavoastră ! 

 

Toate aceste cunoștințe prezentate,  impun rezolvarea câtorva probleme:

a) Tempoul în care trebuie lucrat, pentru a beneficia maxim de ofertele fiecărei etape specifice ciclului apei.În raport de tematica abordată,trebuie prestabilite, ordinea  tehnicilor ce urmează a fi folosite pentru fiecare atapă a ciclului apei,pregătirea din timp a culorilor, activarea lor pe paleta aleasă,a celorlalte materiale ce urmează a fi folosite.Toate trebuie planificate așezate la îndemână...pentru că după udarea hârtiei, timpul la dispoziție pentru multe tehnici, înseamnă secunde, zeci de secunte, mai rar minute .Deci tempoul e foarte important pentru un aquarelist!

 

b) Gestica prin care aplicăm culorile, cu pensula sau celelalte modalități concepute în a realiza opera începută, în sensul că fiecare etapă a ciclului apei,difusează culoarea diferit, are limitele proprii,efecte proprii prin care culoarea e valorificată, și nu în ultimul rând, controlul, nivelul controlului artistului asupra miscarii culorii, ce poate fi îmbunătățit printr-o gestică eficace.

 

În articolul ce va urma ,vom prezenta mai pe larg câteva din tehnicile specifice aquarelei, simple dar cu efecte artistice maxime, cu observația că fiecare artist exersează tehnicile de bază, le dezvoltă prin experimente, și, în timp își apropie acele tehnici ce-l reprezintă cel mai bine, și care vor constitui ceea ce numim stil propriu.  

Name

Email

Comment

smaller | bigger

Subscribe via email (registered users only)

Add Comment