„Este cea mai complexă lucrare de restaurare din România după ’90“, ne-a declarat Lăcrămioara Stratulat, managerul Complexului Muzeal „Moldova“.

Pe holul principal am întâlnit trei „martori“, nişte bucăţi de perete fără tencuială, din cărămidă, care arată imaginea zidurilor vechi.

„Am recepţionat o parte din spaţii. În Sala Voievozilor avem mai mulţi martori cu straturile vechi şi cel restaurat. S-au făcut analize stratigrafice şi s-a ajuns până la primul strat de pictură, iar după probe repetate pe perete s-a revenit la culoarea iniţială, la albastru de prusia, culoare existentă şi în Sala Coandă. Pe timpul comunismului, pereţii au fost turcoaz. Orice restaurare constă în revenirea la starea iniţială. Oriunde am considerat că există elemente de noutate am lăsat martori. Este pentru prima dată când Palatul Culturii cunoaşte o restaurare unitară de asemenea nivel. Asta înseamnă de la consolidare, sistemul de drenaj, re­facerea elementelor artistice, acope­rişul. Practic, s-a intervenit în toate zonele“, afirmă Lăcrămioara Stratulat, managerul Com­plexului Muzeal „Moldova“.

Aceasta ne explică faptul că ideea principală cu care s-a pornit în acest proiect este revenirea la aspectul iniţial. Din păcate există prea puţine planşe păstrate, deşi cei de la Complexul Muzeal au căutat în arhive, nu au găsit o planşă completă. Prin urmare, nu se ştie cum arăta iniţial Palatul Culturii până la cele mai mici detalii.

GALERIE FOTO I

După holul de la intrare, unde s-a schimbat o parte din marmura neagră de pe jos, şi unde deasupra veţi putea vedea un candelabru negru din fier forjat, holul mare, unde dau scările, uimeşte prin măiestria decorului, atent meşteşugit. Sculpturile de pe balustrade, de pe scări şi cele care atârnă din tavan sunt parcă bijuteriile de la gâtul unei doamne. La restaurarea acestei clădiri, care pe etaje desfăşurate ajunge la câteva hectare, ca suprafaţă, au lucrat în jur de 500 de persoane, din care o parte încă mai lucrează.

„Proiectul a fost destul de greu de scris, dar pot spune, şi îmi asum acest lucru, că aceasta este cea mai complexă lucrare de restaurare din România după ’90. Prin amenajările pe care le-am făcut, conservarea sitului arheologic, regândirea între­gului Palat ca funcţionalitate, încercăm să găsim elemente de interactivitate pentru public. La Palat vor fi şi activităţi pentru copii, tineri, pentru toate vârstele. Deschiderea care va fi în aprilie va fi doar pe o parte a Palatului pentru că normele ne interzic să băgăm public în patrimoniu la mai puţin de şase luni de la terminarea lucrărilor. Sunt patru muzee, cel de Artă, Istorie, Ştiinţe şi Etnografie, şi vor fi organizate câte 2-3 expoziţii la fiecare cu patrimoniul pe care îl deţinem“, arată directoarea Stratulat.

Camerele de arheologie au pardoseli suspendate, din sticlă

Amenajarea expoziţiei permanente va dura însă mult deoarece va avea o nouă structură. Reprezentanţii Complexului Mu­zeal spun că accesul se va face în grupuri de 5-7 persoane maxim, inclusiv în zona ceasului, zonă pe care încearcă să o treacă în circuitul de vizitare.

O noutate sunt cele două lifturi care coboară până la Subsol 2, unde se află Cafeneaua Muzeu şi urca până la ultimul etaj. Acestea sunt amplasate în curţile interioare, prin urmare sunt lifturi exterioare.

Tiberiu Makkai, coordonatorul de şantier, ne arată lambriurile care nu sunt din lemn, deşi sună ca lemnul, ci dintr-un material special făcut acum 100 de ani.

„Aceste lambriuri sunt făcute din bois-ciment, dar deşi am refăcut compoziţia materialului şi am înlocuit părţile deteriorate, n-am descoperit misterul sunetului. Acolo sus este sera palatului, pe care încercăm să o facem vizibilă. Şi podul vrem să-l deschidem spre vizitare, însă pentru alte lucrări nu mai sunt fonduri“, spune acesta.

Ajungem şi în sălile de arheologie, care îmbină modernul cu această parte a istoriei, arheologia.

GALERIE FOTO II