Lebădă de iarnă

Lebăda de iarnă, cunoscută sub denumirea de Lebădă cântătoare, este o specie caracteristică zonelor arctice, cuibărind pe lacuri înconjurate de vegetaţie. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi greutatea de 9800-11000 g pentru mascul şi 8200-9200 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă mică se poate vedea că pata galbenă de pe cioc este mai întinsă decât la lebăda mică ( Cygnus columbianus) . Se hrăneşte în special cu plante de apă, seminţe, viermi, insecte, moluşte şi uneori peşti. Este specia naţională în Finlanda şi este imprimată pe moneda de un euro.

Lebăda de iarnă, cunoscută sub denumirea de Lebădă cântătoare, este o specie caracteristică zonelor arctice, cuibărind pe lacuri înconjurate de vegetaţie. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi greutatea de 9800-11000 g pentru mascul şi 8200-9200 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă mică se poate vedea că pata galbenă de pe cioc este mai întinsă decât la lebăda mică ( Cygnus columbianus) . Se hrăneşte în special cu plante de apă, seminţe, viermi, insecte, moluşte şi uneori peşti. Este specia naţională în Finlanda şi este imprimată pe moneda de un euro.
mai putin

Numele de gen şi de specie reprezintă forma latinizată a cuvântului grecesc kyknos – lebădă. În mitologia greacă, Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o seduce pe Leda, soţia regelui Tyndareus.

Numele de gen şi de specie reprezintă forma latinizată a cuvântului grecesc kyknos – lebădă. În mitologia greacă, Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o seduce pe Leda, soţia regelui Tyndareus.
mai putin

Este o specie cuibăritoare în Islanda, Peninsula Scandinavă şi nordul Rusiei. Cuibăreşte solitar pe lacuri înconjurate de vegetaţie şi mlaştini. Talia mare, ţinuta elegantă combinată cu un penaj alb sclipitor, care parcă sfidează primejdiile, gâtul zvelt şi lung au determinat includerea acestei specii de lebădă în basmele şi folclorul popoarelor. Sunt păsări sociabile, hrănindu-se în număr mare pe luciul lacurilor puţin adânci, ca urmare a faptului că nu se pot scufunda şi adâncimea la care pot ajunge este limitată de lungimea gâtului. În timpul perioadei de împerechere se înregistrează lupte între masculi. După formare, perechile rămân unite pe viaţă şi masculul veghează asupra femelei, cuibului şi puilor. Puii îşi petrec iarna împreună cu părinţii, iar uneori se ataşează grupului şi pui din anii precedenţi. Înoată cu capul drept şi spre deosebire de lebăda de vară (lebăda cucuiată – Cygnus olor ) nu îşi înfoiază aripile asemeni unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este impresionant. Pentru a-şi lua zborul, au nevoie de suprafeţe generoase. Zboară în stoluri în formă de „V„, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet uşor. Iernează pe cea mai mare parte a continentului european. Longevitatea maximă cunoscută este de 26 de ani şi şase luni.

Este o specie cuibăritoare în Islanda, Peninsula Scandinavă şi nordul Rusiei. Cuibăreşte solitar pe lacuri înconjurate de vegetaţie şi mlaştini. Talia mare, ţinuta elegantă combinată cu un penaj alb sclipitor, care parcă sfidează primejdiile, gâtul zvelt şi lung au determinat includerea acestei specii de lebădă în basmele şi folclorul popoarelor. Sunt păsări sociabile, hrănindu-se în număr mare pe luciul lacurilor puţin adânci, ca urmare a faptului că nu se pot scufunda şi adâncimea la care pot ajunge este limitată de lungimea gâtului. În timpul perioadei de împerechere se înregistrează lupte între masculi. După formare, perechile rămân unite pe viaţă şi masculul veghează asupra femelei, cuibului şi puilor. Puii îşi petrec iarna împreună cu părinţii, iar uneori se ataşează grupului şi pui din anii precedenţi. Înoată cu capul drept şi spre deosebire de lebăda de vară (lebăda cucuiată – Cygnus olor ) nu îşi înfoiază aripile asemeni unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este impresionant. Pentru a-şi lua zborul, au nevoie de suprafeţe generoase. Zboară în stoluri în formă de „V„, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet uşor. Iernează pe cea mai mare parte a continentului european. Longevitatea maximă cunoscută este de 26 de ani şi şase luni.
mai putin

Populaţia estimată în cartierele de iernare este relativ mare şi depăşeşte 65000 de exemplare. Aceasta s-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi au fost înregistrate ţări în care populaţiile au intrat în declin în perioada 1990-2000, cele care iernează în Danemarca şi Germania s-au menţinut stabile. Populaţia prezentă în timpul iernii în România este estimată la 2000-4500 exemplare, efective mai mari fiind înregistrate în Danemarca, Germania, Irlanda, Marea Britanie şi Norvegia.

Populaţia estimată în cartierele de iernare este relativ mare şi depăşeşte 65000 de exemplare. Aceasta s-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi au fost înregistrate ţări în care populaţiile au intrat în declin în perioada 1990-2000, cele care iernează în Danemarca şi Germania s-au menţinut stabile. Populaţia prezentă în timpul iernii în România este estimată la 2000-4500 exemplare, efective mai mari fiind înregistrate în Danemarca, Germania, Irlanda, Marea Britanie şi Norvegia.
mai putin

Soseşte în luna aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului aşezat pe sol sau în stufăriş participă cei doi părinţi, masculul fiind primul ce începe construcţia. Cuibul poate fi folosit mai mulţi ani, reparat şi consolidat anual, astfel că atinge dimensiuni impresionante (până la 2 m în diametru la bază şi 1-1,20 m la vârf). Femela depune 4-7 ouă, cu o dimensiune de 113 x 73 mm şi o greutate de 331 g. Incubaţia e asigurată de femela care este vegheată de către mascul. După 36 de zile puii eclozează devenind zburători la 78-96 de zile.

Soseşte în luna aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului aşezat pe sol sau în stufăriş participă cei doi părinţi, masculul fiind primul ce începe construcţia. Cuibul poate fi folosit mai mulţi ani, reparat şi consolidat anual, astfel că atinge dimensiuni impresionante (până la 2 m în diametru la bază şi 1-1,20 m la vârf). Femela depune 4-7 ouă, cu o dimensiune de 113 x 73 mm şi o greutate de 331 g. Incubaţia e asigurată de femela care este vegheată de către mascul. După 36 de zile puii eclozează devenind zburători la 78-96 de zile.
mai putin

Degradarea zonelor umede şi tăierea vegetaţiei, construirea de baraje pentru hidrocentrale, deranjul produs de turişti, otrăvirea cu plumb prin ingerarea alicelor împrăştiate şi ciocnirile cu liniile electrice sunt câteva din pericolele ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate măsurile de reducere a deranjului, de interzicere a folosirii alicelor de plumb atunci când se vânează alte specii şi asigurarea de habitate cu caracteristici optime pentru cuibăritul speciei.

Degradarea zonelor umede şi tăierea vegetaţiei, construirea de baraje pentru hidrocentrale, deranjul produs de turişti, otrăvirea cu plumb prin ingerarea alicelor împrăştiate şi ciocnirile cu liniile electrice sunt câteva din pericolele ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate măsurile de reducere a deranjului, de interzicere a folosirii alicelor de plumb atunci când se vânează alte specii şi asigurarea de habitate cu caracteristici optime pentru cuibăritul speciei.
mai putin