Bătăuş

Bătăuşul este caracteristic mlaştinilor, bălţilor şi păşunilor umede, în special din tundra arctică. În migraţie este comun pe ţărmuri, pajişti umede, terenuri mlăştinoase şi arabile. Masculii acestei specii sunt mult mai mari decât femelele, astfel încât stolurile mari şi compacte par a fi formate din două specii. Masculul are lungimea corpului de 29-32 cm şi o greutate cuprinsă între 168-242 g. Anvergura aripilor este de circa 54-60 cm. Penajul nupţial este spectaculos, cu pene prelungi maronii şi albe pe guşă şi pe gât, iar pe cap prezintă moţuri. Variabilitatea acestui penaj este atât de mare încât individualizează fiecare mascul. Spatele este gri-maroniu, iar ciocul şi picioarele sunt portocalii. Femela are o lungime a corpului de 22-26 cm şi o greutate cuprinsă între 85-126 g. Anvergura aripilor este de 46-49 cm. Femelele sunt maro deschis, pe spate prezentând pete negre mari. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte cu insecte acvatice şi larvele acestora. În migraţie se hrăneşte cu insecte, moluşte, păianjeni, broşte, peşti mici, plante acvatice şi seminţe de orez sau cereale.

Bătăuşul este caracteristic mlaştinilor, bălţilor şi păşunilor umede, în special din tundra arctică. În migraţie este comun pe ţărmuri, pajişti umede, terenuri mlăştinoase şi arabile. Masculii acestei specii sunt mult mai mari decât femelele, astfel încât stolurile mari şi compacte par a fi formate din două specii. Masculul are lungimea corpului de 29-32 cm şi o greutate cuprinsă între 168-242 g. Anvergura aripilor este de circa 54-60 cm. Penajul nupţial este spectaculos, cu pene prelungi maronii şi albe pe guşă şi pe gât, iar pe cap prezintă moţuri. Variabilitatea acestui penaj este atât de mare încât individualizează fiecare mascul. Spatele este gri-maroniu, iar ciocul şi picioarele sunt portocalii. Femela are o lungime a corpului de 22-26 cm şi o greutate cuprinsă între 85-126 g. Anvergura aripilor este de 46-49 cm. Femelele sunt maro deschis, pe spate prezentând pete negre mari. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte cu insecte acvatice şi larvele acestora. În migraţie se hrăneşte cu insecte, moluşte, păianjeni, broşte, peşti mici, plante acvatice şi seminţe de orez sau cereale.
mai putin

Numele de gen este format din cuvintele greceşti phylo – preferinţă pentru şi macheo – a lupta, cu referire la obiceiul masculilor de a se lupta în timpul perioadei nupţiale. Numele de specie provine din cuvântul latin pugnax – războinic.

Numele de gen este format din cuvintele greceşti phylo – preferinţă pentru şi macheo – a lupta, cu referire la obiceiul masculilor de a se lupta în timpul perioadei nupţiale. Numele de specie provine din cuvântul latin pugnax – războinic.
mai putin

Este o specie prezentă în nordul continentului european. Un număr de 5-20 de masculi se adună în zone deschise şi etalează posturi inedite sărind, bătând din aripi, zburlindu-şi penele ornamentale şi chiar luptându-se. În cele mai multe cazuri masculii sunt tăcuţi şi arareori scot sunete. Masculii sunt teritoriali, păstrându-şi teritoriul de la un an la altul. Femelele se împerechează într-un procent ridicat (peste 50%) cu mai mulţi masculi. Masculii nu participă la incubaţie sau la îngrijirea puilor. Cuibul este aşezat pe sol, ascuns în ierburi mai înalte, într-o mică adâncitură căptuşită cu frunze şi tulpini. Masculii pleacă în migraţie la sfârşit de iunie, început de iulie, fiind urmaţi la sfârşit de iulie de femele şi juvenili. În migraţie este o specie gregară, călătorind în stoluri mari formate din sute sau mii de exemplare. Iernează în Africa. În teritoriile de iernare formează aglomerări dense astfel că un stol din Senegal a fost estimat la un milion de exemplare. Longevitatea cunoscută este de 13 ani şi 11 luni.

Este o specie prezentă în nordul continentului european. Un număr de 5-20 de masculi se adună în zone deschise şi etalează posturi inedite sărind, bătând din aripi, zburlindu-şi penele ornamentale şi chiar luptându-se. În cele mai multe cazuri masculii sunt tăcuţi şi arareori scot sunete. Masculii sunt teritoriali, păstrându-şi teritoriul de la un an la altul. Femelele se împerechează într-un procent ridicat (peste 50%) cu mai mulţi masculi. Masculii nu participă la incubaţie sau la îngrijirea puilor. Cuibul este aşezat pe sol, ascuns în ierburi mai înalte, într-o mică adâncitură căptuşită cu frunze şi tulpini. Masculii pleacă în migraţie la sfârşit de iunie, început de iulie, fiind urmaţi la sfârşit de iulie de femele şi juvenili. În migraţie este o specie gregară, călătorind în stoluri mari formate din sute sau mii de exemplare. Iernează în Africa. În teritoriile de iernare formează aglomerări dense astfel că un stol din Senegal a fost estimat la un milion de exemplare. Longevitatea cunoscută este de 13 ani şi 11 luni.

mai putin

Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între 200000-510000 de perechi. Efectivele s-au păstrat stabile în perioada 1970-1990 şi au intrat într-un declin moderat în cele mai multe ţări europene în perioada 1990-2000. Cele mai importante efective cuibăritoare sunt în Rusia, Suedia, Norvegia şi Finlanda. Un număr redus de exemplare iernează pe teritoriul Europei. În România specia apare în pasaj.

Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între 200000-510000 de perechi. Efectivele s-au păstrat stabile în perioada 1970-1990 şi au intrat într-un declin moderat în cele mai multe ţări europene în perioada 1990-2000. Cele mai importante efective cuibăritoare sunt în Rusia, Suedia, Norvegia şi Finlanda. Un număr redus de exemplare iernează pe teritoriul Europei. În România specia apare în pasaj.

mai putin

Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, cu o dimensiune medie de 44 x 31 mm şi o greutate medie de 21 g. Incubaţia durează 21-24 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii devin zburători după 25-28 de zile. O singură generaţie de pui este crescută în fiecare an.

Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, cu o dimensiune medie de 44 x 31 mm şi o greutate medie de 21 g. Incubaţia durează 21-24 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii devin zburători după 25-28 de zile. O singură generaţie de pui este crescută în fiecare an.
mai putin

Este o specie sensibilă la schimbările climatice şi depinde de nivelul apei şi de perioada de creştere a vegetaţiei în zonele de cuibărit, ceea ce sugerează că distribuţia sa este influenţată de încălzirea globală. Astfel, poate fi folosită ca specie indicator pentru urmărirea încălzirii globale. Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară. În trecut era folosită ca sursă de hrană în unele ţări europene. Şi în prezent specia este folosită pentru hrană în Africa.

Este o specie sensibilă la schimbările climatice şi depinde de nivelul apei şi de perioada de creştere a vegetaţiei în zonele de cuibărit, ceea ce sugerează că distribuţia sa este influenţată de încălzirea globală. Astfel, poate fi folosită ca specie indicator pentru urmărirea încălzirii globale. Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară. În trecut era folosită ca sursă de hrană în unele ţări europene. Şi în prezent specia este folosită pentru hrană în Africa.
mai putin