PERSONALITĂŢI MARCANTE

CARL WOLF - (1849-1929)
Se evidentiaza ca un important cercetator economic transilvanean. Dupa terminarea studiilor la Scoala din Deal, urmeaza cursurile Universitatiilor din Heidelberg si Viena, specializandu-se in studii juridice. Se remarca in publicistica vremii devenind ziarist la " Neuer Freien Presse" la Viena si apoi redactor-sef la "Siebenburgisch-Deutschen Tageblattes" din Sibiu (1874). In anul 1881 este ales deputat in Parlamentul de la Budapesta.
Preocuparile sale stiintifice sunt legate de evolutia mestesugurilor, a profesiunilor si a agriculturii, devenind conducatorul "Institutului Bancar Transilvanean". Apropiat de politica creditului pune bazele "Reiffeisen-Genossenschaft", fiind interesat si de constructia cailor ferate si de electrificare. Printre altele este intemeietorul asociatiei ardelene "Karpatenvreins"in 1880.
 

MARTIN GOTTLIEB SCHECH von STERNHEIM - (1724-1807)
Provine dintr-o famile de negustori imigranti din Plaunitz. Orfan de mic copil, va fi crescut de preotul orasului Sighisoara Bartolomaeus Melas (tatal generalului Michael von Melas). Studiile si le incepe la Gimnaziul sighisorean apoi la Universitatiile din Breslau, Frankfurt am Oder si Leipzig.
Intors in patria sa indeplineste diverse functii administrative cum ar fi cea de notar, judecator regal in orasul natal, reprezentant al Sighisoarei la adunarile "Universitatii Saxone" si in Dieta Transilvaniei, cea de conducator al scaunului Orastie cancelist in cancelaria protonotarului si secretar al Comitetului Natiunii Sasesti. Datorita meritelor sale deosebite  imparatul Francisc  I il ridica la rangul de nobil in anul 1804.
Cercetatorul Geront Nussbecher arata ca incepand cu anul 1756  in calitatea sa de notar face prima aranjare sistematica a arhivei scaunului Sighisoara. A publicat studii istorice ca: "Die Geschichte des Groβfürstenthums Siebenburgen von den Uralten Zeiten her bis auf das 1780 Jahr" (Istoria Marelui Principat al Transilvaniei din cele mai vechi timpuri si pana in anul 1780).
 

FRIEDRICH TEUTSCH - (1852-1933)
Fiu al lui G.D.Teutsch studiile si le definitiveaza la Heidelberg, Leipzig si Berlin specializandu-se in teologie si istorie. Devine profesor si apoi director intre 1876-1896 al seminarului de invatatori din Sibiu, preot in Sura Mare si al orasului Sibiu. Din 1906 devine episcop al sasilor ardeleni, in 1918 fiind unul din autorii spirituali ai Adunarii Nationale Sasesti din 8decembrie de la Medias care a salutat actul Unirii cu Romania al Transilvaniei.
A publicat in jur de 1400 de studii si articole din care se evidentiaza volumele II si IV din "Geschichte der Siebenburger Sachsen", dar si lucrari de istorie a bisericii ca: "Evangelisch-Saechsischen Kirche in Siebenburgen". Membru al " Adolf Gustav Verein" si presedinte din 1894 al "Verein fuer Siebenburgische Landeskunde".
 

HEINRICH HOHR - (1875-1948)
Fiu al directorului Scolii din Deal, Daniel Hohr, Studiaza intre 1893-1897 la Berlin ,Jena si Tuebingen stiintele naturii si geografia. Devine profesor la scoala de baieti din Sighisoara si intre 1901-1948 profesor la Liceul din Deal, unde se  remarca ca un bun ornitolog si botanist. Moare la 26 noiembrie 1949 la scurt timp dupa pensionare.

FRANZ FRIEDRICH FRONIUS - (1829-1886)
Fiu al preotului din Nades, dupa absolvirea Scolii din Deal urmeaza cursurile in teologie stiintele naturii ale Universitatii din Leipzig. La intoarcerea in patrie devine profesor de stiinte naturale la Gimnaziul "G.D.Teusch" din Sighisoara, membru al Asociatiei Naturalistilor din Ardeal publicand lucrari de specialitate ca: "Flora von Schaessburg", "Zur Characteristik der Karpatenflora", "Zur Erinnerung an J.G.Ch.Baumgarten", etc.. Din 1859 este preot in Archita si din 1868 ii urmeaza lui G.D.Teutsch ca preot in Agnita. Moare la 14 februarie 1886.
 

FRIEDRICH MUELLER - (1849-1915)
Dupa terminarea studiilor la Scoala din Deal urmeaza cursurile Universitatiilor din Leipzig si Berlin, specializandu-se in teologie filozofie si stiinte istorice. Intors in patrie devine profesor si apoi "rector" (director) al Gimnaziului sighisorean, aducandu-si o contributie esentiala la modernizarea invatamantului german din Transilvania, apoi imbratiseaza cariera preotiasca devenind preot si superintendent arhivar la Sibiu, dupa moartea episcopului G.D.Teutsch in 1893 devine episcop. Activitatea sa prestigioasa se dovedeste a fi in domeniul istoriografiei, unde se impune ca unul dintre cei mai prestigiosi istorici sasi din Ardeal prin lucrari ca: "Die Ali-pasha -Steuer und Schaessburg "Der Brand Schaessburg", Das Religionsgespraech zu Schaessburg in Jahre 1556", etc.     
 

KARL FABRITIUS - (1826-1881)
Provine dintr-o veche familie sighisoreana. Studiile in filologie si istorie le urmeaza la Universitatile din Viena si Leipzig. Dupa terminarea studiilor devine redactor la publicatii in Preβburg si Sibiu, iar in 1850 revine in orasul natal, unde functioneaza ca profesor la Scoala din Deal si apoi din1868 ca preot in Apold.
Intre 1867-1881 a reprezentat circumscriptia Sighisoara in Parlamentul maghiar, lui Fabritius datorandu-se alegerea Sighisoarei ca resedinta de comitat (care dupa 1918 va deveni resedinta judetului Tarnava Mare). Se remarca ca un prolific istoric prin studii asupra Transilvaniei, dar mai ales prin publicarea de izvoare istorice: publicarea Cronicii Transilvaniei a lui Georgius Krauss si excelentul studiu asupra personalitatii primarului Johann Schuller von Rosenthal. Devine membru al Academiei Imperiale de Stiinte din Viena.

Dr. RICHARD SCHULLER - (1860-1932)
In calitatea de profesor de istorie la Gimnaziul sighisorean intre anii  1893-1901 se remarca prin studiile sale de istorie locala ca "Das Pariziergeschlecht der Polner in Schaessburg" si monografiile "Geschichte des Schaessburger Gymnasiums", "Alt-Schaessburg", etc.
 

JOSEPH ANDREAS ZIMMERMANN - (1810-1897)
Dupa terminarea studiilor la Scoala din Deal se specializeaza in stiinte juridice la Cluj si Tg. Mures devine un politician si un jurist erudit activand la Guberniul Transilvaniei din Cluj, la Tribunalul Suprem al Transilvaniei din Tg. Mures cu acest prilej consultand si voluminosul fond documentar al Bibliotecii Teleki. In 1844 este numit profesor al Facultatii de Stiinte Juridice din Sibiu si apoi din 1850 ca si consilier special al Ministerului Cultelor si Invatamantului din Viena, unde are un rol important la dezvoltarea invatamantului din Ardeal. Deputat in Dieta de la Cluj (1846-1847) si in Parlamentul maghiar (1848), a lasat o colectie unica de documente istorice pastrata la Muzeul Bruckenthal din Sibiu.
 

HORIA TECULESCU - pedagog, filolog, etnograf
Pentru perioada interbelica, Horia Teculescu, care a trait intre anii 1897 - 1942, este figura dominanta a culturii si invatamantului romanesc din Sighisoara. Este originar din Rasnov si a activat ca profesor si director la Liceul "Principele Nicolae", avand drept exemplu Liceul "Andrei saguna" din Brasov. S-a remarcat ca mare carturar, publicist, orator, culegator de folclor si a fost un membru marcant al ASTREI. Academia Romana, la propunerea lui Octavian Goga, l-a premiat in 1932 pentru culegerea de folclor "Pe Mures si pe Tarnave", ce contine doine si strigaturi. A primit si un al doilea premiu, tot din partea aceluiasi for cultural, pentru monografia "Virgil Ontiu - un educator deschizator de suflete si ziditor de idealuri".
 

BOIU ZAHARIA - preot, pedagog, poet
Nascut la  4 martie 1834, in Sighisoara, in familie de preot, decedat la 6 nov. 1903, in Sibiu.  Studii la Gimnaziul evanghelic luteran din Sighisoara (abs. 1854), la lnstitutul Teologic din Sibiu (1855 - 1857) si la Universitatea din Leipzig (1859- 1861). Invatator in Sacele-Brasov (1854 - 1855). Profesor suplinitor in sectia pedagogica a Institului teologic-pedagogic din Sibiu (1857- 1859), iar dupa reintoarcerea de la studii profesor definitiv in ambele sectiuni (1861 - 1870); Redactor al ziarului "Telegraful Roman" (ian. 1963-oct. 1865). Catehet la Liceul de stat din Sibiu (1865 - 1875), preot-paroh in Sibiu-Cetate (1863-1895), iar mai tarziu,"asesor consistorial" (consilier eparhial) al Arhiepiscopiei Sibiului (1870-1902). Membru in Sinodul eparhial al Sibiului si in Congresul National Bisericesc al Mitropoliei Ardealului, membru in Comitetul central al Astrei, iar intre anii 1892 si 1895 secretar I si redactor al revistei acesteia, ,,Transilvania"s la 13 sept. 1877 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. A publicat mai multe manuale didactice pentru invatamantul "poporal" romanesc, poezii patriotice sau ocazionale - mult apreciate in Transilvania, - unele sub pseudonimul Eugen Silvan, volume de predici, apoi studii de pedagogie, dizertatii la adunarile generale ale Astrei, cuvantari, schite biografice, dari de seama, in "Telegraful Roman", "Transilvania" si alte periodice.
 

AUREL MOSORA - ofiter, primar al orasului
Aurel Mosora s-a nascut la 26 noiembrie 1894 la Sighisoara intr-una dintre familiile fruntase ale orasului. A urmat cursurile primare la Scoala Germana din Sighisoara apoi si-a continuat studiile la Brasov unde si-a dat bacalaureatul la Scoala Superioara de Comert. In 1914 fiind student al Academiei Comerciale de la Viena a fost nevoit sa-si intrerupa studiile fiind incorporat in Armata imperiala austriaca in Primul Razboi Mondial. Datorita legaturilor pe care le avea cu ofiteri ai Armatei romane, Aurel Mosora a fost arestat in 1916 de catre serviciul de contraspionaj austriac si incarcerat in inchisorile din Kasovia si Viena. A fost eliberat in octombrie 1918 si, impreuna cu alti ofiteri romani, a organizat repatrierea combatantilor romani spre casa fiind sprijiniti de catre Caile Ferate din Austria. Reintrors la Sighisoara, Aurel Mosora a infiintat Garzile Nationale Romane din judetul Tarnava Mare. Garda Nationala din Sighisoara numara 500 de membrii si a fost printre primele din Transilvania care a reusit sa dezarmeze si sa evacueze din oras trupele straine.
In plan politic a desfasurat o activitate remarcabila in cadrul Partidului National Liberal si a fost propus ca deputat pentru alegerile legislative din 1928. Dar PNL nu a obtinut voturile necesare si astfel nici un liberal n-a intrat atunci in Parlament. La alegerile locale din 1934 la Sighisoara liberalii au obtinut majoritatea in Consiliul comunal al orasului si l-au ales pe Aurel Mosora in functia de primar, fiind astfel primul roman care accede la conducerea acestui oras. Din aceasta pozitie a reusit sa administreze averea orasului ca un bun gospodar valorificand judicios produsele si serviciile intreprinderilor comunale, mentinand impozitele si taxele la un nivel suportabil pentru locuitorii orasului si utilizand doua treimi din bugetele locale pentru investitii ce au schimbat fata orasului. Asta desi Romania abia ce a iesit din grava criza economica ce a afectat intreaga lume intre anii 1929 - 1933. Intre edificiile construite in timpul mandatului de primar al lui Aurel Mosora de departe se disting cele pe care se sprijina cultura si spiritualitatea unui popor: biserica si scoala. Astfel au fost ridicate Catedrala Ortodoxa "Sfanta Treime" sfiintita in 1937, Scoala de fete (actualul Gimnaziu de Stat "Aurel Mosora") inaugurat in 1936, scolile din catunul Dealul Viilor si din catunul Angofa, toate edificii care mai dainuiesc si azi. Nu sunt de neglijat realizarile sale in domeniul edilitar gospodaresc: construirea podului de beton cu arcade peste raul Tarnava Mare (astazi disparut dupa lucrarile de largire a albiei din 1975), pavari si asfaltari de strazi, introducerea alimentarii cu gaze in oras si extinderea canalizarii. In timpul mandatului sau de primar Sighisoara a primit statutul de" statiune climaterica. Sighisoara.
Aurel Mosora si-a incheiat mandatul de primar odata cu instaurarea primei dictaturi din perioada interbelica, cea carlista, incepand cu 1938. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in 1946, Aurel Mosora a incercat sa revina in viata politica candidand din partea PNL pentru Camera Deputatilor. Ca sa nu fie ales a fost arestat de catre autoritatile comuniste. Familia lui a fost evacuata din locuinta iar in 1949 a fost deposedata de toate bunurile fiind obligata sa ia drumul pribegiei. Aurel Mosora a fost incarcerat pe rand la inchisorile de la Vacaresti, Gherla, Aiud, Ghencea, Brasov si in lagarul de munca de la Poarta Alba. A fost eliberat din penitenciarul de la Caransebes slabit si bolnav si s-a stins din viata la varsta de numai 67 de ani la Cluj-Napoca la data de 6 mai 1962. Pe patul de moarte si-a exprimat dorinta sa fie ingropat la Sighisoara, iar astazi odihneste in cimitirul Samuil Micu.
 

JOSEF HALTRICH - pedagog, folclorist
Nascut la Reghin in 22 iulie  1822 la Reghin, va urma cursurile Liceului evanghelic din Sighisoara, dupa care va urma la Universitatea din Leipzig  cursurile Facultatilor de teologie, filologie si istorie. In calatoria sa de studii in Germania va ajunge la Berlin, unde va audia cursurile lui Jakob Grimm, de care il va lega o lunga pana la finalul vietii. Dupa terminarea studiilor se va intoarce in tara, la Sighisoara, unde va deveni profesor de literatura germana si apoi rector ( director ) al Liceului Evanghelic din Sighisoara. Studiile sale vor fi dedicate culegerii de basme populare sasesti din Transilvania, publicand mai multe volume cu sprijinul fratilor Grimm. Va fi membru in  Verein fuer siebenbuergische Landeskunde  si al Muzeului National German din Nurnberg. Pe finalul vietii se va dedica activitatii de preot in satul Saes, langa Sighisoara. Moare in 17 mai 1886. In 1972. Liceul german din Sighisoara va primi numele sau, in cinstea activitatii sale indelungate de director al acestei institutii.
 

JOHANNES KELP - teolog, explorator
Johannes Kelp (1668-1708) a facut parte din familia Kelp von Sternburg care a fost innobilata mai tirziu. A studiat in Altdorf unde si-a dobindit si rangul de Magistru si s-a facut cunsocut la timpul sau prin publicarea operelor sale stiintifice. Nu dupa mult timp insa, inflacaratul teolog s-a dedat la misticiscm si s-a alaturat ordinului Rosenkreuz. Cu o grupa de sectanti ai acestiu ordin a intreprins in 1694 o calatorie la Amsterdam, Londra si Pennsylalvania pentru a se reculege si a intimpina sosirea lui Hristos care, dupa calculele sale, trebuia sa se intimple de curind. Aici a trait ca un ascet, singuratic si izolat intr-o pestera si a scris cintari religioase pina cind a murit din cauza slabiciunii. Datorita acestor lucrari, a devenit foarte cunoscut in Statele Unite si a fost pomenit in toate tratatele spirituale. Ba chiar mai mult, un izvor a fost botezat dupa numele sau: "Kelpius-Spring". Primul sau portet a fost realizat de Christopf witt si se gaseste la New-England si il arata pe "Sfintul de la Wissahikon meditind in chilia sa.
 

ANDREAS TEUTSCH - comite al sasilor, reformator
Andreas Teutsch (1669-1730) si-a dobindit in Sighisoara cel mai inalt rang politic posibil in acele timpuri. Dupa terminarea gimnaziului, s-a dedicat studiului telogiei, medicinei si dreptului la Wittenberg si Utrecht. La Sibiu a functionat ca fizician, apoi ca notar si primar si mai tirziu /1710) ca Conte Sasesc (rangul politic cel mai inalt). Ca personalitate spirituala s-a remarcat ca combatant al miscarii pietistilor. Datorita lui, se poate spune ca, in Transilvania, torturarile si arderea pe rug a vrajitoarelor au luat sfirsit mai repede decit in tarile vestice.
 

GEORGIUS KRAUSS - notar, cronicar
Georguis Kraus (1607-1679) - descendentul unei familii instarite de negustori din Nuernberg, s-a nascut la Sibiu si a urmat gimnaziul la Cluj, apoi la Viena, Venetia si Padova unde a urmat Dreptul. Dupa o calatorie care l-a condus la Napoli, Sicilia si Malta, s-a intors in orasul natal unde a deveni negustor. Abia in 1646 vine la Sighisoara ca notar, unde a ramas pina la sfirsitul vietii. El a reprezentat orasul Sighisoara in Parlament. El a redactat si cea mai importanta cronica transilavaneana a sec. al XVII-lea.
 

MICHAEL VON MELAS -general
Nascut la 12 mai 1729 in Roades (jud. Brasov), ca fiul al preotului sighisorean Bartolomeus Melas. Studiile elementare si liceale le va face in Sighisoara.  Va fi preocupat de problemele militare si in ciuda opozitiei familiei sale in 1746 il gasim cadet in armata austriaca. Va participa la Razboiul de sapte ani, apoi la razboaiele Austriei in nordul Italiei. La 14 iunie 1800 va lupta la Marengo in nordul Italiei cu Napoleon Bonaparte prim consul, pe atunci al republicii franceze. Napoleon avea 31 de ani, iar Melas 71. Desi va fi infrant in lupta, dupa batalie Napoleon ii va trimite o sabie araba luata din Egipt in urma campaniei sale militare si o scrisoare in care ii lauda spiritul organizatoric si militar. Dupa batalie va primi titlul de guvernator al orasului Praga si va muri in data de 31 mai 1803 la Elbeteinitz linga Praga.
 

HERMANN OBERTH - fizician, astronom
Hermann Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu - d. 28 decembrie 1989, Nürnberg) a fost unul dintre parintii fondatori ai rachetei si astronauticii. Nascut la Sibiu (la acea vreme Nagyszeben sau Hermannstadt), Hermann Oberth a fost, pe langa rusul Konstantin Tiolkovski si americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei parinti fondatori ai stiintei rachetelor si astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodata in mod activ, concluziile cercetarilor lor fiind in mod esential identice, desi cercetarea a avut loc in mod independent. Inca de la varsta copilariei (la aproximativ 11 ani), Hermann a fost fascinat de acest subiect prin cartile lui Jules Verne, in special De la Pamant la Luna si Calatorie in jurul Lunii, pe prima marturisind ca a citind-o de nenumarate ori, pana a ajuns aproape sa o stie pe dinafara. In urma influentei acestor carti si concluziei personale ca ideile prezentate de Jules Verne nu erau intru totul fanteziste, Hermann a construit primul model de racheta inca din scoala generala, in jur de 14 ani. Hermann a realizat ca desi combustibilul rachetei se consuma, prin aceasta reducandu-se masa rachetei, continua totusi sa existe un rezervor care continea combustibilul consumat, acesta nemaifiind util din punct de vedere functional. Hermann a ajuns astfel in mod independent sa inventeze conceptul de ardere in etape a combustibilului. In 1912 Hermann Oberth a devenit student la medicina al Universitatii din Muenchen, participand apoi ca medic militar la Primul Razboi Mondial. Hermann a spus mai apoi ca cea mai importanta concluzie personala pe care a tras-o in urma experientei avute a fost ca nu va dori niciodata sa profeseze ca medic. Dupa razboi s-a intors la aceeasi universitate, de data aceasta studiind fizica sub indrumarea unora dintre cele mai luminate minti ale vremii in domeniu. In 1922 lucrarea sa de doctorat despre stiinta rachetelor a fost respinsa, fiind considerata utopica. Lucrarea a fost totusi tiparita folosind fonduri private si a produs controverse in presa. Hermann a comentat ulterior ca s-a abtinut in mod deliberat sa scrie o alta lucrare de doctorat, cu scopul declarat de a deveni un om de stiinta mai valoros decat cei care i-au respins-o, chiar fara a fi recunoscut de acestia. Oberth a fost un critic al sistemului de invatamant al vremii, comparandu-l cu o masina cu farurile atintite inapoi, lipsita de viziune de viitor. In 1923 Hermann Oberth a publicat cartea Racheta in spatiul interplanetar, iar in 1929, Moduri de a calatori in spatiu. In anii 1928-1929 Hermann a lucrat la Berlin in calitate de consultant stiintific la primul film din istorie cu actiune care se desfasura in spatiu: Femeile de pe Luna. Filmul a fost produs de UFA-Film Co., in regia lui Fritz Lang si a avut un succes enorm in popularizarea noii stiinte a rachetelor. In toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid, numita Kegelduese. In aceste experimente a fost asistat de studenti de la Universitatea Tehnica din Berlin, printre care se afla si Wernher von Braun. La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, numita A4, dar cunoscuta astazi mai degraba sub numele V2, s-au folosit 95 dintre inventiile si recomandarile lui Hermann Oberth . In 1938 familia Oberth s-a mutat din Sibiu. Mai intai s-a mutat la Colegiul Tehnic din Viena, apoi la Colegiul Tehnic din Dresda, ajungand in final la Peenemünde unde Wernher von Braun construise deja racheta V2. La sfarsitul razboiului, Hermann Oberth lucra la complexul WASAG de langa Wittenberg, la rachete cu combustibil solid, pentru aparare aeriana. Dupa terminarea razboiului si-a mutat familia la Feucht, langa Nürnberg. In 1948 lucra in calitate de consultant independent si scriitor in Elvetia. In 1950 a incheiat in Italia munca pe care o incepuse la WASAG. In 1953 s-a intors la Feucht pentru a ajuta la publicarea cartii sale Omul in spatiu in care descria ideile sale legate de un reflector spatial, o statie spatiala, o nava spatiala electrica si costume de cosmonaut. Intre timp Wernher von Braun fondase un institut pentru explorare spatiala in Statele Unite ale Americii, la Huntsville, Alabama, unde i s-a alaturat si Hermann Oberth. Aici Hermann Oberth a fost implicat intr-un studiu numit Dezvoltarea tehnologiei spatiale in urmatorii zece ani. La sfarsitul lui 1958 Hermann Oberth, din nou in Feucht, a gasit timpul sa isi puna pe hartie si sa publice gandurile sale legate de posibilitatile tehnologice ale unui vehicul lunar, o catapulta lunara, un elicopter si un avion silentios si altele. In 1960 a lucrat la Convair in calitate de consultant tehnic de-a lungul dezvoltarii rachetelor Atlas in Statele Unite. Hermann Oberth s-a retras in 1962, la varsta de 68 de ani. Criza petrolului din 1977  l-a facut sa se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducand la conceptia planului unei centrale eoliene. Principalele sale activitati dupa ce s-a retras au fost insa legate de filosofie, Hermann Oberth inca mai scriind niste carti legate de acest subiect. Hermann Oberth s-a stins din viata la 28 decembrie 1989, la varsta de 95 de ani, la Feucht. Hermann Oberth s-a casatorit in jurul varstei de 35 de ani cu Tilli Oberth (nascuta Hummel), cu care a avut patru copii, dintre care un baiat a murit pe front in Al Doilea Razboi Mondial, iar o fata a murit curand dupa aceea, in august 1944, intr-un accident de munca. Dupa moartea sa s-a deschis la Feucht Muzeul Spatial Hermann Oberth, unde cercetarile sale si rezultatele acestora sunt disponibile publicului. Societatea Hermann Oberth pe de alta parte aduce laolalta oameni de stiinta, cercetatori si astronauti din toata lumea pentru a-i continua opera.
 

APOR VILMOS - teolog, episcop, martir
Baronul Apor Vilmos, s-a nascut la Sighisoara in 29 februarie 1892, provenind dintr-o familie de nobili secui. Studiile medii le-a urmat la diferite colegii iezuite, iar teologia la Universitatea din Innsbruck, unde va lua si doctoratul. In 1915 este sfintit preot, devenind capelan la Gyor, apoi preot militar. In 1941 devine episcop de Gyor si va muri pe 2 aprilie 1945 salvand viata femeilor si copiilor refugiati in palatul episcopal in timpul asediului orasului. In 1997 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat fericit. Sarbatoarea lui este de 23 mai.