> bună
> eu sunt iuliana
> mă rog, nu mă cheamă tocmai așa
> pe vkontakte ne punem numele la mișto
> am postat asta pe vk și în trei zile m-au agățat cinci balene:
> unii abia legau câteva cuvinte în engleză
> altora le-au dispărut profilele după câteva ore
> discuția s-a legat cel mai bine cu un anume Adam Smith
> am vorbit zilnic, pe aplicația kik, timp de trei săptămâni
> la început voia să mă sinucid:
> balenul nu a insistat prea mult cu moartea
> avea planuri mai lumești:
> apoi mi-a propus să mă apuc de pornografie
> și să împărțim banii jumi-juma:
> așa a început să-mi trimită pornografie infantilă:
> ca să mă facă să înțeleg, mi-a arătat profilul lui de pe un forum de fetish-uri:
> am dat un google după nickname-ul de pe site:
> primul rezultat mi-a arătat numele lui real
> și un frumos portofoliu fotografic:
> numele mi-a dat contul personal de Facebook:
> se pare că e fan al unui proiect utopic de restructurare a societății:
> în 2011 era activist de mediu și scria cu același nickname pe blogul unui ONG:
> a dat un interviu despre misiunea socială a voluntarului:
> în 2010 a coordonat un program ecologist la el în liceu:
> în adolescență avea dileme despre sănătate și ecologie
> mai târziu, despre transferuri bancare din străinătate
> se pare că e o celebritate pe site-uri porno:
> are blog pe xHamster, în care învață fetele cum să se apuce de pornografie:
> s-a oferit să facă gratis site-uri porno pentru cei de pe forumul nimfomane.com:
> nickname-ul și e-mailul apar pe un blog care vinde pornografie infantilă:
> adevărat.
> poza pe care mi-a trimis-o duce la site-ul unei dominatoare pe nume Spoiled Marie (Maria Răsfățata)
> dominarea financiară e un fetish prin care trimiți bani unei persoane care te umilește
> Spoiled Marie are peste trei mii de followeri pe Twitter:
> am căutat Spoiled Marie pe Google și am găsit un număr de telefon:
> am căutat numărul pe FB și am ajuns înapoi la profilul personal al lui Radu:
> cercul s-a închis.
> Radu s-a făcut, deci, balenă ca să “se joace” cu adolescente:
> meanwhile IRL, Gabriela Firea transmitea elevilor de liceu că
> “Nu e cool să jucaţi jocuri periculoase pe net“
> mi-a trimis câteva pagini din cartea Tipping Point a lui Malcolm Gladwell, care prezintă “epidemii” de sinucideri declanșate de media:
> pe profilul lui de TPU e o postare din 2010:
> apoi și-a cerut scuze că mi-a spus să mă sinucid:
> mi-a trimis citate motivaționale și povestioare optimiste de pe tumblr:
> a început să îmi pară rău de acest om chinuit
> nici nu mai știam dacă ar trebui să public toate astea
> apoi mi-a trimis o poză cu un copil în timp ce este abuzat de un adult:
> și a rămas o singură cale.
De 50 de ani încoace, rușii se sinucid cu mult peste media mondială, din cauza sărăciei, alcoolismului și lipsei de perspective sociale.
Mulți tineri au o cultură a jocului cu moartea – se aruncă de pe blocuri, se duc la război, se cațără pe macarale sau se agață de trenuri.
Prietenii se provoacă între ei să își riște viața cât mai creativ, iar unele provocări devin meme-uri pe VKontakte (facebook-ul lor).
Balena albastră ar fi rămas probabil o dumă pe net dacă Novaya Gazeta nu publica o investigație imensă care susținea că 130 de tineri sinucigași făceau parte dintr-un “grup al morții”.
Novaya Gazeta este unul dintre cele mai credibile ziare rusești, faimos pentru investigațiile despre Putin, în urma cărora le-au asasinat un reporter.
Astfel că Balena a fost înghițită fără dubii de tabloidele britanice, de unde a fost preluată și în presa din estul Europei, care abia aștepta dovezi că rușii sunt niște sălbatici care vor să ne omoare pe toți.
Problema e că informația cu cele 130 de victime nu a fost verificată. Sursa erau doar câțiva părinți îndurerați și convinși că Internetul le-a omorât copiii. Grupurile de VKontakte din care făceau parte sinucigașii aveau și sute de mii de membri.
“Grupul morții” nu exista propriu-zis, dar a devenit o realitate când a fost popularizat de presă.
În România a spart gheața chiar televiziunea publică. Pe 5 martie au dat știrea că s-a spânzurat un tânăr în pădure și au pus în titlu “un joc sinistru pe Internet”, deși prietenii băiatului și procurorii au negat că ar fi vreo legătură.
Pe 17 martie, Adevărul de Iași a scris că cinci elevi de gimnaziu au ajuns la spital după ce au jucat Balena albastră. Sursa erau niște bârfe din curtea școlii.
Am mers la Iași și i-am întrebat pe elevi, după ce au ieșit din spital, care a fost faza. Nu auziseră de balenă, practicau doar un joc local care implica sufocarea. Sunt toți OK acum.
Pe 18 martie, Digi24 a publicat cazul unei fete terorizate de o balenă albastră care i-a hăckuit telefonul. De fapt, fata își trimitea singură mesajele de amenințare ca să o convingă pe maică-sa să-i ia un iPhone nou.
Practic, fiecare eveniment dramatic cu adolescenți a fost legat prin fake news de balena albastră.
S-au băgat și politicienii în joc – Gabriela Firea a organizat o serbare școlară care a popularizat și mai mult jocul fictiv. Românii au început să caute frenetic pe net “balena albastra” – interesul a fost mai mare decât pentru Liviu Dragnea în timpul mega-protestului din februarie!
Astfel, foarte mulți copii au ajuns până la urmă să intre în contact cu tot felul de pedofili, țepari sau dezaxați de pe net, în căutarea misterioasei balene cu care i-a amăgit lumea adulților.
Nu vor neapărat să moară, ba mulți sunt de-a dreptul veseli.
Vor doar să fie parte a hashtag-ului.
Epilog 2: Discuția
Un tip contactează zi de zi minore care scriu pe rețele sociale că își doresc să moară. Le împinge și mai mult spre margine, ca să le dizolve stima de sine până când sunt dispuse să-i trimită poze porno cu ele și datele lor personale.
“Ce făceai dacă chiar se sinucidea o fată?”, l-am întrebat după ce i-am spus că suntem jurnaliști.
“Dă-i block, închide-ți contul și mergi mai departe cu viața. Asta făceam. Fugeam. Îți dai seama.”
Mulți copii intră în continuare pe vkontakte ca să joace balena albastră. Își imaginează că o să dea peste un fel de ghid spiritual care o să-i salveze prin durere. Găsesc, în schimb, șantaj, escrocherie și pornografie.
E un punct de întâlnire între copil și agresor.
Potrivit unui raport ONU, în 2009 erau 750.000 de persoane care manipulau pe internet minori în scopuri sexuale. De obicei acționează izolat, sub siguranța anonimității și cu gândul că fac un rău mic în comparație cu nenorocirile societății. Atunci când se adună mai mulți în urma unei isterii mediatice, pot să aibă un impact enorm. „Copii de toate vârstele, inclusiv nou născuți, sunt exploatați în scopuri pornografice în toată lumea”, scrie în același raport.
Acum o lună, am mers la Iași să verificăm dacă cinci elevi care au ajuns la spital erau cu adevărat victime ale “grupului morții”, așa cum a apărut în presă. Elevii ne-au spus că nici nu auziseră de balenă.
Dar valul de știri false a atras alți copii în joc. Nimeni nu știa exact ce se întâmplă cu ei. Am vorbit cu zeci de utilizatori, inclusiv victime care voiau să iasă din joc, dar le era frică pentru că balena avea datele lor personale.
După ce am postat un status cu hashtag-ul #bluewhale, ne-au contactat cinci balene și au început să ne ceară poze cu date personale, ipostaze sexuale și automutilare.
Ne-am gândit să facem un material care să arate experiența brută a jocului și să dea la o parte aura mistică – să se știe că nu e o organizație secretă, ci o puzderie de prădători singuratici care profită de copii.
Apoi, unul dintre tipi a început să ne trimită poze cu fetițe de 8-12 ani – întinse lasciv pe pat, jucându-se în pielea goală, masturbându-se, făcând sex oral unele altora și într-un final abuzate direct de adulți. Zâmbete chinuite, priviri confuze, poziții contorsionate, durere.
Am considerat că, dacă i-am proteja identitatea agresorului, am fi complici cu răul din fața noastră. Tipul s-ar amuza la articol și ar continua cu credința că nimic nu îl poate atinge.
Aveam două variante: să-l dăm pe mâna Poliției, caz în care identitatea lui ar fi fost oricum dezvăluită, sau să publicăm direct. Treaba jurnalistului este să scoată la iveală abuzurile din societate, iar autoritățile se pot sesiza dacă consideră că faptele prezentate au o natură penală. Am decis să publicăm, iar acum autoritățile s-au sesizat și fac cercetări.
Am construit prima parte a articolului cât mai aproape de experiența reală a unei fete care cade pradă manipulării online – confuzie, dezgust, îndoială, fascinație. Contrast între mediul prietenos al unei aplicații de chat și abuzurile care se pot întâmpla acolo.
Apoi am arătat adevărata față a agresorului – nu e un monstru și nu plutește printre nori. Nu îl desparte de un om normal decât o traumă peste care nu a putut să treacă. Am empatizat cu drama lui, dar am încercat să păstrăm atenția pe adevăratele victime: copiii.
Agresorul a arătat în timpul discuțiilor că este conștient atât de tragedia prin care trec minorii abuzați, cât și de faptul că, dacă una dintre fete îi urmează îndemnul, ar putea declanșa o “epidemie” de sinucideri în societate. Dar se consola că sunt “niște proaste” și oricum totul se întâmplă “doar pe internet”.
Înainte să publicăm, l-am sunat și i-am explicat pas cu pas ce s-a întâmplat, apoi i-am dat ocazia să reacționeze la conținutul articolui. A fost o discuție fascinantă, pe care ne-am gândit că merită să o dezvoltăm într-un material de sine stătător. Reacțiile la articol arată, însă, că ne-am înșelat: era nevoie de vocea lui în textul inițial, alături de explicații suplimentare la fiecare pas.
Radu a fost dezamăgit, apoi speriat, apoi a trimis mai multe mesaje:
Conversația de dinainte de publicare:
Mi-ai zis că ai aflat de balenă din presă…
Am văzut un articol pe Internet. Eram în treaba mea, pe domeniul ăsta cu dominarea și am văzut un articol pe știri, pe newsfeed.
Când am văzut treaba asta m-am gândit băi, așa proști ăștia, am zis că mă bag și eu, poate reușesc să fac rost de… mă rog, știi care a fost ideea la mine în cap. La fel ca mulți alții.
Voiai poze?
Da, atâta mă interesa pe mine.
Păi și ce făceai cu ele?
Pentru uzul meu personal… nu pot să zic mai explicit de-atât în telefon.
Având în vedere vârsta fetelor, na.
Câte fete ți-au scris?
Băi, mi-au scris câte ceva. Pe VK scriam în engleză sus la căutare hashtag-ul #bluewhale. Vedeam în fiecare zi persoane noi și fiecare persoană nouă o contactam, îi dădeam mesaj copy/paste – dacă ești interesat pot să-ți găsesc un administrator.
Dar multe au renunțat din prima fază, după ce le-am explicat ce vreau de la ele clar.
Două sau trei au mers mai departe.
Le dau iluzia că nu mai pot scăpa odată intrate în joc.
Ce făceai dacă chiar se sinucidea o fată?
Nu m-am gândit niciodată la treaba asta pentru că nu aveam de gând să merg cu ele toate cele 50 de obiective, să ajungă la ultimul obiectiv final.
În situația asta… block și mergi mai departe.
Cum?
Dă-i block, închide-ți contul și mergi mai departe cu viața. Asta făceam. Fugeam. Îți dai seama. N-aveam de gând să fiu responsabil pentru… pentru actul ei.
Bine, e greșit, adică… ea a avut intenția, dar eu aș fi mânat-o, deci până la urmă eu eram responsabil de actul ei.
Totuși, dacă se întâmpla treaba asta, fiind pe internet treaba, îmi închideam contul și mergeam mai departe.
E greu să fii față-n față cu aceste consecințe.
Oricum, n-am intrat niciodată pe jocul ăsta doar ca să împing o fată cu adevărat la scopul final. Am intrat doar ca să obțin, cât se poate de tot la început, pozele de care aveam nevoie și apoi să o blochez sau să merg mai departe cu altă persoană.
Am ajuns la un blog de-al tău, expulsioner.wordpress.com.
Aa, n-am wordpress. Dar ce spune, poate mi-am făcut acum nu știu câți ani. Ce scrie în blogul ăla?
Că vinde 1000 de poze.
1000 de poze despre ce?
Cu fetițe.
Oh my god. Habar n-aveam de-ăsta… nu m-am gândit niciodată să-mi scriu pe Google numele meu.
Da, uite, asta-i adresa mea de mail. Dar n-am făcut eu așa ceva cu mâna mea absolut…
Cum s-a ajuns? Cine a făcut treaba asta? N-am idee.
Well… cred că e timpul să-mi șterg adresa de mail, să-mi fac alta nouă.
Ha, acum doi ani? nici nu știu dacă eram interesat acum doi ani de chestii din astea.
Păi ai zis că și tu de doi ani consumi pornografie cu fetițe.
Mda… Da, o să șterg adresa de mail. Ce-am făcut acum doi ani chiar nu mai știu… cum am ajuns la situația aia.
Ai mai trimis și la altele?
Da, la o altă fată din America. Dar ei îi place treaba asta… d-asta dusă cu capul.
Cum adică îi place?
Îi place, că e dusă cu capul, e o fire perversă de natura ei.
Asta putem să vorbim mai multe față-n față.
Chiar m-am gândit o perioadă – băi, prea pune fata asta întrebări despre jocuri și despre… să nu fie naiba un agent sub acoperire sau ceva. Jurnalistă chiar face sens, că știi că… chiar puneai întrebări.
M-ai speriat puțin cu ce informații o să pui acolo.
Altfel… te înțeleg că-ți faci meseria, n-am nimic împotrivă la faza asta.
Dacă aveți informații suplimentare despre subiect, dați-ne un mesaj.
esc_ABUZ – linie de raportare a conținutului periculos pentru copii și adolescenți
ctrl_AJUTOR – helpline, unde copiii pot cere sfaturi legate de siguranța pe net
TelVerde Antisuicid: 0800 801 200