„În Barcelona mi-e mai ușor să fur ca-n București, că nu mă bagă nimeni la pârnaie. Heroină trag la venă de douăjcinci de ani. Când m-am apucat le ziceam polițiștilor din România că-i medicament. Nu știau ăia nici pe dracu.”
Moșul care-mi spune asta nu e un moș, are 43 de ani și-l cheamă Relu. Are obrajii supți, trei dinți jos și unul sus. Se grăbește către o cameră de consum din orașul catalan. Merge acolo ca să ia heroină într-un mediu curat, fără să fie deranjat sau să deranjeze pe cineva. „Pfff, ar fi bine rău dacă ar exista și la noi încăperi d-astea. Nu ar mai crăpa oamenii de supradoză, scările de bloc nu ar mai fi pline de seringi, daviștii s-ar lăsa mai ușor.”
Camere de consum/Sălile de injectare/Centrele de consum sunt locuri amenajate special pentru dependenți. Aici, ei consumă legal și în siguranță droguri. Toxicomanii sunt tratați ca niște oameni bolnavi. Nu contează dacă trăiești pe stradă sau nu, primești ajutor. Camerele de injectare fac parte, alături de schimbul de seringi, din conceptul mai larg al reducerii riscurilor asociate consumului de droguri.
Într-un cartier de la marginea Barcelonei, blocurile din jur sunt colorate de rufele de la geam. Pe-aici sunt mulți dealeri de iarbă, ecstasy, cocaină, heroină și speed ball (amestecul dintre cocaină și heroină).
Deschid poarta unui gard argintiu și intru într-o clădire care arată ca un containăr. Pleah, ce miroase a clor. 180 – 200 de pacienți trec zilnic prin acest centru. Majoritatea sunt bărbați care trăiesc pe stradă. Pe un perete metalic scrie cu litere de jucărie Calor i Cafe. În colț sunt două canapele jerpelite și-un cuptor cu microunde. Consumatorii pot să se relaxeze. Au suc, cafea, biscuți și sandvișuri.
„Noi am definit dependeța de droguri ca pe o boală încă din anul 1985.” – spune Xavier Major, un nene prietenos, coordonatorul programului de reducerea riscurilor. „40% dintre pacienții noștri încearcă să se lase. Ideea este să-i ținem în viață până când hotărăsc să se schimbe, noi nu-i obligăm. Aici n-a murit nimeni de supradoză.”
Se organizează ateliere, dezbateri, turnee de șah, se proiectează filme, au chiar și o mică bibliotecă. În spate există o cabină de duș și două toalete. Dependenții primesc săpun, pastă, periuță pentru dinți, lame, spumă de ras și haine curate.
Sala de consum are patru mese de fier lipite de perete, opt scaune albe de plastic, coșuri galbene de gunoi și instrucțiuni de injectare atârnate de perete. Daviștii pot să stea oricât, dar asistentele îi grăbesc cât de cât. Permanent sunt oameni afară care așteaptă. În alte centre, podeaua a fost vopsită în galben pentru că dependenții de cocaină își luau tripuri că fainața albă de pe jos e cox.
Pacienții primesc două seringi, două fiole cu apă distilată, tampon cu alcool, hârtie, garou și prezervative. Kitul consumatorului pentru utilizare în afară sălilor. Camerele sunt deschise opt ore pe zi, dar davistu’ nu ține cont de acest orar. Dacă se întoarce cu seringi folosite, asistentele le oferă același număr + alte două seringi sterile.
„Programe ca tratamentul cu metadonă, schimbul de seringi, Cafea și Căldură sunt elemente fundamentale ce modifică tendințele și evoluția stării de sănătate a persoanelor dependente de droguri.”, amintește Xavier.
În ultimii 30 de ani, spaniolii au redus consumul de droguri injectabile cu 40%. Tot prin anii ’80, între 70-80% dintre utilizatorii de droguri erau seropozitivi. Astăzi numărul a coborât undeva la 15-25%.
Situația din România este un pic mai nasoală decât cea a spaniolilor din anii ’80. Peste jumate dintre cei care consumă la venă s-au infectat cu HIV și aproape 90% au hepatita C. „Per asamblu, în Europa, incidența HIV în rândul consumatorilor de heroină injectabilă a scăzut, cu excepția Greciei și a României, unde recent au fost declarate focare de infecție.” – așa spun rapoartele.
Unul dintre obiectivele Centrului de Sănătate din Barcelona este ca nimeni să nu fie dependent de heroină. „Dar asta-i o utopie.” Important e ca efectele asupra sănătății consumatorului să fie minime.
În România există doar programe de prevenire, tratamentul cu metadonă și schimbul de seringi – un mod de a intra în legătură cu dependentul, de a-i face analize și de a-l feri de HIV sau hepatită oferindu-i seringi sterile.
Dependenții de droguri sunt infractori, posesia se pedepsește cu trei-cinci ani de pârnaie. Legea zice că sunt și bolnavi, așa că statul ar trebui să-i bage și la dezintoxicare să-i facă bine. Până acum, operațiunea nu a reușit.