Localitatea Pustiana

Aşezată pe malul stâng al râului Tazlău satul Pustiana este una dintre cele mai tinere localităţi cu populaţie maghiară din Moldova, formată după siculicidul din 1764, poate ceva mai târziu, în ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, modul întemeierii acestei localităţi nu apare menţionat în nici un document, aceasta fiind transmisă pe cale orală. Numele satului – Pusztina-Pustiana –, după unele păreri, provine din locul pustiu, unde s-au aşezat primii sosiţi. Au sosit migranți secui și în perioada foametei din Ardeal din anul 1816.

Atestare documentară

Prima atestare documentară a satului este din anul 1792, dintr-o explicaţie a unei hărţi anuale austriece şi figurează şi în aşanumita hartă Squéllete sub numele de Pustiian. Localităţile sunt numerotate, Pustiana având numărul 531; are 62 de case, 24 de familii şi 40 bărbaţi apţi pentru încorporare. În sat sunt 40 perechi de boi şi o pereche de cai. Numărul detaliat al hărţii unde apare satul este 65. (Domokos P. Péter: A moldvai magyarság; pag. 101-105.)

Anton Cosa în cartea Comunități catolice din județul Bacău, (p. 169) scrie următoarele:
„Locuitorii catolici sunt emigranți transilvăneni care s-au opus înrolării în regimentele de graniță înființate de autoritățile austriece și s-au refugiat în Moldova în veacul al XVIII-lea. Prezența lor în Pustiana este menționată la 11 ianuarie 1781 (Diplomatarium Italicum vol. I. 1925, p. 203-215). Deasemenea localitatea este menționată pe Harta din 1787-1791 a Comandamentului armatei austriece din Moldova”. (Pr. Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Bacău, Ed. „Conexiuni”, 1996, p. 221).