Se spune că frumuseţea reginei Cleopatra era tulburătoare. Unul din secretele frumuseţii reginei Cleopatra era îmbăierea în lapte de capră şi miere. Laptele de capră a fost redescoperit, mai târziu, de Hipocrate, care îl folosea ca pe o licoare vindecătoare.
Cercetările moderne au demonstrat că laptele de capră are în componenţa sa ingredieni activi la fel cu cei din stratul protector al epidermei umane, ceea ce îl face deosebit de sănătos şi util. Are calităţi antiinflamatoare, antibacteriene, antialergice şi antiimbătrânire. Este bogat în aminoacizi, vitamine şi minerale. Conţine un acid gras, acidul caprilic, care are proprietatea de a reduce PH-ul, şi rolul de a proteja pielea de invazia bacteriilor. Un alt aminoacid esenţial, ce are proprietatea de a elimina tensiunile nervoase şi a reduce durerea şi se găseşte în laptele de capră, este triptofanul. Vitaminele A, E şi B6 conţinute de laptele de capră au puternice proprietăţi regenerante. Riboflavina participă la procesele metabolice, ajută la formarea anticorpilor şi a celulelor pielii.
Un alt secret al Cleopatrei era mierea. Conţinutul de microelemente al mierii este similar cu cel al sângelui uman, de aceea mierea este foarte uşor de asimilat. Glucoza, fructoza, sucroza, sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, unele microelemente, vitamine (B1, B2, B6, PP, H, B12, C, provitaminele A, vitamina K), acid pantotenic, acid folic, proteine, acizi organici, toate sunt prezente în miere. În cosmetica, mierea menţine strălucirea pielii, elimină excesul de sebum, are efect stimulator şi un important efect antiseptic.
Reţete a la Cleopatra: se amestecă, în părţi egale, lapte de capră şi miere, într-un vas de sticlă sau porţelan şi se toarnă conţinutul în apa de baie.
Pentru ten, are efecte deosebite următoarea reţetă. Se ia smântâna formată la suprafaţa laptelui de capră, după fierbere şi răcire, şi se amestecă, uşor, cu două linguriţe de gel de aloe vera. Se aplică pe faţă în strat subţire.Tenul capătă supleţe şi strălucire.
Vizitati si postati GRATUIT filme si poze pe www.unaalta.org/video
Sibiu
Nu s-a ivit bine coltul ierbii, sub soarele timid al echinoctiului de primavara, si revoltele sociale dau in clocot de-a lungul si de-a latul tarii. Sindicatele s-au radicalizat brusc, au pus pe tapet revendicari salariale anulate abuziv de bugetul guvernamental anti-criza si isi ascut sabiile pentru marea ofensiva de primavara, punand la cale un calendar al actiunilor de protest fara precedent. Prefecturile din toata tara sunt pichetate zilnic de sindicalisti din administratie, sanatate, invatamant si politie, care-si varsa naduful pe o guvernare care a uitat azi ce a promis ieri. Minerii, siderurgistii si feroviarii ameninta cu greve de proportii,i agitati de spectrul disponibilizarilor in lant si de diminuarea veniturilor salariale necesare traiului de fiecare zi. O frenezie revendicativa, care poate oricand degenera in conflicte de munca dramatice, pare sa pluteasca peste Romania.
{i nu numai peste Romania! Protestele violente din Franta, Ungaria, Grecia, Letonia, Irlanda ameninta sa transforme Europa intr-o uriasa oala de presiune, in care se aduna amenintator toate temerile si refularile a milioane de oameni fara sperante, loviti nedrept de o criza financiara globala de care nu se simt vinovati.
Poate cel mai bine exprima starea de spirit a tuturor acestor nemultumiti, cuvantul unui protestatar din Bucuresti, multiplicat prompt de presa autohtona: „Suntem victimele unor hotii planetare si ale unei crize provocate de iresponsabili. Solutiile sa le gaseasca politicienii si economistii cei priceputi la toate, e treaba lor, nu a noastra!”
Mai departe, de la Bruxelles, Jose Manuel Barroso se face ecoul acestor atitudini, cand solicita imperativ liderilor UE sa puna accent pe consecintele sociale ale crizei economice si pe rezolvarea problemelor ce decurg din aceasta realitate. „Publicul nostru nu ar intelege – atrage atentia presedintele Consiliului European. Ar fi inacceptabil ca liderii UE sa se intalneasca si sa discute numai problemele bancilor si nu probleme sociale”.
In cazul Romaniei, temerile lui Barroso se justifica pe deplin. Semnalele dinafara tarii sunt tot mai ingrijoratoare si sugereaza ca situatia ar putea scapa de sub control. Un raport recent al Economist Intelligence Unit cuprinde un avertisment grav. Potrivit acestuia, pe fondul crizei mondiale, stabilitatea politica a Romaniei poate fi in pericol, existand un risc ridicat de proteste sociale. Conform evaluarilor institutiei, suntem perceputi drept cel mai instabil stat (dupa Estonia si Letonia) din tarile membre ale Comunitatii Europene, mai bine decat noi plasandu-se in acest inedit „clasament” Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Polonia, Cipru, Slovenia si Cehia.
{i in aprecierea impactului social al crizei mondiale care se rasfrange asupra noastra nu au fost luate in calcul doua vesti proaste care, in mod evident, vor afecta si mai mult moralul romanilor. Institutul National de Statistica a anuntat ca, dupa ce, anul trecut, veniturile romanilor au crescut simtitor, ele s-au prabusit inca din debutul lui 2009. Astfel, salariul mediu brut al lunii ianuarie a fost cu circa 10 procente mai mic comparativ cu ultima luna a anului 2008. In aceeasi nota pesimista, reprezentantii Ministerului Muncii au anuntat, zilele trecute, ca inevitabila o crestere accentuata a ratei somajului. Se estimeaza ca numarul somerilor din toata tara se va dubla pana la sfarsitul acestui an, ajungand pe undeva prin preajma unui milion de persoane.
Situatia aceasta semnalizeaza un pericol major in zona socialului. Unde se va ajunge, cand gradul de suportabilitate al recesiunii si austeritatii va atinge punctul de fierbere? Din pacate, realitatile de azi demonstreaza ca nu suntem departe de acesta, in conditiile in care, potrivit unor opinii demne de incredere, criza economica si financiara nici nu a ajuns de-adevaratelea la noi, fiind deocamdata doar speculata.
Etnopsihologii, consultati de presa romaneasca din ce in ce mai des, prevestesc momentul in care criza economica se va transforma in criza sociala reala. Intr-o asemenea imprejurare dramatica – ni se explica – oamenii pot iesi in strada, pot produce violente greu de controlat, pentru ca, asa cum o demonstreaza experienta altor tari, in perioade de nesiguranta psihica, agresivitatea explodeaza.
Unii observatori autorizati ai evolutiei vietii internationale trec, astazi, in prognozele lor, chiar mai departe de amploarea si adancimea convulsiilor sociale, vorbind de o conjunctura in care criza economica se poate transforma intr-o criza politica. Adica, de imprejurarea in care, dupa prabusirea marilor imperii bancare, am putea asista la caderea unor administratii si guverne istovite de nevoia de a raspunde rapid si eficient unei avalanse de urgente, fie ele sociale, politice sau internationale – toate provocate de criza. Avem deja cateva exemple de data recenta.
Intr-o spirala necontrolata, suferintele economice duc inevitabil la proteste sociale care pot stimula autoritarismul. Altfel spus, criza economica cronica ar putea afecta grav temeliile democratiilor lumii si, deocamdata, solutiile avansate pentru supravietuirea acestora nu ofera raspunsuri definitive.
Ramane un mare semn de intrebare asupra viitorului lumii, in ce masura lucrurile nu vor degenera in reactii de cosmar.
Provocarea cea mai fierbinte a timpului nostru, cu care se confrunta in mod real democratiile acestei lumi, in opinia noastra, este aflarea si evitarea punctului critic de la care o criza economica globala se poate transforma in criza sociala si mai apoi in degringolada politica.
Suntem intr-o epoca in care rolul satutului e redefinit, mai bine spus reaprins. In est sau in vest, statul incepe sa joace un rol tot mai pronuntat in economie, prin stimuli fiscali, nationalizari directe sau indirecte, ajutoare de stat, garantii de stat etc. Simplu spus, se asteapta mult de la stat, atat de mult, incat toate propunerile in care statul joaca un rol important au de la bun inceput un suport suplimentar. Par a avea calitati in plus. Dar nu prea au. Sau nu calitati, ci oportunitati. Cert este ca, in contextul in care excesul de stimuli pare a invada gandirea economica occidentala, mai exista si opinii conform carora ar trebui privita cu mai mult discernamant intreaga chestiune. Aceste masuri pot functiona ca adevarate bariere protectioniste, defavorizand in pietele nationale produsele si serviciile ce provin din alte state sau favorizand la export produsele din teritoriul national. %n conditiile in care criza globala afecteaza nivelul general de trai si genereaza somaj, e de presupus ca punctele de vedere protectioniste, uneori cu accente nationaliste, vor avea un nivel de receptie publica mult mai bun decat de obicei. Drept urmare, partidele cu discurs obisnuit nationalist isi intensifica mesajele publice, mai ales in tarile care au alegeri in acest an. Din pacate, se inregistreaza un reviriment al vectorului nationalist, justificat de propunerile protectioniste, chiar la partide care nu au un astfel de discurs in mod comun. Mai ales in ceea ce priveste evolutiile negative din piata muncii, acestea sunt puse pe seama prezentei imigrantilor din diferite tari, imigranti care „fura” localnicilor locurile de munca. De asemenea, cresterea infractionalitatii comune – fenomen inregistrat de fiecare data in perioadele de criza economica – este in mod frecvent pusa pe seama imigrantilor sau chiar a unor grupuri cu definitie etnica.
Aceasta situatie a alimentat, in ultimele luni, activitatea euroscepticilor din diferite tari europene, grup care pretinde ca statele dezvoltate sunt afectate de criza, in general, datorita procesului de integrare europeana si ca existenta crizei este dovada pentru inutilitatea si esecul curentului integrationist.
Una dintre preocuparile legitime ale oricarui guvern, in perioade de recesiune, vizeaza reducerea la minimum a efectelor la nivelul pietei muncii. Pierderea locurilor de munca are efect dezastruos atat asupra bugetelor personale si familiale, cat si asupra bugetelor publice sau a cererii agregate care se restrange, datorita scaderii puterii medii de cumparare si relocarii unei parti importante a cheltuielii publice inspre protectie sociala. Drept urmare, indiferent de apartenenta doctrinara, guvernele sunt silite sa acorde un interes sporit pietei muncii si mentinerii numarului de locuri de munca la un nivel cat mai ridicat posibil, dar si protectIei sociale pentru cei ce ajung in somaj. Unele state sunt tentate sa introduca sau sa mentina restrictii de libera circulatie a lucratorilor, considerand ca imigrantii ocupa locuri de munca care altfel, ar fi ocupate de forta de munca „nationala”.
Din punct de vedere al politicii economice in general, statele lumii opteaza ca atitudine generala fie pentru protectionism, fie pentru liberul schimb.
Protectionismul se refera la politica economica a unui stat in mare, de protejare a productiei/pietei nationale prin politici economice si introducerea, in principal, de taxe vamale la import. %n opozitie cu aceasta, se afla politica de promovare a liberului schimb. Dezbaterea protectionism - liber schimb este foarte veche, ambele variante avand adepti si adversari. Deja, Adam Smith, in Avutia Natiunilor, a deschis intr-un fel polemica, aratand caspecializarea ofera unei economii o eficienta mai mare decat in cazul in care fiecare tara ar produce de toate. Specializarea productiei este tocmai un argument forte pentru liberul schimb, comertul liber asigurand pentru fiecare tara produse de calitate, la cel mai bun raport competitiv. %ntr-o piata absolut libera, raportul cerere-oferta guverneaza, determina pretul si, pe cale de consecinta, profitul si competitivitatea. %nsa, din pacate, pietele sunt absolut libere doar in abordarile teoretice, iar in realitate intalnim forme diverse de distorsiune. Printre acestea se numara externalitatile, subventiile pentru productie sau avantajele fiscale. Toate acestea influenteaza costul productiei si distorsioneaza libera formare a pretului, prin raportul cerere-oferta.
%n acest context, Europa de Vest, in mod general, si apoi Europa de Est si Romania, in mod special, au avut evolutii interesante si exemplificatoare, dupa al doilea razboi mondial. Dupa semnarea tratatelor de pace, in Europa de Vest a inceput reconstructia economica si politica, iar in Europa de Est a inceput demolarea sistemului capitalist, din toate punctele de vedere, si constructia sistemului socialist/comunist. Cele doua blocuri economice, sociale si politice, s-au tratat reciproc ca fiind dusmani de moarte, Zidul Berlinului fiind doar forma fizica de separare. Ca atare, intre ele regula generala a fost protectionismul si razboiul economic, mai mult sau mai putin voalat. %n interiorul celor doua blocuri, insa, evolutiile au fost net diferite.
Opinii de generatie cu privire la criza economica din Romania
Incremeniti in tranzitia noastra fara cap si coada, iar pe deasupra paralizati in fata unei crize pe care, pana de curand, o tratam cu bascalie, ne-am trezit confruntati cu inca una din dilemele cele mai aprinse, asezata intempestiv pe tapetul noii guvernari din Romania. {i anume – daca este sau nu oportun, este sau nu salvator, pentru un deficit bugetar inflamat cum se anunta al nostru, accesarea unor imprumuturi externe. De aici incolo, retetele, supozitiile si speculatiile dau in clocot. De fapt, avem sau nu avem nevoie de o injectie urgenta de finantare externa? {i daca DA, cati bani de imprumut ar trebui sa ceara Romania de la institutiile finantatoare mondiale? {i, daca tot vom putea alege, care sa fie acelea: cu sediul la Bruxelles sau la New York?
Parerile sunt si aici impartite. Unii spun ca ar trebui sa asteptam colacul de salvare din partea Uniunii Europene, macar in virtutea faptului ca suntem membrii familiei europene si, la nevoie, solidaritatea continentala ar trebui sa se faca simtita. Cei ce cred intr-un asemenea proiect utopic aduc in plus argumentul amintirilor dezamagitoare lasate de precedentele acorduri ale Romaniei cu FMI, cand ne-au fost impuse conditii extrem de dificile. Cu siguranta, contractarea unui nou imprumut ar aduce azi cu sine, printre altele, masura inghetarii salariilor in sectorul public, cel putin pana la finele acestui an. (Sau, poate, guvernul Boc tocmai asta doreste? Sa contracteze imprumutul si sa i se puna conditiile inrobitoare, pentru a avea pe cine da vina, cand va veni ceasul judecatii pe promisiunile electorale neonorate. Ar fi si aceasta o ipoteza...).
%n loc sa inglodam, ani intregi, Romania in datorii, pentru a depasi actuala criza, mai bine ne-am concentra pe o executie bugetara riguroasa si pe obtinerea unor venituri suplimentare, prin proiecte pe termen mediu si lung, care sa asigure o finantare solida, fara sa se afecteze interesele economice ale tarii pe termen nedefinit! O concluzie, care a indicat doua proiecte: concesionarea Deltei Dunarii, pe o perioada limitata de timp, cu plata la momentul semnarii contractului; punerea in valoare a celor 4 milioane de hectare nelucrate, la ora actuala, in Romania.
FMI–ul care este atat de contestat si de care unii se feresc ca dracul de tamaie, altii il asociaza cu colacul de salvare. Directorul Fondului, domnul Strauss Kahn, prevesteste un al doilea val al crizei financiare, caruia ii vor cadea cu siguranta victime Polonia si Romania. De ce Romania? Pentru ca ea este considerata una din cele mai riscante economii din Uniunea Europeana, vulnerabila datorita dependentei ridicate de capitalul strain pentru alimentarea dezvoltarii.
Nu ne ramane decat sa ne indreptam iar, cu caciula in mana, catre FMI. Si o vom face cu siguranta, judecand dupa agitatul dute-vino al delegatiilor de negociatori pe ruta Bucuresti – Washington.
O decizie guvernamentala, doar guvernamentala, in privinta indatorarii suplimentare a Romaniei, comporta insa o mare doza, de risc. %n primul rand, pentru guvernul actual, cel care va semna acordul, dar, probabil, pe termen lung, nu va fi si cel care va plati ratele si dobanzile acestui nou imprumut.
Tocmai de aceea, credem ca merita atentie ideea ca incheierea unui eventual acord cu FMI sa faca obiectul unor dezbateri publice, pentru ca el va afecta pe toata lumea, de la saracii Romaniei, pana la capitalistii autohtoni omnipotenti.
Surse bibliografice:
1. Tanasescu, Cristina, Ciclul economic – intre teorie si posibile configuratii din perspectiva secolului XXI, Editura Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2004
2. Dan Popescu, Criza de paradigma si cea de speculatie, Euroeconomia
3. Eugen Iordanescu, Protectionism versus integrare, Euroeconomia
4. Emil David, Sa traiti mult si bine... pe datorie!, Euroeconomia
5. Dan Popescu, Semne de intrebare pentru secolul XXI. Petrolul: perspective ingrijoratoare. Revista Economica.
|
Ultimele comentarii
Valy scrie:
au fost niste competitii excelente si sunt foarte mandru ca am fost printre participanti.
Nu e un stil violent. E un stil in care lupta e full contact, iar in momentul in care se lupta in felul acesta exista desigur si pericole. Dar, pe de alta parte, daca nu te expui pericolului adevarat de a fi accidentat, de a te lovi suta la suta, ce poti afla oare despre tine.
Am scris odata despre lupta din Kyokushin ca este un barometru excelent pentru a afla mai multe despre adevaratul eu, despre cine esti cu adevarat. Sa stii ca ti se poate intimpla orice in lupta, dar sa te pregatesti intens si sa incerci sa vezi cine esti in fata pericolului real, ca samuraii din vechime. E un sentiment fantastic sa intri intr-o astfel de lupta, reala, extraordinara si sa reusesti sa iti invingi toate instinctele care iti spun sa nu faci greseala de a lupta, de a concura. Timpul sta pe loc la finalul unei astfel de lupte si lucrurile se desfasoara cu incetinitorul. Si in astfel de momente reusesti sa vezi cu adevarat frumusetea vietii, reusesti sa apreciezi mai mult ceea ce ai, prietenii, iubita, parintii, viata extraordinara pe care o traiesti, dar de cele mai multe ori nu o constientizezi din cauza zgomotului mult prea mare pe care il face lumea in jurul tau, si din cauza ca ai impresia ca ai tot timpul de rezolvat multe probleme.
Sunt lucruri care trebuie traite si sunt destul de greu de descris. Acelasi sentiment il poti avea si dupa un antrenament intens de tehnica sau de conditie fizica, dupa un examen in care ai luptat cu 30 de adversari.
Sosai Oyama spunea despre karate ca inseamna zen in miscare. Sa ajungi sa executi tehnicile pur si simplu fara sa mai gindesti, doar sa reactionezi. Sa faci un kata, iar la finalul executiei sa iti dai seama ca ai uitat de tot, doar ai executat tehnicile din toata fiinta. Sa intrii in lupta cu mii de planuri, cu strategii, iar in momentul in care adversarul te loveste sa poti uita totul si sa reactionezi doar, asa cum te-ai antrenat ani intregi si cum trebuie, eliminind etapa analizei. Probabil ca te-am bulversat putin. S-ar putea spune foarte multe despre Kyokushin, despre artele martiale in general. De obicei nu imi place sa vorbesc prea mult despre astfel de lucruri, deoarece ele nu prea au nici o noima daca nu sunt puse in aplicare. Dar pentru ei care le practica, cred ca din cind in cind e bine sa si le reaminteasca, sa nu uite ce sansa au avut si sa poata aprecia totul, de la antrenamente, la prieteni, la antrenor, cantonamente, concursuri, si viata, in final, pe care ne-a daruit-o Dumnezeu
|
Consiliul judeţean Sibiu a aprobat, în şedinţa de joi, participarea la proiectul de modernizare a drumului judeţean 106E Cristian-Orlat-Sibiel-Vale-Sălişte-Tilişca-Rod-Poiana Sibiului-Jina. CJ Sibiu va solicita fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional. Valoarea totală a proiectului este de peste 121 milioane lei, pentru repararea a 34 kilometri. Consiliul va trebui să asigure din bugetul propriu o confinanţare de peste 2 milioane lei, reprezentând 2 la sută din valoarea eligibilă a proiectului. Proiectul se referă la modernizarea DJ 106E pe sectorul ce face ce face legătura între Cristian-Jina, plecând de la DN1. Nu vor fi intervenţii în localitatea Orlat şi în oraşul Sălişte, unde drumul a fost deja modernizat prin fonduri guvernamentale.
Fonduri de la minister pentru asfaltarea drumurilor
În aceeaşi şedinţă, consilierii judeţeni au aprobat şi indicatorii tehnico-economici şi dirigenţia de şantier pentru modernizarea drumului judeţean 105D, de la DN1-Nou Român-Cârţa-Săsăuşi-Chirpăr-Agnita. Valoarea reparaţiilor este de peste 42 milioane lei. Drumul este plin de gropi iar versanţii sunt afectaţi de alunecări. Pe lângă refacerea asfaltului sunt necesare şi lucrări de consolidare. Acest drum va fi refăcut cu bani de la guvern, prima tranşă primită de la ministerul dezvoltării fiind de 3,4 milioane lei.
Ministerul Dezvoltării a alocat, pentru judeţul Sibiu, în Programul de pietruire, reabilitare, modernizare şi/sau asfaltare a drumurilor de interes local, în total, fonduri de 4,5 milioane lei. Pe lângă DJ 105D Cârţa-Agnita, Consiliul Judeţean va aloca fonduri şi pentru drumul comunal 74 Armeni, anume 1 milion lei. Totodată, 89.000 lei au fost aprobaţi, în şedinţa consiliului de joi, să meargă la o lucrare în continuare, anume drumul comunal 26 Laslea-Mălâncrav.
Primăria a alocat peste 24.000 de euro pentru intervenţia de urgenţă la acoperişul clădirii de pe Bălcescu, nr. 12, ars în urma unui incediu care a avut loc la începutul anului.
Clădirea de la nr 12 este considerată cea mai importantă de pe Nicolae Bălcescu. A fost ridicată la 1786, de către nepotul lui Samuel von Brukenthal, de aici şi numele de Palatul Michael Brukenthal. Conform datelor de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă “Cpt. Dumitru Croitoru” al judeţului Sibiu, au ars, în incendiul din 5 ianuarie, aproximativ 60 metri pătraţi din acoperişul imobilului, pereţii şi tavanele locuinţelor aflate la mansardă.
Primăria nu va interveni decât pentru repararea acoperişului şi a lucarnelor, pereţii interiori şi alte finisări fiind în sarcina proprietarilor. Pentru această intervenţie, municipalitatea a alocat 106.230 lei, inclusiv TVA, reprezentând 24.690 euro. Antreprenorul contractat de primărie, firma Sinecon, a predat joi expertiza tehnică. Problema este că proprietarii nu sunt de găsit, iar lucrările, care au termen de finalizare opt săptămâni, nu pot începe fără predarea-primirea amplasamentului, la care aceştia trebuie să fie prezenţi. Municipalitatea va reface şarpanta, astereala şi ţigla şi va înlocui ferestrele la cele nouă lucarne. Proprietarii vor fi convocaţi, săptămâna viitoare, la o dată care urmează să fie stabilită.
Germania şi România colaborează foarte bine în domeniul medicinii. Pe parcursul ultimelor trei zile, echipa de medici chirurgi din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, a schimbat “secrete medicale”din domeniul chirurgiei vasculare, cu doctorul Ulrich Wolters, profesor la Universitatea din Koln, Germania. În urma acţiunii au avut de câştigat atât medicii, cât şi studenţii de la medicină.
Timp de aproape o săptămână, echipa de medicii chirurgi sibieni a realizat, împreună cu specialistul german, mai multe intervenţii de chirurgie vasculară, care au fost transmise, în direct, pentru studenţi şi rezidenţi. Ultima intervenţie de acest gen a avut loc joi, 26 martie, de la ora 9.30. A fost vorba despre un by-pass aorto-bifemural, ce a presupus revascularizarea principalei artere abdominale la un pacient în vârstă de 65 de ani, fumător de aproximativ 40 de ani.
Demonstraţiile au făcut parte din cadrul unui Simpozion Româno-German, organizat de Clinica Chirurgie II a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi Universitatea „Lucian Blaga”.
Colaborarea continuă
Prof. univ. dr. Dan Sabău, din cadrul Clinicii Chirurgie II a spitalului judeţean, a declarat, joi, că această colaborare nu se va încheia aici.“Urmează să facem un schimb de studenţi. Un schimb de rezidenţi s-a făcut deja, într-o etapă anterioară, care a conformat valabilitatea şi performanţa acestei relaţii, motiv pentru care acum suntem în relaţia să dezvoltăm parteneriatul în sine”. Din planurile de viitor fac parte şi realizarea unei co-tutele pe doctorate, în contextul în care Ulrich Wolters a obţinut titlul de “visiting profesor" în Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.
După demonstraţiile din sala de operaţie, vineri, 27 martie, ora 10, prof. univ. dr. Ulrich Wolters va expune lucrarea „Laser-terapia în tratamentul varicelor hidrostatice” în cadrul unei sesiuni de comunicări ce va avea loc la Clinica Polisano. Alături de el, prof. univ. dr. Dan Sabău va prezenta „Chirurgia miniinvazivă-prezent şi viitor în chirurgia generală”, prof.univ.dr. Mihail Liebhart va vorbi despre „Arteriopatie cronică obliterantă-terapia chirurgicală modernă”, iar prof. univ.dr. Ioan Maniţiu va prezenta lucrarea cu titlul „Sindromul Marfan”.
|
AMICUL PUBLIC NR. 1
