Valeriu Râpeanu - 85

Astăzi, criticul şi istoricul literar Valeriu Râpeanu împlineşte 85 de ani. Printr-o intensă muncă de cercetare a trecutului românesc desfăşurată timp de mai bine de şase decenii a restituit în peste cele douăzeci şi cinci de volume apărute sub semnătura sa, în zecile de ediţii critice, în studii şi prefeţe, opera unor reprezentanţi de frunte ai culturii româneşti.

Nicolae Iorga a constituit domeniul principal al activităţii sale de istoric literar, ediţiile din opera neîntrecutului cărturar fiind socotite de specialişti esenţiale pentru cunoaşterea locului pe care savantul l-a ocupat în istoria noastră.

Alături de N. Iorga putem cita volumele, ediţiile dedicate lui George Enescu, Gheorghe I. Brătianu, Perpessicius, I.G. Duca, Cella Delavrancea, Victor Ion Popa, Al. Kiriţescu, ca şi studii despre I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Ion Caragiale, C. Rădulescu-Motru, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu, Radu Tudoran şi alţii. A studiat istoria presei româneşti, fiind autorul unor studii şi articole despre Tudor Teodorescu-Branişte, N. Carandino, Pamfil Şeicaru şi a unui volum intitulat „O istorie a presei româneşti” - de la Mihail Kogălniceanu la N. Iorga.

Teatrul a constituit una dintre preocupările sale constante, prin activitatea de cronicar dramatic, autor de studii, ediţii din operele unor dramaturgi, ca şi a unei ample antologii în două volume dedicată teatrului românesc contemporan.

A dus o intensă activitate ziaristică, fiind şi autorul a numeroase interviuri luate unor scriitori, muzicieni, oameni de ştiinţă români şi a unor personalităţi ale vieţii culturale internaţionale.

A fost din 1954 o prezenţă continuă a posturilor noastre de Radio şi din 1964 a Televiziunii Naţionale, ca şi a altor televiziuni.

A participat la congrese, colocvii şi reuniuni ştiinţifice din ţară şi de peste hotare (Bucureşti, Ploieşti, Paris, Moscova, Atena, Palermo, Aix-en-Provence, Avignon, Nisa, Budapesta, Veneţia, Torino, Moscova, Belgrad). A prezentat în cadrul unor Congrese şi Simpozioane naţionale şi internaţionale comunicări privind epoci ale culturii române şi personalităţi ale vieţii spirituale româneşti (Eminescu, Enescu, N. Grigorescu, Ionel Perlea, Brâncuşi, Iorga, Gheorghe I. Brătianu, Şerban Cioculescu, Em. Condurachi, C. Brăiloiu etc.). A publicat studii în reviste ştiinţifice din Paris, Madrid, Salonic, Viena, Palermo, Napoli etc.

Valeriu Râpeanu a fost mai mulţi ani senior-editor al ziarului Curierul Naţional, şi unul din colaboratorii permanenţi ai cotidianului nostru din 1992.

 

„O nouă aniversare de referinţă în cultura românească reală, de azi şi dintotdeauna: Valeriu Râpeanu atinge momentul 70 din timpul vieţii lui. O viaţă de om pentru cultura românească. Cum am şi intitulat pagina de mărturii pe care avem privilegiul să le găzduim în această zi. Cum tot un privilegiu am socotit scrierile domniei sale de fiecare sâmbătă, din Turnul Babel al „Curierului naţional”, pagini ce au dat profunzime şi amplitudine  acestei dimensiuni a ziarului nostru, pe care o oferim de atâţia ani cititorilor pentru zilele şi serile când au răgazul necesar să se aplece asupra literelor şi să reflecteze asupra celor cuprinse în înşiruirea lor. Valeriu Râpeanu, ca şi bunul său prieten, Dan Grigorescu, cărturari de seamă, cum am mai scris odată, din viţa puternică a celor mai viguroase tradiţii ale culturii neamului românesc, nu sunt numai seniori editori ai „Curierului naţional”, ci şi unii dintre cei mai puternici stâlpi de susţinere ai încercării noastre de a apăra şi consolida, în aceste vremuri de restrişte, construcţia spiritualităţii româneşti. „Ca editor, ca istoric şi critic literar, ca teoretician cu propensiuni de filosof al culturii - îi  scria Ion Zamfirescu lui Valeriu Râpeanu, în martie '90 - ai readus în actualitate, restituindu-le atenţiei şi conştiinţei noastre comune, o seamă remarcabilă de figuri reprezentative ale inteligenţei şi ale construcţiei spirituale româneşti: Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Ion Lupaş, Victor Papacostea, P.P. Negulescu, Mircea Florian, N. Bagdasar, Constantin Antoniade, Charles Drouhet, G. M.

---

Cantacuzino. În studiile,  referirile şi notele explicative cu care ai însoţit multe din aceste restituiri, ai înţeles să pui în lumină fapte şi împrejurări de viaţă naţională asupra cărora, în mod oficial, erau întreţinute vaste conspiraţii ale tăcerii, tinzându-se chiar să fie şterse din memoria naţiunii”.

Ce ciudată e viaţa! Ion Zamfirescu se referă în scrisoarea din care redăm aceste rânduri la ceea ce Valeriu Râpeanu „comisese” în anii totalitarismului. Ele se potrivesc întru totul cu ceea ce Valeriu Râpeanu face, acum, în „Curierul naţional” şi în alte scrieri, punând în lumină fapte şi împrejurări de viaţă naţională asupra cărora, oficial sau neoficial, dar tot atât de apăsat, sunt întreţinute vaste conspiraţii ale tăcerii, tinzându-se la fel să fie şterse din memoria naţiunii. Şi o face cu aceeaşi forţă, de cele mai multe ori singur, ca şi în trecutul totalitarist. Aceasta-i, de altfel, şi imaginea, a luptătorului de unul singur, pe care o lasă întreaga traiectorie a lucrării sale în câmpul neţărmurit al culturii româneşti. Cu cerbicie, nesocotind preţul ce trebuie plătit pentru aceasta, neaşteptând recunoaşteri sau aplauze. Dimpotrivă.

Convinşi că alături de noi se află  zeci şi zeci de mii de cititori ai „Curierului naţional”, care-i aşteaptă, de ani de zile, sâmbătă de sâmbătă, temele de reflecţie propuse, îi urăm cu toată preţuirea „La mulţi ani”, Valeriu Râpeanu, şi tot ce este mai bun pe lume, plus ceva de la noi!”

Valentin Păunescu, 29 / 30 septembrie 2001

 

„De aceea, am fost cu totul de acord ca pentru prima oară premiul să fie acordat nu pentru o singură, valoroasă contribuţie, ci pentru o activitate mai îndelungată, consacrată scrisului şi acţiunii publice a lui N. Iorga.

Din acest punct de vedere, mi se pare că cel mai vrednic de această recunoaştere dintre toţi candidaţii posibili în momentul de faţă este domnul Valeriu Râpeanu, neobosit editor al lui N. Iorga şi cunoscător al operei sale cum n-a mai rămas altul în ţară. Oricare ar fi înţelegerile în anii viitori, sunt sigur că aceea pentru care ne pregătim n-ar putea găsi pe cineva mai potrivit cu intenţiile Dumneavoastră.”

„A fost, cred, directorul de editură cu cel mai mare număr de reeditări ale numelor de faimă ale culturii româneşti. I-am preţuit întotdeauna uriaşa putere de muncă, memoria fenomenală şi grija de a se informa până la cel mai mic detaliu al problemei studiate, pentru că Valeriu Râpeanu nu este numai un editor, ci şi un cercetător, cu contribuţii de valoare în domeniul istoriei, istoriei literare şi muzicii.”

 

„Valeriu Râpeanu, în constantele şi lăudabilele lui preocupări de a duce la cunoaşterea lumii noastre de azi valori ale spiritului şi ale vredniciilor româneşti, din îndepărtatul şi încenuşatul timp - care, fără să fi fost tandru şi tihnit, nu era atât de zorit şi de uituc, atât de forfotit şi de isterizat - repune în circulaţie după 35 de ani, în Editura M. Eminescu, numele lui Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), om de certe merite şi de exemplare însuşiri şi titlul remarcabilei sale lucrări, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, peste amândouă până acum lăsându-se, grele, obloanele amneziilor şi ale tăcerii. Şi - trebuie s-o spun - că ceea ce a săvârşit şi desăvârşit Valeriu Râpeanu, cu o probitate pilduitoare, îi conferă dreptul, fără nici o rezervă şi fără nici o ezitare, la recunoştinţa şi mulţumirile oricărui pasionat de sursele culturii, ale învăţăturii şi ale adevărului.”

 

„Nu vreau să-l măgulesc, dar trebuie să fiu drept, afirmând că este foarte greu să mai spui ceva nou despre istoricul Gheorghe I. Brătianu, despre persoana lui şi despre opera lui, după atât de seriosul studiu pe care i l-a închinat. De altfel, dacă am căuta să-l definim pe Valeriu Râpeanu după unul din criteriile lui H. Taine, am spune că seriozitatea, în sensul cel mai strict al avântului, este calitatea dominantă (la qualité maitresse) care-l caracterizează. Acest cuvânt implică studiul aprofundat, buna credinţă, obiectivitatea, metoda şi expresia ştiinţifică adecvată. Valeriu Râpeanu dă încă o dată dovada că prin acest mănunchi de calităţi, pe care le-am pus sub semnul sintetic al seriozităţii, poate varia de la un obiect de studiu la altul, de la primele lui cercetări asupra lui Al. Vlahuţă, scriitorul pe nedrept total depreciat de noile generaţii, şi trecând prin studiile sale asupra teatrului contemporan sau acelea consacrate lui Nicolae Iorga, toate acestea cunoscându-le intus et in cute.”

 

„Criticul şi istoricul literar care semnează şi studiul introductiv, şi notele bogate însoţind textul, şi-a făcut în ultimii ani o datorie de onoare dând în ediţii noi, complete, critice, moderne lucrările fundamentale ale istoricilor români celor mai reprezentativi din secolul XX, în măsura în care ele depăşeau sfera strictă a istoriografiei, interferându-se cu istoria şi filosofia culturii româneşti, în măsura în care exprimau un răspuns important, adevărat, în spiritul tradiţiei şi al specificităţii naţionale, la nevoile prezentului. Astfel, după O viaţă de om şi O luptă literară de Nicolae Iorga, Tradiţia istorică despre întemeierea satelor româneşti a lui Gheorghe Brătianu a fost redată acum în circuitul firesc al culturii noastre de azi într-o formă care satisface întru totul exigenţele reconsiderării critice. Valeriu Râpeanu stăpâneşte cu acurateţe instrumentele dificilei operaţii a republicării, la un nivel înalt, a unor texte mai vechi, pentru uzul publicului nou.

Domnia sa şi-a făcut ucenicia în istoria literaturii române şi e îndeosebi familiarizat cu secolul XX. Dar în ultimii ani, teritoriul pe care-l cuprinde spre a explica locul exact ocupat de autorii operelor editate, s-a lărgit considerabil. În sfera interesului său intră şi istoria politică, uimitor de bine cunoscută pentru un om din generaţia sa, şi istoria ideilor şi mentalităţilor înregistrând o viziune de istoria culturii. O evoluţie a direcţiilor de gândire ce caracterizează peisagiul nostru românesc se schiţează din comentariul la faptele şi ideile cuprinse în operă şi la cele care au generat opera...”